Scrie un eseu, de 2-3 pagini, in care sa prezinti evolutia relatiilor dintre doua personaje implicate in conflictul dramatic dintr-o drama studiata. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere :
prezentarea a patru dintre elementele textului dramatic, semnificative pentru realizarea personajelor alese (tema, subiect dramatic, conflict dramatic, intriga, relatii temporale si spatiale, act, scena/tablou, replica, indicatii scenice, mijloace/procedee de caracterizare, limbajul personajelor etc), prin referire la o drama studiata ;
evidentierea relatiilor initiale dintre cele doua personaje, din perspectiva statutului lor social si psihologic ;
relevarea trasaturilor celor doua personaje, prin raportarea la doua scene semnificative pentru evolutia conflictului dramatic ;
exprimarea unei opinii argumentate asupra relatiilor dintre cele doua personaje, din perspectiva finalului conflictului.
Perioada pasoptista, stand sub semnul roman 131h79b tismului francez, prin revista « Dacia literara » si programul « Introductie », editat de Mihail Kogalniceanu, a dat imbold scriitorilor sa se inspire din trecutul national, din folclor, din frumusetile patriei si sa critice atat tarele societatii contemporane, cat si pe cele ale societatii anterioare, devenind astfel o perioada de configurare stralucita a unei literaturi autentice si depozitara a unei galerii unice de personaje, intre care un loc deosebit il ocupa Razvan si Vidra din drama istorica « Razvan si Vidra », scrisa de Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Acesta din urma, incadrat alaturi de Nicolae Filimon si Alexandru Odobescu in perioada pasoptista, este una dintre personalitatile multilaterale ale literaturii romane, el demonstrandu-si valoarea in numeroase domenii precum : publicistica, de numele sau legandu-se parturitia mai multor ziare si reviste ca : « Romania », « Satyrul », « Familia », « Romanul », « Ateneul roman », « Foita de istorie si literatura », « Foaia de istorie romana », istorie prin operele : « Cronica cea mai veche a Moldovei », « Istoria critica a romanilor », « Ion Voda cel Cumplit », filologie : « Etimologicum Magnum Romaniae », « Cuvinte din batrani », metafizica spirituala : « Sic cogito », folclor : « De ce-ul » si literatura, el fiind autor de poezie : « Dumnezeu », proza : « Ursita », nuvela : « Duduca mamuca », satira antilatinista « Orthonerozia »(« Trei crai »), satira in versuri : « Oda la ciocoi », « Oda la boieri » si dramaturgie : « Razvan si Vidra ».
Aceasta opera dramatica, publicata in 1867 in « Trompeta Carpatilor » si apoi in « Convorbiri literare », este o drama, reprezentand o piesa de teatru ce rezulta dintr-o mare liberatate de creatie, al carui continut este grav, tratat uneori intr-o maniera comica si care presupune amestecul celor doua categorii fundamentale, comic si tragic. Caracterul istoric al dramei de factura romantica « Razvan si Vidra » rezida in modul inedit de abordare a temei istorice, fiind reactualizat un episod din istoria Moldovei sau, cum insusi autorul declara « istoria epocii in genere si a lui Razvan in parte ». Rema este reprezentata de cele cinci canturi, fiecare purtand un titlu sugestiv si avand cate un motto semnificativ pentru subiectul actului respectiv : « Un rob pentru un galben », « Razbunarea », « Nepoata lui Motoc », « Inca un pas », « Marirea ».
Expozitiunea este integrata in cantul I plasand actiunea intr-o " piata din Iasi" - secolul al XVI -lea, unde in apropierea unei biserici , Razvan incearca sa ofere o punga de galbeni pierduta de boierul Sbierea, lui Tanase, fost razas, saracit in urma unui proces incorect. Intriga este reprezentata de refuzul cersetorului care invoca sorgintea lui Razvan, replica relevand pe langa prejudecata epocii si faptul ca eroul sta sub semnul unui destin implacabil, reprezentat de constanta tragica Moira. Totusi, Tanase accepta intr-un final doar un galben ca pomana, refuzand intreaga punga, fapt care activeaza o alta constanta tragica, hamartia, reprezentand greseala comisa fara intentie. Desfasurarea actiunii debuteaza prezentand cum Razvan lipeste pe un stalp un pamflet contra stapanirii si apoi pleaca, acesta fiind citit de dascal targovetilor, spre hazul acestora. Vataful Basota, crezandu-l pe dascal autorul pamfletului, vrea sa il spanzure, aplicand legea. Razvan insa, fiind martor al scenei, isi recunoaste fapta, se bucura de aprecierea tuturor, insa nu poate fi salvat de legea pamantului, nicio fata de maritat neacceptand sa se casatoreasca cu el. Sbierea isi observa punga la gatul lui Razvan, numara banii si il ia rob pentru un galben timp de trei ani. In cadrul celui de-al doilea cant este prezentat Razvan, ajuns capitan de haiduci in codrii Orheiului din Basarabia precum si intalnirea acestuia cu Vidra, nepoata vornicului Motoc, care este salvata de haiduci, din ordinul boierului Ganea, spre a nu fi dusa la manastire. Pe fondul unui dialog dintre Tanase si Razvan, apare Sbierea, prins de tovarasii fostului sau rob si desi toti ii doresc moartea, capitanul il iarta, impresionand-o pe Vidra, care ii strange mana, iar amandoi traiesc revelatia unei iubiri neasteptate, in acest moment fiind activata fatalitatea-Ananke-ce face ca Vidra sa fie martora scenei de iertare a lui Sbierea. Datorita ambitiei Vidrei, Razvan ajunge un viteaz luptator in armata leseasca, insa in clipa in care este ridicat la rangul de capitan, ea ii minimalizeaza victoria, incercand sa-i inoculeze acestuia dorinta de a ajunge cat mai sus. In finalul actului al IV - lea apare singurul moment in care Razvan incearca cu voluptate gustul puterii, evidentiindu-se in mod deosebit « hybris-ul » manifestat in indrazneala lui de a infrunta prejudecata publica legata de originea sa etnica. Razvan hotaraste sa il detroneze pe Aron-Voda pentru a se inscauna domnitor al Moldovei, iar faptul ca in ciuda visului rau prevestitor al Vidrei si a rugamintilor ei, el nu se abate din drumul spre marire, puncteaza o alta constanta tragica, Ate, ce reprezinta ratacirea fulgeratoare, cand isi doreste puterea cu orice pret. Punctul culminant al dramei este reprezentat de faptul ca Basota il tradeaza pe Razvan si deschide portile lesilor, care sunt insa invinsi in batalie. In cadrul deznodamantului, Razvan este adus grav ranit in fata Vidrei unde va muri, pedeapsa primita pentru indrazneala de a invinge soarta, activandu-se astfel constanta tragica Phtonos.
Dramaturgul uziteaza o motivare estetica extrem de minutioasa , personajele sale beneficiind de o constructie axata pe doi parametri : ca instanta dramatica si ca referent uman. Astfel, din punctul de vedere al incadrarii intr-o anumita ideologie, Razvan este un personaj principal, datorita ocurentei pe parcursul discursului dramatic, central, prin rolul care-i incumba in transmiterea mesajului operei, si deoarece el centreaza diegeza, protagonist, facand cuplu cu Vidra, personaj deuteragonist. Ceea ce individualizeaza insa, in modul cel mai pregnant acest personaj este calitatea se de personaj romantic, exceptional, situat in intamplari exceptionale si beneficiind de un destin de exceptie, evidentiat pe parcursul diegezei. Ca referent uman, Razvan este intregit de doua fatete, portretul fizic si portretul moral. Prospografia sa este realizata in mod indirect, pe baza tabloului pe care il are Aron-Voda in palatul sau, de catre Basota, care apeleaza la tehnica interpretarii fiziognomonice : « Nas de soim, o frunte nalta ! Din ochi inima tresare ! », « toata fata numai duh si foc ». Cea mai bine individualizata insa, este etopeea personajului principal, care se intregeste atat pe baza autocaracterizarii : « eu unul nu-s tigan de rand », « In pieptu-mi bate suflet de vultur », « incat ajunsei de mic/ In casa mitropoliei cel mai istet gramatic », cat si a caracterizarii directe din asertiunile lui Basota : « suflet ager si destept », ale lui Tanase : « ce inima mare ! Pacat, zau, ca nu-i crestin ! », « Pacat ca-i tigan !asta-i singurul lui cusur" si ale Razasului : « Zmeul zmeilor sa-ncapa intr-o schioapa de mormant ! », precum si pe baza caracterizarii indirecte din propriile gesturi, vorbe si fapte. Astfel, desi are numeroase calitati, faptul ca e tigan il determina sa se confrunte cu mentalitatea de epoca, el reprezentand expresia contradictiilor dintre calitatile sale si neputinta afirmarii lor. De asemenea, protagonistul este individualizat si datorita raporturilor sale cu ceilalti eroi dramatici : Basota, specialist in fiziologii si personaj « raisonneur », alaturi de Tanase si Razasul, dar si Vidra, ce alcatuieste impreuna cu Razvan « o armonie a contrariilor ». Si aceasta din urma beneficiaza de un portret fizic, realizat pe baza caracterizarii directe de Hotul II : Un fatoi ce calareste si impusca chiar ea un zmeu/ E voinica, n-am ce zice ! Si-i frumoasa ca o floare » si de un portret moral, conturat prin autocaracterizare : Setea de-a merge-nainteAcea sete care frige si-ngheata inima mea ! », « Vidra stie si ea sa iubeasca », caracterizare directa din asertiunile Ciobanului : « Vidra-i o fata semeata, bacsita cu fudulie » si ale lui Razvan : « o femeie cu o inima semeata », dar si indirecta din propriile vorbe, fapte si gesturi. Nepoata lui Motoc este un personaj complex, fiind comparata cu Lady Macbeth din opera « Macbeth » de Shakespeare. Principalele ei trasaturi de caracter sunt ambitia si vitejia, ea fiind o persoana activa si refuzand cu indarjire posibilitatea unei vieti casnice. Fiind o fire energica si avand o vointa puternica, Vidra este mereu alaturi de Razvan si pe campul de lupta si constienta de calitatile sale de bun conducator, il sustine in toate actiunile sale, iar atunci cand vede ca el se complace in suficienta, recurge la atitudini iesite din comun, precum cea de la sfarsitul actului al treilea. Desi a fost considerata mult timp de catre critici un element demonic, un stimulator interesat in castigarea puterii de catre Razvan, Nicolae Minulescu infirma aceste trasaturi, sustinand faptul ca ea este : « catalizatorul patimii lui Razvan » si ca « e gresit a vedea in ea geniul rau si dublul impur al lui », invocand drept argumente iubirea ce i-o poarta dincolo de rigidele granite sociale, idealurile inalte de care este animata si patriotismul ei. De asemenea, Razvan se dovedeste capabil de sentimente profunde, impiedicandu-l pe hatman sa il desparta de femeia iubita si asumandu-si riscul de a-i spune ca tatal sau a fost tigan. Legatura dintre ei este atat de puternica incat el o asculta intru totul si, chiar si atunci cand opiniile lor sunt diferite si ajung la disputa, ac in finalul cantului al treilea, Razvan cauta o modalitate de a aplana conflictul si de a-i face pe plac. Vidra este factorul decisiv in drumul ales de el si cea care l-a determinat sa-l detroneze pe Aron-Voda, contribuind la finalul tragic al lui Razvan. Desi orbit temporar de setea de marire, replica sa finala, ce premerge mortii lui : « Uitam ca viata-i o punte intre leagan si mormant » vizeaza o conceptie straveche asupra existentei, semn ca in profilul protagonistului s-au decanat lupta pentru libertate, inteligenta si intelepciunea, trasaturi ale colectivitatii romanesti.
Astfel, aceasta drama istorica de factura romantica reuseste sa contureze atat « imaginea individului apasat de prejudecata publica » - G. Calinescu, conceput intr-un tigan rob, dar cu numeroase calitati, semnificand negarea traditiei literare, o atitudine sociala, etica si morala inaintata, precum si o « Donna Maria de Neubourg » din opera lui Victor Hugo « Ruy Blas », destinul sau legandu-se inextricabil de acela al lui Razvan, aceste doua personaje alcatuind o « armonie a contrariilor » si fiind investite cu idealuri etern umane, dezamagiri, ridicari, infrangeri.
|
