Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Definitii si scopuri ale mass-media

jurnalism












ALTE DOCUMENTE

Replica Institutului Cultural Romān din New York la \"scandalul romānesc cu zvastica si sex\"
De ce trebuia asasinat Eminescu
O FILA RUPTA DIN JURNALUL DE TURE
Jurnal de pe marginea unei gropi comune
LISTA INSTITUTIILOR DE PRESA ACREDITATE LA MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII
Fenomenele stranii din Padurea Baciu- o realitate intermediara
Rezistenta antisovietica - un tabu dupa 16 ani de independenta
PROBLEME DE CODARE
Mass-media - FUNCTIILE COMUNICARII IN MASA
IGNORAREA MASS-MEDIA, O MARE EROARE

Definitii si scopuri ale mass-media

Sistemul mass-media asigura circulatia informatiilor, opiniilor si atitudinilor considerate a avea semnificatie sociala, reprezinta o adevarata legatura informationala īntre diverse parti si segmente sociale. Mass-media contribuie la cristalizarea si, apoi, la raspāndirea opiniei publice.



1.1. Mass-media - tribunalul opiniei publice deschis zi si noapte

Lippmann considera ca mass-media contribuie la aparitia si permantizarea unor boli al 434g67e e opiniei publice. Viziunea sa este una critica si se īnscrie īn conceptia sa mai larga despre modul cum se formeaza o opinie, despre rolul stereotipurilor, al codurilor si chiar al prejudecatilor īn aceasta privinta. Analiza īntreprinsa de autorul american penduleaza īntre doi poli. Primul este constituit din afirmatia: "Adevarul despre problemele complexe si pe care le cunoastem direct nu este evident prin sine "[1]. Cel de-al doilea din precizarea: " stirile si adevarul nu sunt totuna "[2].

Puterea enorma a mass mediei provine din rolul pe care īl īndeplineste - acela de a organiza pentru societate informatiile, de a usura, dar si de a orienta perceptia sociala a diverselor fenomene.

Reporterii nu pot acoperi si nu pot reflecta tot ceea ce se īntāmpla īn lume; īn plus, fiecare ziar este rezultatul unei suite de selectii privitoare la ce fapte se dau publicitatii, īn ce forma, sub ce dimensiuni, toate ghidate nu de standarde obiective, ci de evaluarile fiecarei publicatii. Versiunea reporterului asupra adevarului este propria sa versiune, iar opinia pe care o īnfatiseaza este construita pe baza propriilor stereotipuri, potrivit propriilor coduri si  sub presiunea interesului propriu. De aceea, reaminteste Lippmann, trebuie sa facem o clara distinctie īntre informatie si adevar.

Al doilea registru de evaluare a rolului mass mediei se refera la raporturile īn care se afla cu institutiile unei comunitati sociale. Ascensiunea mass mediei este interpretata de catre Lippmann si ca o dovada a slabiciunii acestor institutii, a esecului lor de a organiza o adevarata "masinarie a cunoasterii". Īn schimb, actionānd asupra fiecarui om timp de 30 de minute, īn fiecare zi, mass-media cāstiga teren strategic si creeaza o forta mistica, numita Opinia Publica, o forta care va profita de slabiciunea institutiilor publice. Īn felul acesta a devenit "tribunalul opiniei publice, deschis zi si noapte, care sacrifica legea pentru orice, īn fiecare moment "[3].

Lippmann sesiseaza, credem, un lucru real, anume ca nici guvernele, nici presa, nici institutiile de īnvatamānt nu actioneaza pe baza unei "imagini demne de īncredere asupra lumii". Autorul american considera ca mass-media se subtituie opiniei publice, mai mult devine Tribunalul acesteia, rapind celorlalte institutii si puteri din rolul lor legitim.

1.2. Scopurile generale ale mass-media:

a)     profitul - orice mijloc de informare īn masa urmareste obtinerea de profit; de regula, marimea acestuia depinde direct proportional de audienta (cititori, ascultatori, telespectatori); o audienta mare atrage dupa sine contracte de sponsorizare si reclama mai profitabile;

b)    prestigiul profesional - se dobāndeste, de regula, prin calitatea informatiei vehiculate, seriozitatea,consecventa si profesionalismul echipei;

c)     patriotismul si spiritul civic - se traduc īn tendinta conjugata a tuturor mijloacelor de informare īn masa de a-si fauri statutul de "a patra putere īn stat" sau de  "cāine de paza al natiunii".

1.3. Clasificarea sistemul mass-media

     Cel mai simplu mod de a cartografia universul presei este acela ce are drept criteriu suportul pe care este transmis mesajul; distingem astfel presa scrisa (textul este fixat pe un suport solid-hārtia) si presa audiovizuala (textul este fixat pe unde hertziene). Īn cadrul fiecaruia dintre aceste sisteme functioneaza mai multe tipuri de clasificare.

1.     Presa scrisa

Cel mai simplu criteriu de clasificare referitor la presa scrisa este ritmul de aparitie; distingem astfel publicatii cu periodicitate zilnica, saptamānala, lunara, trimestriala, semestriala si anuala.

Publicatiile sunt diferite si dupa tirajul lor: unele au tiraje de milioane de exemplare zilnic, iar altele doar de cāteva mii. Totusi, pentru specialistul īn comunicarea cu presa, tirajul nu trebuie sa reprezinte un criteriu discriminatoriu; el colaboreaza cu jurnalistii, cu oamenii specializati īntr-un anumit domeniu, care trebuie respectati pentru competenta lor, si nu pentru numarul de exemplare īn care se vinde publicatia la care lucreaza.



Un alt criteriu de clasificare, inspirat din experienta tipografica, este formatul publicatiei. Īn linii mari se pot distinge formatele de tip revista (variind īn jurul dimensiunii unei coli de hārtie A4) si formatele de tip ziar.

Din perspectiva ariei de circulatie, publicatiile pot fi: nationale (au o difuzare ce acopera īntregul teritoriu al unui stat), regionale si locale. Īn ultima categorie intra atāt jurnalele cu tiraje de cāteva mii de exemplare, cāt si marile cotidiane ale uriaselor metropole moderne, cu tiraje de sute de mii de exemplare.

Continutul ziarelor si al revistelor poate fi generalist sau specializat. Marile cotidiane trateza teme politice, economice, sociale, sportive, culturale, ale vietii casnice, probleme internationale etc.; ele īncearca sa nu ignore nici un subiect de interes si nici o arie a vietii, deoarece publicul lor este eterogen , raspāndit pe o arie geografica foarte vasta. Publicatiile specializate se pot clasifica dupa publicul-tinta (pentru copii, tineret, femei, barbati, pentru locuitorii zonelor rurale, pentru diverse profesii etc.) si dupa continutul specific (publicatii pe teme economice, pe teme casnice, pe teme politice, religioase etc.). majoritate publicatiilor specializate sunt saptamānale sau lunare, dar acest lucru nu constituie o regula obligatorie.

2.     Presa audiovizuala

O parte din criteriile folosite pentru a clasifica diversele tipuri de publicatii se aplica si īn cazul audiovizualului. Astfel, dupa aria de difuzare, posturile pot fi: locale, regionale si nationale. Difuzarea programelor prin satelit, corelata cu utilizarea antenelor parabolice si mai ales cu raspāndirea cablului, a permis institutiilor din audiovizual sa acopere teritorii tot mai vaste. Īn televiziune, īn special, posturile locale si nationale sun concurate de un adevarat "fluviu" de imagini oferite de institutii aflate īn locuri īndepartate ale planetei. Īn radio, īnsa, datorita miniaturizarii care caracterizeaza echipamentele moderne, se impun tot mai mult posturile locale.

Din punct de vedere al continuturilor, posturile pot fi generaliste sau specializate. si unele si altele pot avea difuzare nationala ori internationala. Posturi de televiziune generaliste din tarile dezvoltate, precum BBC, RAI sau TVE, sun receptate īn numeroase tari ale lumii, ca si unele posturi foarte specializate-HBO si TNT (filme), Euronews si CNN (stiri), Discovery si Animal Planet (stiinta), MTV si MCM (muzica) etc.

Cel mai important criteriu de clasificare īn audiovizual este cel bazat pe corelarea a doua axe: modul de finantare si rolul asumat. Din aceasta perspectiva, distingem posturi de serviciu public - finantate īndeosebi din bugetul statului - si posturi comerciale - finantate din venituri publicitare. Primele īsi declara o vocatie īn primul rānd cultural-educativa, celelalte īsi propun sa raspunda nevoii de relaxare si ofera mai ales programe de divertisment.

1.4. 1996 - Starea mass-media īn Romānia

Viata institutiilor din mass-media romānesti reprezinta teritoriul celor mai vizibile, rapide si spectaculoase transformari. Cresterea numarului institutiilor, privatizarea si diversificarea tipurilor de produse s-a realizat mai īntāi si mai repede īn presa scrisa, atingānd mai tārziu si mai īncet audiovizualul.

A.   Presa scrisa

Peisajul presei scrise se individualizeaza prin cresterea rapida si haotica a titlurilor si a tirajelor, īntr-o perioada relativ scurta (1990-1992), urmata de o scadere semnificativa si o stabilizare la cote mult mai reduse decāt cele de "pornire". Astfel, daca īn 1989 existau 36 de  cotidiane si 459 de publicatii cu alta periodicitate, īn 1990 au fost īnregistrate 65 de cotidiane si 1379 de periodice, īn 1993 existau 100 de cotidiane si 987 publicatii periodice, iar īn 1995 s-a ajuns la 73 de cotidiane si 1059 periodice[4].

Aceasta istorie furtunoasa este rezultatul conjugarii unor serii de factori de origine diversa; astfel, explozia de la īnceputuri a fost declansata de:

Ų     setea de lectura a publicului larg;

Ų     supra-oferta de teme de interes general;

Ų     costurile reduse de productie;

Ų     vacuumul legislativ si administrativ;

Ų     convingerea generala ca jurnalismul poate fi practicat de orice persoana.




Dupa 1992, caderea tirajelor si noua dinamica a publicatiilor s-au produs pe fondul unor evolutii sociale, economice si culturale, care, fara a anula interesul publicului pentru consumul de mass-media, au creat noi atractii si noi prioritati. Īn acest context trebuie relevat rolul jucat de:

-         scaderea puterii de cumparare a publicului larg;

-         reducerea interesului pentru viata politica, pentru viata publica īn general;

-         explozia posturilor particulare din sfera audiovizualului;

-         aparitia unui cadru legislativ si administrativ mai coerent si sever;

-         scaderea credibilitatii jurnalistilor si a mass-media.

Partea a doua a acestui interval marcheaza victoria presei de divertisment īn raport cu cea de informare sau de opinie. Aparitia "Evenimentului zilei" a fost perceputa ca un atentat la modelul etilist de presa dominat de misiunea educativa.

B.   Audiovizualul

Universul radioului si al televiziunii se caracterizeaza prin dominatia cantitativa (numar de ore de program, distributie īn teritoriu, numar de angajati, resurse tehnice) a institutiilor nationale de tip serviciu public.

Atāt Societatea Romāna de Radiofuziune, cāt si Televiziunea Romāna sunt, de departe, cele mai mari si mai puternice institutii din audiovizual. Daca īn 1989 radioul national emitea 30148 ore/an, īn 1990 ajungea la 52309 ore/an, īn 1993 la 67333 ore/an, iar īn 1995 la 72578 ore/an. Televiziunea Romāna, care emitea īn 1989 doar 1795 ore/an, ajungea īn 1990 la 8541 ore/an, īn 1993 la 9997 ore/an, pentru a atinge īn 1995 cifra de 12875 ore/an [5].

Audiovizualul romānesc se caracterizeaza prin aparitia tardiva (īn raport cu evolutiile din presa scrisa) a unor institutii audiovizuale particulare de anvergura; īn radio, primele posturi ale anului 1990 (Uni-Fun, Radio Contact, Radio Nova, Delta) au īnsemnat numai o oferta de muzica si frānturi de informatii metropolitane: de-abia dupa 1992 posturile de radio particulare si-au definitivat o identitate si s-au organizat īntr-un mod mai coerent. Īn prezent opereaza, conform Anuarului statistic, pe īntreg teritoriul Romāniei, 104 posturi particulare, pe unde ultrascurte, cu acoperire totala.

Īn televiziune, pāna īn 1992, posturile particulare au avut o existenta fantomatica. Īn prezent īnsa, dupa cātiva ani de tatonari, pe fondul existentei a 53 de posturi private de televiziune, se configureaza aparitia unor grupuri de mare forta: Pro TV, Antena 1, Prima TV, Tele 7abc.

Dinamica dezvoltarii rapide a acestor posturi afecteaza nu numai sistemul de serviciu public, ci si pozitiile si strategiile distribuitorilor de programe prin cablu; īn general, ele ofera programe occidentale īn vrac, dar sub presiunea prevederilor legale care le cer sa creeze programe proprii, īncearca sa-si defineasca o filosofie si o identitate proprie. Cu toate acestea, resursele materiale si competentele de care dispun sunt foarte limitate, astfel īncāt distribuitorii au tendinta de a se afilia la unul din marile posturi TV particulare. Conform unor estimari, distribuitorii prin cablu reprezinta la ora actuala miza unei batalii la capatul careia s-ar afla controlul a aproape 70% din publicul audiovizualului[6] .



[1] Lippmann - Public Opinion, pag.319

[2] Lippmann - Public Opinion, pag.358

[3] Lippmann - Public Opinion, pag.363

[4] Anuarul de statistica a Romāniei, 1996

[5] Anuarul de statistica, 1996

[6] Capital, nr. 2, 1995












Document Info


Accesari: 13576
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )