PROBLEME DE CODARE

PROBLEME DE CODARE

[1]", si sa foloseasca un limbaj proaspat, lipsit de ambiguitati.

Comunicarile prin limbaj nu sunt decât în anumite conditii "impersonale, emitatorul vrea sa transmita un continut, psihic, de reflectare, propriu, iar receptorul vrea sa afle continutul specific partenerului respectiv"[2]

Retinem ca prin comunicare se întelege, la modul general, procesul de transmitere de informatii între oameni.

O definitie tehnica poate fi formulata, dupa Umberto Eco, astfel:" trecerea unui semnal de la o sursa la un destinatar, prin intermediul unui canal de transmisie"[3]. Pentru a putea fi transmis, semnalul este codificat la sursa, iar la destinatar este supus unui proces de decodificare

Lumea se schimba mult mai repede decat cuvintele. Mereu utilizam modele verbale care sunt oarecum demodate si nu mai descriu lumea în care traim. Supravetuirea civilizatiei si a indivizilor depinde de abilitatea lor de a se adapta la schimbare. Nerecunoasterea schimbarii conduce în timp la generalizari de tipul: " Daca a spus-o persoana X este minciuna, deoarece el a mai mintit si înainte" sau "O nereusita o data produsa naste mereu alte nereusite [5].

Aceasta ar sugera ca vocabularul nostru este în mod normal suficient pentru comunicarea zilnica, dar nu putem sa nu ne gândim la cazurile în care în vocabularul nostru apar limitele. Sa presupunem ca cineva ar pune în fata noastra o duzina de portocale, ar alege-o la întâmplare pe una dintre ele si v-ar cere sa o descrieti în cuvinte. O puteti descrie astfel încât cineva care nu a fost împreuna cu dumneavoastra sa poata sa aleaga aceeasi portocala din duzina respectiva? În afara cazului în care, din întâmplare, portocala ar avea vreo stricaciune evidenta, sarcina ar fi probabil dificila. Ideea este ca facem mai multe distinctii în realitate decât avem cuvinte cu care sa le descriem. Aceeasi problema apare la un nivel mai practic când se face o descriere fizica a unei persoane. Uneori pare ca oamenii sunt doar putin mai usor de descris decât portocalele din exemplul de mai sus. Problema apare frecvent în cazurile juridice, când oamenii trebuie sa descrie o persoana atât de exact încât sa poata fi recunoscuta de alti oameni. Multi nu sunt buni pentru aceasta actiune deoarece ei nu observa cu atentie dar si pentru ca exista un numar limitat de cuvinte pentru a face descrierea .

Sa ne gândim la un exemplu precum problema descrierii în cuvinte a unui proces continuu, cum ar fi cântatul la vioara, mersul cu bicicleta sau probarea unui pantof. Multi oamenii ar considera ca aceste actiuni sunt dificil de exprimat în cuvinte, ele fiind genul de lucruri care se învata de obicei de la o alta persoana prin exemplificare. Astfel, voi contiunua prin a da unul simplu si anume cum sa tii corect o chitara, ar fi aproape imposibil de exprimat în cuvinte, iar un manual pentru începatori va contine de obicei o imagine pentru a transmite mesajul. Cel ce realizeaza acest manual are o problema similara în a comunica cum ar trebui sa sune chitara când este folosita corect. El ar fi fortat sa descrie un anumit model de ritm inventând cuvinte precum "boom-chika,boom-chika". Chiar si aceste cuvinte inventate ar aproxima numai sunetul dorit.

Din cauza naturii limitate a cunostintelor si a limbajului nostru teoreticienii semanticii generale au pus accentul pe faptul ca niciodata nu poti sa spui totul despre ceva.

Acestia au recomandat metoda de a pune cuvântul "etc." la sfârsitul oricarei idei pentru a ne aminti ca ar putea fi spus înca ceva despre acel lucru.

Luminita Rosca, în lucrarea Textul jurnalistic, indica rolul functiei poetice în limbajul presei, aratând ca aceasta se evidentiaza "atunci când emitatorul utilizeaza figuri de limbaj, paralelismul, metafora, hiperbola, cu scopul de a atrage atentie asupra mesajului. Astfel de procedee întâlnim în unele texte de opinie (editorial, comentariu, pamflet) si în reportaje" [14].Continutul (semnificatul) este aici transmis prin Arta(semnificantul), cu alte cuvinte se face trecerea de la materie la maniera. Astfel, cuvântul va fi ales pentru sonoritatea sa, pentru valoarea sa imagistica, pentru dublul sau sens(discursul releva regimul conotatiei) si vizualul va fi deliberat simbolic, alegoric. Produsul nu mai este decât un pretext al discursului si vedeta este pur si simplu mesajul publicitar.

[17] pentru a nu întrerupe comunicarea.

Toate mijloacele publicitare sunt utile pentru a interpela:

a). vizualul socant, senzualul,ermeticul;

b). stilul interogativ de tipul ghicitoarei;

c). misterul cu faze spectaculoase, formule de suspans sau formule complexe;

O data contactul stabilit, toate mijloacele sunt bune pentru a-l pastra.

Altfel spus, pentru a pastarea clientului: de exemplu în textele publicitare putin mai lungi si în alte scrisori comerciale unde, la fiecare subcapitol, se relanseaza interesul cititorului cu ajutorul unei întrebari sau al unei "fraze parada"[18] (Probabil ca va întrebati unde vrem sa ajungem,nu-i asa?...)

Functia fatica face adesea pereche cu limbajul conativ, din moment ce receptorul este luat în considerare.