Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























TIRADA

literatura romana


TIRADĂ

= Termenul provine din fr. tirade (cf. tirer "a trage"). 1.În teatru, lunga suita de fraze (versuri) în care un personaj dezvolta retoric aceeasi idee, cu intensitate afectiva si fara întrerupere, adresându-se partenerilor (difera de monolog, 23323t195x unde personajul se presupune a conversa cu sine însusi, fiind singur în scena). T. ofera autorului prilejul de a-si expune verva retorica ori de a formula aforisme si sentinte morale, pe ton patetic; pentru actor, T. e un pasaj de vir­tuozitate profesionala. Tragedia clasicismului francez (Corneille, Racine), apoi drama romantica - (Schiller, Dumas, Hugo) si în urma melodrama au cultivat T. ca scop în sine. O T. comica celebra, zisa "a nasului", recita Cyrano (E. Rostand - Cyrano de Bergerac - 1897, act. I, se. 4). În dramaturgia româna, T. citabile apar la Hasdeu (Razvan si Vidra - 1867, cânt I, II) si, mai ales, Delavrancea: "Oh ! padure tânara !... Unde sunt mosii si stramosii vostri? Presa­rati... [...]. Unde sunt parintii vostri? [...] Unde sunt batrânul Manuil si Goian, si stibor, si Cânde, si Dobrul, si Iuga, si Cangur, si Gotca, si Mihai Spatarul, si Ilea Huru comisul, si Dajbog pârcalabul, si Oana, si Gherman, si fiara palosului... Boldur?... Pamânt... si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamântul Moldovei ca pe umerii unor uriasi !" (Apus de soare - 1909, act. III, sc. 8). Adeptii teatru­lui realist au atacat conventia T.: "Ce face nobilul [...], batrânul ofensat? Credeti ca trage spada sa pedepseasca repede pe acei cute­zatori? Nu ! El se gândeste sa-i pedepseasca eu mult mai aspru: le citeste un lung discurs istoric moral, în care face lista cronologica a ispravilor si vitejiilor marilor lui stramosi, ale caror portrete sunt atârnate în salonul unde s-au întâlnit cei doi rivali, regele Carlos si Hernani. Acestia stau în picioare împreuna cu femeia vinovata si asculta... si asculta" (I. L. Caragiale, Câteva pareri, 1896). 2. Cu sens peiorativ, însiruire de locuri comune, debitate cu emfaza; lirism decla­mativ, de joasa calitate.








Document Info


Accesari: 3029
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )