TESTAMENT" - Tudor Arghezi
La baza acestor imagini sta o textura stilistica variata, evidentiata la toate nivelurile textului poetic. Astfel, ideile sunt potentate la nivelul metasememelor, adica al figurilor de sens, al tropilor prin transferuri semantice ale epitetelor: "seara razvratita", "Dumnezeu de piatra", "durerea surda si amara", comparatiei: "Imperecheate-n carte se marita/ Ca fierul cald imbratisat in cleste", metaforelor: "leagane urmasilor stapani", "muguri si coarne", singura vioara", "mucegaiuri si noroi" aceasta reprezentand metafora a uratului, metonimiilor: pentru poet "Robul"; pentru cititor "Domnul", oximoronul: "Veninul strans l-am preschimbat in miere, / Lasand intreaga dulcea lui putere", iar la nivelul metalogismelor, adica al figurilor de gandire se valideaza prezenta simbolului: "Sapa-n condei si brazda calimara" validand munca intelectuala sau mijloacele poetice moderne. Toate acestea evidentiaza ca trasatura dominanta a discursului liric expresivitatea.
Poezia nu se poate insa implini fara muzicalitate , deoarece ea nu este o simpla inlantuire de sunete, ci intrupeaza atitudinea originara a eului in toate nuantele lui - dupa Liviu Rusu. Adica, in functie de sentimentul circumscris ideilor, poezia va suna intr-un anumit mod, ea fiind mereu "o ezitare prelungita intre sunet si inteles" - Paul Valery. Acest lucru implica faptul ca tonalitatea melodica a cuvintelor este o tonalitate emotiva, melodia impartasind sensul esential in mod nemijlocit. Muzicalitatea acestei poezii este sustinuta astfel la nivelurile semnificantului. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidentiaza prezenta sincopei: "Nu-ti", "si-n"; sinerezei: "pe-o", "te-asteapta". La nivelul metataxelor, adica al figurilor de constructie sintactica sunt usor identificabile ingambamentul raportat la versurile: " Pe care ascultand-o a jucat / Stapanul ca un tap injunghiat" enumeratiei: "rapi si gropi adanci", ambele paliere avand ca scop potentarea in plan estetic muzical a ideilor continute.
Tectonica si prozodia sunt alte doua constante definitorii ale poeziei "Testament", acestea fiind specifice curentului modernism. Astfel, poezia "Testament" este organizata pe un catren, o octava si trei polimorfe. Poezia "Testament" are o somptuozitate deosebita si un timbru specific de vioara al carui sunet se stinge brusc, impresia fiind produsa de constructia lunga a versului de 9-11 silabe, fixat invariabil intr-o schema neobisnuita de ritmuri: un coriamb, doi dactili si un troheu. Rimele perechi sunt feminine si produc o edulcorare, a tonului final. Astfel creat, versul arghezian sustine prin muzicalitatea lui interioara de avant, de precipitare spre stingere, insasi miscarea sentimentului care izbucneste cu tarie, evolueaza cu febrilitate spre implinire si se relaxeaza prin proiectia artei in voluptatea cititorului.
Intreaga "ideologie lirica" a "testamentului" arghezian conduce in felul acesta la recunoasterea viziunii taranesti despre lume. Dupa experientele unei tinereti agitate de intrebari si de solicitari deconcertante, autorul "Cuvintelor potrivite" da semne numeroase a-si fi regasit un anumit echilibru prin reintoarcerea la brazda stramosilor sai. Versurile cioplite cu dalta in stanca rezistenta a unei materii verbale coplesitoare prin sugestia ei plastica realizeaza prima oara cu o desavarsita coerenta viziunea lirica a celui mai mare poet al taranimii noastre, traitor o viata intreaga la oras, dar aspirand mereu spre universul moral al spatiului etnic, intrucat ipostazele lui sufletesti nu se puteau mai bine regasi altundeva.
|
