Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





loading...
















































REPORTAJUL

jurnalism


REPORTAJUL

Specie publicistica, reportajul informeaza despre fapte, situatii, evenimente de interes general sau ocazional, realitati economice, geografice etc, de actualitate, de la fata locului, prin mijloace literare de expresie specifice.



Specie mitica a jurnalismului, el a fost exploatat in mod corespunzator de nume precum Brunea Fox - Reportajele mele, Geo Bogza - 173 de minute la Mizil, C. Nistorescu - Proprietarul de iluzii. Neglijat cateva decenii, reportajul incepe sa revina "la moda" in zilele noastre.

Reporterul, cel ce realizeaza reportajele, este martor si anchetator. "Asista la evenimente prevazute, se straduieste sa restabileasca succesiunea faptelor unui eveniment intamplator. Dar este un martor profesionist, un anchetator care da socoteala in fata publicului si nu in fata vreunei instante administrative. Acest fapt implica indatoriri si metode". Reporterul este trimis la fata locului pentru a vedea, a auzi, a simti, a inregistra si a relata despre un eveniment. Dar jurnalistul trebuie sa faca mai mult decat atat: trebuie sa inteleaga evenimentele la care asista pentra ca ulterior sa isi poata informa cititorii. Asadar, din acest punct de vedere, reportajul poate fi perceput ca o marturie fidela si completa, nu o inregistrare a unor fapte, ci corelarea si completarea lor cu observatii personale.

Un bun reportaj este viata insasi. De aceea, pentru a o surprinde in complexitatea manifestarilor ei, reporterii trebuie sa faca dovada multor calitati si aptitudini, incepand cu integritate, spirit critic, capacitate de organizare a detaliilor dublata de o formatie solida ce cuprinde studii de literatura, istorie, stiinte politice, economie, sociologie, psihologie, matematica, stiinte naturale si cun 353f52d oasterea limbilor straine.

Demersul jurnalistic in cazul reportajului presupune scufundarea, patrunderea sub evenimentele de suprafata, pentru a surprinde realitatea, care altfel refuza sa se dezvaluie. Din aceasta "scufundare" se va degaja o senzatie dominanta care va deveni firul rosu al intregului material. Pentru aceasta insa, reporterul are nevoie sa se curete, sa se indeparteze de prejudecati si sa-si pastreze nealterata capacitatea de a se minuna.

Reportajul este una dintre cele mai subiective specii jurnalistice de teren. Sa precizam, pentru a nu intra in contradictie cu afirmatiile de mai sus, ca aceasta subiectivitate este manifesta si permisa numai la nivelul redactarii, al prezentarii faptelor, iar nu la cel al realitatii descrise. De altfel, pentru a fi mai exacti, vom intelege prin subiectivitate -originalitate, inventivitate in modul de a povesti. Reportajul pune accent in mod deosebit pe senzatii, pe impresii - mirosuri, culori, sunete, gust. Aceasta inseamna ca reporterului i se solicita participarea cu intreaga fiinta, implicarea totala; jurnalistul lucreaza cu ochii, urechile, nasul si memoria.

Nu exista reportaj in absenta detalilor obtinute la locul si desfasurarea evenimentelor, in absenta observatiilor personale si a intervievarii. Totusi, Ph. Gaillard considera ca un reportaj presupune si o munca de cautare a informatiei, dupa cum avem de a face cu evenimente prevazute sau neprevazute. In cazul unui eveniment prevazut, reporterul a avut ragazul sa se documenteze, sa se familiarizeze cu subiectul. Stie la ce se poate astepta. Cu toate acestea, prezenta la fata locului este la fel de necesara, daca e posibil chiar inainte de ora la care a fost anuntat evenimentul. Prezent la locul de desfasurare, el trebuie sa urmareasca evenimentul, sa-l incadreze in context, sa-l inregistreze si sa-l completeze cu detalii semnificative, care adesea spun mai mult decat informatia principala.

Daca evenimentul este neprevazut, intamplator, nu mai exista timp pentru o pregatire premergatoare evenimentului. Ajuns la fata locului, ziaristul isi incepe misiunea de la zero: el nu stie decat despre ce anume este vorba (un incendiu, un accident, o crima), astfel incat, prin intervievarea martorilor, a autoritatilor si prin observatiile proprii, el trebuie sa reconstituie evenimentul. Organizarea demersului reportericesc depinde de natura evenimentului si de institutia pe care o implica. In orice caz, important este ca reporterul sa reactioneze cat mai repede cu putinta, sa obtina la timp datele necesare: luate "la cald", informatiile oferite de martori sau participanti vor fi mai bogate, mai sugestive, cu atat mai mult cu cat, dupa ce isi vor fi revenit, o parte dintre acestia vor refuza sa mai raspunda. Reporterul trebuie, astfel, sa dea dovada de rapiditate si inteligenta in alegerea persoanelor apte sa furnizeze asemenea informatii la momentul potrivit.

Acestei etape de pregatire ii urmeaza o alta: luarea notitelor. Personajele si cadrul au o importanta speciala in reportaj. Inarmat cu un pix si un carnetel, reporterul va culege toate datele pe care le poate afla, le va absorbi asa cum un burete absoarbe apa, trecandu-le prin filtrul cunostintelor si intelegerii sale; in acelasi timp, aceste notite trebuie sa fie succinte si limpezi pentru a putea fi folosite cu operativitate. De cele mai multe ori, reporterul nu are timp sau date suficiente pentru a-si intocmi un plan. Notitele luate vor contine atunci, in primul rand, elementele principale ale evenimentului, coordonatele sale spatiale, temporale, personajele implicate, conflictul, consecintele, ineditul si interesul uman. Cu toate acestea, uneori sunt mai importante faptele secundare, de background, care se intercaleaza cu evenimentul principal si contribuie la explicitarea lui. Astfel, un reportaj bun trebuie sa colectioneze date - detalii pitoresti, semnificative sau neobisnuite - care dau o anumita culoare evenimentului, reconstituie atmosfera, detalii ce constituie viata insasi, realitatea:



 personaje-tip, care au nume, varsta, o anumita expresie a fetei, un comportament, un fel de a vorbi;

 cuvinte aduse in mod direct in dialoguri;

 scene vii, anecdote;

 culori, mirosuri, zgomote;

 decor desenat in cateva linii precise.

Fundamentul tuturor reportajelor il reprezinta insa cautarea raspunsurilor la cele sase intrebari: cine?, ce?, unde?, cand?, cum?, de ce?. Desi nu intotdeauna e posibila aflarea lor, reporterul nu poate sa renunte: activitatea sa de cercetare, la fata locului, va cauta sa urmeze demersurile obisnuite, culegerea tutror informatiilor posibile. Pentru intrebarile la care nu s-a aflat raspuns, exista si alte surse, desi, de obicei, acestea apar de la sine atunci cand ziaristul reconstituie evenimentul pe baza detaliilor deja obtinute.

In reportaj, mai mult ca oriunde, vigilenta trebuie sa fie constanta: detaliul revelator, ce surprinde spectacolul dintr-un eveniment, poate fi uneori mai important decat esentialul, poate deschide perspective complet noi ce conduc la solutii complet inedite.

Un principiu elementar in activitatea jurnalistica este faptul ca un reporter trebuie sa trateze cu scepticism orice informatie. Imperativul il reprezinta, asadar, verificarea tuturor elementelor, pentru ca cea mai importanta calitate a unui ziar, bunul sau cel mai de pret este credibilitatea: daca cititorul si-a pierdut increderea, acea publicatie va disparea curand. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor ii indeamna pe jurnalisti sa fie permanent constienti ca insiruirea informatiilor nu reprezinta obligatoriu adevarul. "Pot exista mai multe adevaruri, provenind de la tot atatia martori sinceri. (.) In urma cu cativa ani, au fost multe discutii in legatura cu posibilitatea de a fi obiectiv in presa. Multi ziaristi au ajuns la concluzia ca obiectivitatea este de neatins, deoarece insusi procesul de selectare a subiectelor este lipsit de obiectivitate". Pentru ca adevarul iese la lumina doar in timp, odata cu descoperirea de noi amanunte, jurnalismul a fost denumit "prima ciorna a istoriei".

Reportajul insa, asa cum spuneam, este o specie prin excelenta subiectiva. Alaturi de adevarul curat conteaza, in egala masura, impresia jurnalistului, asumarea de catre acesta a unei anumite realitati si prezentarea ei numai cu ajutorul faptelor, fara comentarii explicite. Sentimentalismul nu "prinde" in reportaj. Cititorul va fi mai impresionat daca reporterul subliciteaza decat supraliciteaza, caci oamenilor nu le place sa planga la comanda. Cititorul trebuie lasat sa decida singur, in functie de calitatea materialului oferit, daca merita sa se lase sensibilizat. Misiunea reporterului este, in primul rand, prezentarea unor felii de viata care sa faca apel la sensibilitatea lectorilor.

In cadrul acestei operatiuni, jurnalistul se poate afla in doua ipostaze:

 de martor

 de participant.

Consumatorul asteapta de la ziarist mai mult decat prezentarea unor evenimente la care acesta a fost fie martor, fie participant. El doreste ca, in masura posibilului, sa fie, la randul lui, martor sau participant.

Pentru a realiza un reportaj bun, complet, autorul se va intreba inainte de a folosi toate ingredientele: "Ce mesaj vreau sa transmit?" si "Pot realiza acest lucru ce ceea ce am?". Pentru a raspunde acestor intrebari, este util sa cunoastem care sunt factorii pe baza carora sunt selectate informatiile semnificative intr-un reportaj:
 proximitatea temporala;
 proximitatea spatiala;
 ineditul faptelor;
 conflict;
 consecinte;
 captarea interesului uman.
Orice eveniment se compune din trei realitati paralele:
 perspectiva obiectuala;
 perspectiva autoritatilor;
 perspectiva celor implicati sau a rudelor celor implicati in eveniment.
Aceasta pluralitate a realitatilor indreptateste trei puncte de vedere, trei unghiuri de abordare:
 prezentarea faptelor si a semnificatiilor din perspectiva obiectuala;
 prezentarea din perspectiva autoritatilor;
 prezentarea din perspectiva celor implicati sau a rudelor lor.
In functie de unghiul de abordare ales, un eveniment poate fi reflectat diferit, in trei articole. Altfel spus, un singur fapt poate da nastere la trei interpretari diferite, toate trei valide in acelasi timp. Reporterul este cel ce va determina, in functie de eveniment, care dintre ele este optima pentru un anumit reportaj.

Observatiile de pana acum sunt valabile pentru orice reportaj. Exista insa mai multe tipuri de reportaje, fiecare cu specificul si individualitatea sa.
O prima clasificare poate fi facuta in functie de aspectul reliefat/accentuat de reporter. In primul caz, este vorba de reportajul de atmosfera, in care autorul intentioneaza sa redea culoarea locala a evenimentelor, sa ofere detalii semnificative, sa re-creeze atmosfera lumii pe care a avut ocazia sa o cunoasca de aproape si sa-l ajute in acest fel pe cititor sa ia parte la eveniment, sa vada, sa simta ca si cum ar fi fost martor; in al doilea caz avem de a face cu reportajul de eveniment, in care accentul se deplaseaza de pe elementele de atmosfera, care trec in plan secund, dar nu dispar cu desavarsire, pe evenimente, pe fapte, pe actiune.
Formularile pot parea pleonastice deoarece, conform definitiei, nu poate exista reportaj in absenta evenimentelor sau a elementelor de atmosfera; intentia lor e sa sugereze, in fiecare caz, aspectul prioritar, cel care primeaza.
Pe de alta parte, Ph. Gaillard propune o alta clasificare:

 reportaje specializate - numite uneori cronici: parlamentare sau politice, juridice, sportive etc;
 reportaje mai putin specializate.
Reportajele specializate urmaresc serii de evenimente care se inlantuie, cel mai adesea acestea fiind prevazute sau anuntate. Reporterii specializati trebuie sa fie mereu la curent la evolutia activitatilor din domeniul lor de interes, munca lor nu este decit o continua cautare de date. Acest lucru cere din partea jurnalistului anumite calitati, cum ar fi competenta si curiozitate dar, deopotriva, tact si discretie. Numai astfel pot pastra contactul cu sursele de care au absoluta nevoie in demersurile lor.
Reportajul mai putin specializat trateaza subiecte fara legatura cu actualitatea, aproape mereu neprevazute. Modelul il reprezinta reportajul de fapt divers: accidente, incidente, fapte surprinzatoare sau exemplare, crime, delicte. Acest tip de reportaj cere din partea reporterului o mare usurinta de adaptare si rezistenta la lucrul sub presiune, pentru ca, cel mai adesea, ziaristul va lucra in limita de timp, faptele diverse neavand caracter previzibil. Mai mult, reporterii nespecializati, nevoiti sa acopere un numar mare de domenii, vor fi mereu pe drumuri, in contact direct cu sursele, numeroase, dar permanente si de neinlocuit: politia, pompierii, spitalele, tribunalele. De asemenea, acesti reporteri, pentru a beneficia de o informare cat mai rapida si mai corecta, isi dezvolta adevarate retele de informatori de cartier: barmani, portari, fosti detinuti, persoane care se drogheaza, body-guards.
Alaturi de reporterul propriu-zis, Gaillard identifica si alte tipuri de reporteri speciali:
 trimisul special - ziaristul, trimis la o manifestare prevazuta din timp (festival, greva, congres, campionat) sau la una neprevazuta (seism, lovitura de stat), este obligat sa actioneze cat mai repede pentru a furniza informatiile necesare pana la ora de inchidere a urmatoarei editii a publicatiei;
 trimisii speciali ai agentiilor de stiri nu-si pot permite sa piarda nici un moment al evenimentelor, pentru ca ziarele stiu ca pot conta pe ele in cazul in care trimisul lor special nu a realizat un material satisfacator;
 corespondentul - desi nu li se cere aceeasi competenta ca trimisilor speciali, si ei trebuie sa aiba o cultura suficient de vasta si o curiozitate suficient de cuprinzatoare pentru a descoperi si a intelege orice tip de eveniment; nu trebuie sa fie niciodata luati pe nepregatite; in general, sunt platiti "la bucata", in functie de frecventa materialelor, de dimensiunile lor etc;
 local - pentru acesta e mai usor sa fie la curent cu tot ce se intampla datorita comunitatilor mici in care activeaza;
 externi - sunt corespondentii din strainatate carora li se cer, mai mult decat fapte, comentarii, opinii personale.
In jurnalism, totul pare sa inceapa cu reporterul. Un reporter bun, care va produce reportaje bune, stie ca aceasta specie publicistica ii da dreptul la o parere personala, dar la una echilibrata si temperat exprimata, evitand pe cat posibil exprimarea la persoana intai, care implica direct.
In ultima etapa a realizarii unui reportaj - redactarea - atentia se va concentra pe introducere si, in special, pe final - punctul culminant al materialului, care nu va fi niciodata o morala sau o concluzie.
Intotdeauna reportajul va fi centrat pe elemente noi, chiar daca nu suficient de consistente, intrucat ele constituie actualitatea, aceasta specie fiind supusa, si ea, criteriului urgentei.





loading...











Document Info


Accesari: 5594
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2018 )