Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ROMNIA - "STAT NAŢIONAL LEGIONAR'

istorie












ALTE DOCUMENTE

Politica externa a Romaniei la cumpana secolelor XIX si XX
Statul dac n timpul lui Burebista
Progresul n cultura si stiinta, 1878-1938
A FOST SUPER-TERORISTUL ABU NIDAL RECRUTAT DE MOSSAD PENTRU ISRAEL?
O istorie a planetei Marte
Fernando Magellan
Batalia de la Ardeni

ROMNIA - "STAT NAŢIONAL LEGIONAR'



-CONTEXTUL INTERN SI INTERNAŢIONAL AL INSTAURĂRII REGIMULUI ANTONESCIANO-LEGIONAR.

-   PRINCIPALELE DIRECŢII ALE POLITICII INTERNE. CONTRADICŢIILE DINTRE
ION ANTONESCU SI LEGIONARI.

-   REBELIUNEA LEGIONARĂ DIN IANUARIE 1941 SI CONSECINŢELE SALE.

Contextu' ' '-." * V" .---! -. ;-,<-.--- -:., ■ ciano-legicnar n vara anului 1940, Europa traia sub impresia victoriei germane pe frontul de apus, care dusese la ngenuncherea Frantei si a "Ţarilor de Jos" (Belgia, Olanda, Luxemburg). Romnia era izolata, astfel, de aliatii sai traditionali - Anglia si Franta - si suferise, n urma Pactului Ribbentrop-Molotov, grave atingeri ale suveranitatii nationale prin rapturile teritoriale - Basarabia, nordul Bucovinei, Nord-VestulTransilvaniei, Cadrilaterul - care mutilasera cumplit fiinta nationala. Practic, Romnia Mare nu mai exista. Potentialul sau economia si militar interesa nsa, n mod deosebit, guvernul de la Berlin, din perspectiva extinderii razboiului n Europa de Est si Sud-Est.

Pe plan intern, se manifesta o intensa activitate a dreptei politice, si n special a Garzii de Fier, ncurajata de succesele repurtate de trupele naziste si de profunda criza de autoritate cu care se confrunta statul dupa tragicele cesiuni teritoriale. Era absolut necesara, n acelasi timp, o guvernare de mna forte care sa garanteze fruntariile tarii si sa pregateasca refacerea unitatii nationale, salvnd, astfel, fiinta statului romn. Acestor cerinte Ie-a corespuns, cu mijloace adecvate timpului n care a trait si activat, personalitatea generalului Ion Antonescu .

La 1 septembrie 1940, luliu Maniu s-a ntlnit cu Ion Antonescu, la Ploiesti, si a discutat cu acesta nlaturarea regelui Caro/ al //-/ea si formarea unui cabinet de coalitie. Tratativele au continuat'n zilele urmatoare si cu conducatorii liberali si sefii legionarilor n vederea constituirii unui guvern de "uniune nationala". Paralel, legionarii au ntreprins atacuri asupra institutiilor de stat si a unitatilor militare, soldate cu victime.

La 4 septembrie 1940 orele 12, Ion Antonescu a fost nsarcinat de regele Carol al II cu formarea noului guvern. n ziua urmatoare, acesta a suspendat

1 Ion Antonescu (1882-1946) a fost om politic si militar. A ndeplinit functii importante - seful sectiei Operatii de la Marele Cartier General n anii razboiului pentru rentregire, atasat militar la Londra si Paris, comandant al scolii Superioare de Razboi, sef al Marelui Stat Major, ministru de razboi. Fire drza si hotarta, a criticat coruptia si afacerile veroase ce domneau n rndurile camarilei regale si a intrat n conflict cu Carol al II, care i-a fixat domiciliu fortat la manastirea Bistrita. Dupa numirea sa la conducerea statului, prin ntreaga politica pe care a desfasurat-o, pna la 23 august 1944, a fost si ramne o personalitate controversata.

333


Constitutia si a dizolvat Corpurile legiuitoare dupa ce, la cererea generalului, de acord cu legionarii, sub presiune si amenintare, regele i-a conferit puteri depline n dimineata zilei de 5 septembrie, orele 3,50, ceea ce a dus la modificarea regimului politic. Cu sprijinul unor adjutanti regali si comandanti militari, beneficiind si de concursul ministrului Germaniei la Bucuresti, Wilhelm Fabricius, Ion Antonescu i-a cerut lui Carol al II sa abdice. Regele, dupa o serie de consultari cu unii apropiati - Vaier Pop, Mihail Manoilescu, A.C. Cuza, Gheorghe Bratianu- si dupa obtinerea unor garantii ca putea pleca nestingherit, a abdicat n dimineata zilei de 6 septembrie (orele 6,10) si, ulterior (7 septembrie, orele 3), a parasit tara cu o serie de bunuri ale patrimoniului national, precum o parte a colectiei de tablouri pe care Carol Io lasase mostenire statului romn.

La 6 septembrie i-a succedat la tron fiul sau, Mihai I, care a depus juramntul n prezenta lui Ion Antonescu, a Patriarhului Nicodim si a lui Gheorghe Lupu, presedintele naltei Curti de Casatie. Dispunnd de "puteri depline", generalul a devenit nsa depozitarul celor mai importante prerogative de conducere a statului, intitulndu-se "Conducator al statului". El s-a bucurat de puteri deosebite, nefiind raspunzator n fata vreunui for politic. Aflat ntr-o clara pozitie de inferioritate n ierarhia politica, regele mai pastra doar unele atributii simbolice, ca: numirea primului ministru (presedinte al Consiliului de Ministri), comanda ostirii, conferirea de distinctii, baterea de moneda, acordarea gratierii si a amnistiei, numirea de ambasadori. Prin aceasta, se vedea n mod deschis dorinta generalului de a tine sub control institutia monarhica, chiar daca, din considerente politice, el s-a pronuntat pentru mentinerea ei, si partidele politice.

*

Noul guvern reflecta raportul de forte politice din tara, ntre general si Garda de Fier. ncercarea lui Ion Antonescu de a -colabora cu conducatorii Partidului National Liberal si Partidului National Ţaranesc a esuat, caci partidele politice au refuzat sa se asocieze unui regim autoritar. n consecinta, s-a constituit un guvern al dictaturii legionare, fara amestecul armatei, n care adeptii lui Horia Sima detineau vicepresedintia Consiliului de Ministri, portofoliul externelor, lucrarilor publice, muncii, educatiei nationale si cultelor. S-a inaugurat un condominium de putere ntre Ion Antonescu si legionari, n care cei din urma au dorit mereu sa-si sporeasca puterea, iar primul a considerat "alianta" ca ceva temporar, sortit esecului nca de la nceput.



La 14 septembrie 1940 Romnia s-a proclamat "stat national-legionar", n care Garda de Fier, ca o agentura terorista n

Generalul Ion Antonescu primeste slujba Germaniei si influentata de teoria

juramntul legionarilor, la 6 octombrie .. . . .. .. . .. . " . .

a 1940 corporatismului italian, a dezvoltat, in chip


demagogic, teoria utopica a "purificarii" vietii politice printr-o "revolutie nationala". La 14 noiembrie, /. Antonescu a ntreprins o vizita n Italia, iar peste o saptamna n Germania, unde a semnat, la 23 noiembrie, protocolul de aderare a Romniei la alianta puterilor fasciste sau Pactul Tripartit. Se poate aprecia ca actul aderarii a ncheiat apropierea Romniei de Reichul nazist, proces declansat de pactul sovieto-german din august 1939, de consecintele sale imediate pentru Romnia. Ion Antonescu a ales, astfel, din cele doua rele - Uniunea Sovietica si Germania hitlerista, pe cel pe care l considera mai putin rau pentru binele tarii: n 1940, Reichul nazist era singura putere europeana care putea sprijini Romnia n fata amenintarilor si agresiunii sovietice.

Totodata, el a cerut lui Hitler sa trimita n Romnia o misiune militara germana, rennoind solicitarile mai vechi ale fostului rege Carol. Scopul acesteia era de a asigura securitatea zonei Vaii Prahovei, ale carei rezerve petroliere erau foarte importante pentru masina de razboi nazista si pentru pregatirea armatei romne n perspectiva razboiului cu Uniunea Sovietica. n realitate, era vorba de a mentine dominatia germana n Romnia, si n Balcani, proces la care concura si Legatia Germaniei din Bucuresti, cu un personal tot mai numeros, si al carei titular a fost numit, din ianuarie 1941, baronul Manfred von Killinger. nca din 10 octombrie 1940 se aflau n Romnia peste 22 000 militari hitleristi. Numarul lor a sporit pna n primavara lui 1941 la 500 000, dintre care 130 000 au trecut apoi Dunarea cu prilejul ofensivei trupelor naziste contra Iugoslaviei si

335


Greciei. n aceste conditii s-a ajuns la o deteriorare a relatiilor tarii noastre cu Marea Britanie, iar Statele Unite ale Americii au blocat fondurile romnesti n bancile americane, pe motiv ca Romnia era "o tara ocupata".

Principalele directii ale poa:n ,u\~ - <' i Ar; ;.■< tile dsn on Ar iC.sescu si legionari. Dictatura legionara a promovat o politica profund antidemocratica, de teroare, lichidnd, de fapt, si ultimele drepturi si libertati democratice. S-au creat detasamente speciale ale politiei legionare. n octombrie 1940, pe lnga marile ntreprinderi s-au numit comisari de romnizare. ncercnd sa-si consolideze puterea, legionarii au vrut sa preia n tara conducerea prefecturilor si primariilor. Jafuri si crime, masacre, exproprieri fortate, rafuieli sngeroase cu fosti adversari politici, sustinatori ai guvernarii carliste, o legislatie reactionara au marcat aceasta perioada. n acelasi timp, Ion Antonescu a luptat pentru controlul exclusiv al puterii politice. El s-a straduit permanent de a slabi pozitia institutiei monarhice, pe care a dorit sa si-o subordoneze pentru a o manevra mai usor. Pentru aceasta, i-a impus regelui sa-si petreaca mai mult timp la resedinta de la Sinaia, a ntreprins anchete asupra fostilor demnitari ai lui Caro/ al //-/ea si a averii lor, unora fixndu-le domiciliu obligatoriu, a ncercat sa impuna modificarea regulamentului de functionare a Casei Regale si schimbarea personalului acesteia.

n 26/27 noiembrie 1940 legionarii s-au dedat la crime nfioratoare. Au avut loc asasinate la Jilava, unde au pierit 65 detinuti politici: politicieni si militari, colaboratori ai regelui Carol al II, multi implicati n represiunile contra legionarilor - precum generalii Gheorghe Argesanu (fost prim-ministru), Gabriel Marinescu, Gheorghe Bengliu, fostul ministru Victor lamandi - n padurile

Crime savrsite de legionari

336


Vlasiei, Balota, Prefectura Politiei din Bucuresti. Sub gloante au cazut s economistul Virgil Madgearu, ucis n padurea Snagov, si savantul de reputatie internationala, de fapt, cel mai mare istoric al romnilor, Nicolae lorga, executa la marginea soselei, n comuna Strejnic. si toate acestea pe un fond general de nfricosare a opiniei publice. Au luat totusi o pozitie critica unu oameni politici membri ai Partidului National Liberal s\ Partidului National Ţaranesc.




Perioada regimului legionar-antonescian nu a fost lipsita de contradicp ntre protagonistii scenei politice - generalul si legionarii - ambii socotind, n numele unor conceptii ideologice totusi diferite, alianta temporara, si doar un pas catre controlul exclusiv al puterii. Adept al ordinii publice si patriot, Ion Antonescc era nemultumit de violentele si crimele legionarilor. Apropierea sa de Germania nazista, - generalul fiind ca formatie anglofil - urmarea doar garantarea granitelor tarii, a refacerii integritatii teritoriale nationale, si a afirmam suveranitatii Romniei, prin anularea Dictatului de la Viena, problema pe care, de fapt, a ridicat-o n toate ntlnirile cu Hitler. Convins de rolul nefast al Garzii de Fier, Ion Antonescu a luptat, de la sfrsitul lui decembrie 1940, pentru eliminarea acesteia din vjata politica. n schimb, legionarii, pusi pe jaf si pe coruptie, i reprosau generalului ca mentine vechii oameni politici si chiar unele forte politice compromise n colaborarea cu regele Caro/ al //-/ea. Confruntarea ntre cele doua pozitii a luat forma ncercarii supreme a legionarilor de a cuceri puterea politica prin rebeliune.

Rebeliunea legionara din ianuarie 1941 si consecintele s-, Intensificarea violentelor legionarilor si faptul ca acestia deveneau tot mai indezirabili n ochii opiniei publice l-au determinat pe Ion Antonescu, nca din decembrie 1940, sa ia primele masuri contra Garzii de Fier. Astfel, a ordonat desfiintarea politie*i legionare si a instituit pedeapsa cu moartea pentru instigarea la rebeliune. Legionarii, profitnd de complicitatea sefului politiei secrete germane, Heinrich Himmler, s-au narmat, prega-tindu-se pentru confruntarea decesiva.

La 14 ianuarie 1941, Ion Antonescu
a plecat la Berlin, unde i-a cerut lui Hitler
s
a-i dea mna libera pentru a restabili
situa
tia. La doar doua zile, Nicolae Pa-
trascu, secretarul general al miscarii
legionare, a proclamat ruptura totala cu
Antonescu, iar legionarii au trecut la
organizarea de detasamente paramilitare
si la baricadarea n sedii. Rentors din
Germania, Ion Antonescu a decis des
fiin
tarea comisiilor de romnizare, des
tituirea ministrului legionar de interne,
generalul Constantin Petrovicescu,
si a lui
Alexandru Ghica, directorul general (le
gionar) al Poli
tiei. ,on Antonescu n vizita la Berlin

337


ntre 21-23 ianuarie 1941, legionarii au organizat la Bucuresti si n tara o rebeliune, avnd asentimentul tacit al Reichului. Au avut loc jafuri, crime, masacre. Au fost devastate 3 400 de imobile si de institutii. Oameni nevinovati, persoane civile, soldati si ofiteri - n total 1 000 persoane - au cazut jertfa fanatismului unor oameni nsetati de putere. Au fost provocate, n ntreaga tara, daune n valoare de 1 miliard de lei, ceea ce a nemultumit profund opinia publica din tara noastra. Explozia de ura a legionarilor i-a compromis nsa n ochii Germaniei. Hitler pregatea razboiul n Rasarit si avea nevoie de liniste n Romnia. De aceea el a fost de acord cu interventia armatei romne la ordinul lui Ion Antonescu, ceea ce a dus la nfrngerea rebeliunii legionare. Aceasta nu a mpiedicat nsa pe hitleristi sa accepte plecarea, n Germania, a circa 700 de legionari n frunte cu Horia Sima. Ei vor fi mereu o moneda de santaj n raporturile cu Ion Antonescu. Circa 8 000 de legionari au fost prinsi, judecati si condamnati la diferite pedepse.

La finele lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu era singurul stapn al scenei politice romnesti. S-a format un guvern de tehnicieni si militari, care reprezenta o dictatura, pusa n slujba razboiului si contra regimului bolsevic de la Rasarit.

Din scrisoarea generalului Ion Antonescu catre Horia Sima, la 15 ianuarie 1941:

"Nu am reusit sa ma fac ascultat. Din contra dezordinile s-au nmultit si s-au agravat, si cu acte de insubordonanta n stat comise de acei care fiind numiti de dv. se stiu acoperiti si sustinuti dedv.

ntr-adevar, orice masura de ordine pe care am luat-o nu a fost executata. Notiunea disciplinei de stat a disparut. Fiecare procedeaza cum vrea si judeca cum vrea...

Dar opinia aceasta publica pe care eu o respect si vreau s-o satisfac se revolta cnd constata ca legionarii... comit astazi acte n profit personal.

Nu pot ngadui aceasta procedare fiindca ma dezonoreaza si-mi atrage si raspunderi personale, prin faptul ca nu iau masuri n contra vinovatilor...

Vreti sa mergeti astfel nainte, mergeti singuri, dar nu cu generalul Antonescu...

El a intrat n arena politica pentru a salva tara, nu pentru a o duce la un dezastru si mai mare...".

TEMĂ:

1.     Care au fost raporturile dintre Ion Antonescu si Horia Sima ntre 1940-1941?

2.     Ilustrati caracterul autoritar al guvernarii generalului Ion Antonescu.

3.     Care au fost cauzele rebeliunii legionare din ianuarie 1941 ?












Document Info


Accesari: 2264
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )