Puterea si influenta in management
Salariatii citeaza puterea legitima ca motivul major pentru a respecta directivele sefului.
Folosirea pedepsei pentru a controla comportamentul este foarte problematica din cauza efectelor emotionale secundare. Cand managerii aplica puterea de coercitie, in general, aceasta nu are efect si provoaca o rezistenta din partea salariatilor.
a. extravertiti – persoane deschise lumii exterioare,
b. intravertiti – persoane interiorizate, meditative.
Stilul de management reprezinta imbinarea a 2 atitudini manageriale:
responsabilitatea fata de misiunea si obiectivele firmei – reflecta eficienta si dorinta de a obtine rezulatate,
cooperarea manager-salariati – reflecta interesul fata de relatiile umane, climatul de munca si problemele personalului.
stil repulsiv – refuza promovarea lor in functii de conducere in baza unor complexe si o redusa incredere in fortele proprii
stil dominant – comportament orientat la ocuparea functiilor cat mai inalte in ierarhie, corespunde persoanelor dinamice si active, care, totusi, plaseaza responsabilitatea in domeniul subalternilor, iar cauzele esecurilor le cauta in exterior,
stil indiferent – imagine realista despre sine si despre ceilalti.
Dupa criteriul autoritatii managerilor:
stil autoritar – refuza orice sugestie din partea subalternilor, fapt ce duce la rezistenta, apatie si micsorarea interesului acestora. In absenta managerului randamentul grupului scade,
stil democratic – participarea subalternilor atat la stabilirea obiectivelor, cat si la distribuirea sarcinilor – reducerea tensiunilor interpersonale, participare activa cu interes sporit. Randamentul grupului nu prezinta oscilatii semnificative,
stil permisiv – evitarea interventiilor in organizarea si conducerea grupului – conducere spontana.
Leaderismul – procesul prin care o persoana stabileste un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si-i determina sa actioneze impreuna cu competenta si deplina dedicare in vederea realizarii lor.
In baza leaderismului se afla spiritul de echipa – starea ce reflecta dorinta oamenilor de a gandi, simti si a se comporta organizat in vederea realizarii unui scop comun. Se considera, ca cu toate ca leaderismul presupune anumite calitati native, printr-o pregatire adecvata se poate asigura un leaderism competent.
A fi manager si lider sunt lucruri diferite.
Managerul in influenta sa asupra muncii subalternilor se bazeaza pe pozitia sa in ierarhia firmei. Leaderismul, insa, prezinta un tip specific de relatii de gestiune, bazate pe procese sociale.
Leaderismul managerial are fundament atat formal, cat si informal.
Fundamentul informal rezida din autoritatea cunostintelor si abilitatilor de specialitate si de management. Se construieste in timp ca urmare a cunoasteri de catre componentii grupului a calitatilor persoanei respective, a formarii de convingerii privind valoarea lor ridicata.
Leaderismul neformal se bazeaza pe utilizarea puterii neformale.
Fundamentul formal – autoritatea sau competenta formala – pozitia sa manageriala. Autoritatea formala se obtine odata cu numirea in functia manageriala.
In conditii optime leaderismul formal se imbina cu cel neformal.
caracterul persoanei:
a. inteligenta – capacitatea de a formula obiective eficace si atractive,
b. harisma – abilitatea unei persoane de a inspira sau amplifica implicarea altor persoane in derularea anumitei actiuni,
c. hotararea, insistenta …
pregatirea:
a. generala – baza comportamentului general individual si social, care asigura fondul de cunostinte, mai ales in pan comunicational,
b. de specialitate in domenii:
competenta profesionala, competenta managerala,
3. situatia in care se afla managerul si insesi organizatia
|
