Actiunea toxicelor la nivelul sistemelor si aparatelor
1. Actiunea toxicelor asupra sistemului nervos
Sistemul nervos este deosebit de sensibil la actiunea majoritatii toxicelor, dar si la hipoxia indusa de afectarea altor sisteme sau aparate.
Toxicul poate actiona asupra cortexului, bulbului, maduvei spinarii, placii motoare, terminatiilor senzitive si motoare.
Exista substante care actioneaza direct asupra sistemului nervos, iar altele care actioneaza asupra componentelor de relatie centrala (ex: stricnina) si alte ce actioneaza asupra sistemelor de relatie periferica (ex: curarizantele) sau asupra celor vegetative (ex: organofosforicele).
La nivelul SNC, toxicele pot actiona fie excitant (ex: cafeina), fie deprimant (ex: cloroformul, barbituricele).
Unele toxice au efecte asupra anumitor etaje ale SNC:
cafeina, camforul, amfetamina produc excitarea scoartei determinand aparitia convulsiilor, ca semn caracteristic;
pentetrazolul, lovelina, nicotamida sunt excitante bulbare;
stricnina isi exercita actiunea la nivelul maduvei spinarii (neuroni intercalari Reuslaw);
unele toxice afecteaza in mod diferential etajele: cloroformul deprima initial, scoarta, apoi depreseaza centri subcorticali, apoi maduva si in final, bulbul.
Toxicele bulbare pot actiona asupra centrilor respiratori, penumogastricului si centrului glicoreglator; ex: lobelina, CO2 excita centrul respirator, iar cianurile deprima acest centru.
La nivelul terminatiilor nervoase, toxicele pot intrerupe fluxul motor ( ex: substantele curarizante), iar altele pe cel senzitiv (ex: cocaina).
Senzorii pot fi afectati de urmatorii toxici: -activitatea vizuala este afectata de alcoolul metilic;
-auzul este afectat de streptomicina.
SNV este foarte sensibil la actiunea substantelor mimetice sau litice (ex: atropina).
Sistemul nervos poate fi afectat indirect ca urmare a:
o hipoxiei (methemoglobinemia indusa de unele substante);
o modificarilor hidro-electrolitice (intoxicatia cu NaCl);
o modificarilor acido-bazice;
o colapsului vascular.
Principalele tulburari neurologice in intoxicatii sunt:
1. coma toxica;
2. convulsiile (consecinta a hiperexcitabilitatii zonelor motorii de pe scoarta sau a unor centri nervosi medulari);
3. midriaza, mioza si rigiditatea pupilara (in urma actiunii directe a substantelor toxice, dar si prin blocarea sistemelor enzimatice sau a starii hipoxice);
4. apatia si somnolenta apar in intoxicatiile cu evolutie acuta determinate de toxice care actioneaza asupra aparatului circulator si renal; aceste substante determina anemie grava cu repercusiuni asupra SNC;
5. tulburari motorii (pareze, paralizii), senzitive (anestezii, neuromialgii), s.a.
2. Actiunea toxicelor asupra aparatului circulator
Aparatul circulator se resimte prin actiunea toxicelor asupra componentelor sale majore: -sange;
-vase;
-cord.
Actiuni asupra sangelui (plasma, elemente figurate): coagulabilitatea sangelui scade in cazul intoxicatiilor cu warfarina, oxalati, hirudina (sintetizata in organismul lipitorilor) si creste in urma actiunii veninului de vipera.
Elementele figurate rosii pot suferi diferite modificari:
a. morfologice, indeosebi in cazul intoxicatiei cu varza, observandu-se anizocitoza, pikilocitoza, aparitia de granulatii bazofile (in intoxicatia cu Pb), granulatii Heinz (in intoxicatia cu anilina sau albastru de metilen);
b. numerice: -poliglobulie reala in intoxicatia cu Co si As;
-poliglobulie prin numeratie in intoxicatia cu clorhidrina;
-hipoglobulie prin hemoliza in intoxicatia cu Cu la bovine si unele veninuri hemolitice;
-hipoglobulie prin blocarea eritropoezei in intoxicatia cu P, Th, Pb;
-hipoglobulie prin hemaglutinare (ex: ricinul).
Hemoglobina poate fi blocata de: -CO formandu-se carboxihemoglobina;
-nitriti si clorati formndu-se methemoglobina;
-benzen si Pb formandu-se hematoporfirina, cu pierderea Fe din hemoglobina.
Actiunea substantelor toxice asupra elementelor figurate albe
a. leucopenie in intoxicatia cu benzen, uretan, albastru de toluidina, sulfamide;
b. agranulocitoza, in intoxicatiile cu dinitrofenol, benzol, acid arsenios, amidopiril (principiu activ al unor medicamente);
c. plachetopenie (trombocitopenie) si furbura, in intoxicatiile cu benzen, in pteridism (intoxicatia cu Pteridium aqulum = feriga imperiala), in stahybotryotoxicoza (produsa de micotoxine elaborate de Stahybothrys alternans).
Actiunea substantelor toxice asupra unor constante sangvine (K, Na, Mg) determina aparitia tulburarilor echilibrului ionic:
a. hipocalcemie, in intoxicatia cu oxalati;
b. hipofosfatemie, in multe intoxicatii in special cele care produc nefropatii cronice toxice.
Actiunea substantelor toxice asupra vaselor sangvine:
vasoconstrictie indusa de secara cornuta (Sclaviceps purpurea);
vasoconstrictie indusa de nitriti si atropina.
Actiunea substantelor toxice asupra cordului:
- tulburari de contractibilitate care survin prin actiunea directa asupra miocardului sau printr-un regim circulator coronarian inadecvat sau ca urmare a hipoxiei;
- tulburari de ritm: prin actiunea asupra sistemului nervos periferic si prin actiunea fasciculelor excitoconducatoare ale miocardului;
- modificarea functiilor: ionotropa, tonotropa, dromotropa, cronotropa, fie prin stimulare, fie prin deprimare;
- oprirea cordului in: -sistola (ex: glicozizii);
-diastola (ex: nicotina, muscarinele);
- insuficienta circulatorie acuta periferica (soc toxic, colaps toxic) si stopul cardiac sunt modalitatile cele mai frecvente de inducere a letalitatii.
3. Actiunea toxicelor asupra aparatului respirator
Aparatul respirator poate fi afectat pe urmatoarele cai:
a. inflamatia acuta a mucoasei tractusului respirator determinata de gazele iritante (Cl, SO2, formaldehida) care produc excitarea terminatiilor nervoase de la nivelul aparatului respirator cu declansarea reflexelor motorii sau secretorii, urmate de stranut, tuse, bronhoconstrictie, hipersecretie bronsica, edem pulmonar si fenomene asmatiforme; daca actiunea persista se inregistreaza sufocare si asfixie.
b. alterarea permeabilitatii membranei alveolo-capilare urmata imediat sau tardiv de edem pulmonar acut; ex: intoxicatia cu ANTU (alfa-naftil-tiouree).
c. excitarea sau deprimarea centrului respirator; ex: inhibarea centrului nervos bulbar de catre nicotina, morfina, HCN.
d. blocarea hemoglobinei circulatorii (carboxihemoglobina sau methemoglobina) ce conduce la asfixie prin incapacitatea de fixare a O2 pe hemoglobina pe deoparte, cat si prin anoxie tisulara, pe de alta parte; ex: intoxicatia cu cianuri (HCN si sarurile lui).
e. impiedicarea miscarilor respiratorii prin contractia muschilor (ex: stricnina) sau paralizie acestora (ex: curarizante).
4. Actiunea substantelor toxice asupra aparatului digestiv
Toxicele actioneaza asupra aparatului digestiv prin actiunea locala determinand modificari ce merg de la simplul catar al mucaosei pana la perforarea tractusului digestiv; ex: in cazul intoxicatiei cu As se poate constata perforarea stomacului.
Substantele toxice pot de asemenea determina accentuarea peristaltismului si secretiilor digestive (ex: organofosforicele) sau diminuarea acestora (ex: atropina).
Ficatul este unul dintre organele tint a multor toxice. Toxicele pot leza ficatul fie prin actiune directa asupra hepatocitului, prin actiune trofopatica (cand se produc carente in factori indispensabili hepatocitului), fie prin inducerea unui deficit enzimatic.
Factori favorizanti: -hepatopatiile (consecinta hepatosensibilitatii individuale);
-imaturitatea hepatocitelor din perioada neonatala.
Prin vena porta, ficatul receptioneaza toxinele absorbite pe cale digestiva, iar prin artera hepatica, ficatul receptioneaza toxice din marea circulatie. In raport cu durata si ientensitatea expunerii la toxic, precum si cu sensibilitatea individuala, afectarea ficatului se exprima prin:
● Atrofie hepatica acuta (hepatonecroza intinsa si ireversibila);
● Hepatita acuta (hepatonecroza limitata cu regenerare in timp);
● Hepatita subacuta sau cronica (hepatonecroza progresiva cu repartiei mezenchimala);
● Ciroza (scleroza intinsa pe o mare suprafata, cu sfarsit letal).
Unele toxice vegetale (lupin, trifoiul hibrid, Senecio = regina de balta) provoaca alterari hepatocitelor asociate cu encefaloze putandu-se vorbi despre sindrom hepato-encefalic.
5. Actiunea substantelor toxice asupra aparatului urogenital
Rinichiul este afectat de toxinele care se elimina pe la acest nivel.
Lezarea se produce prin mecanism: -direct;
-alergic sau ca o consecinta a hipoxiei din starea de soc toxic.
Cel mai frecvent se intalnesc:
a. nefropatia acuta tubulara toxica prin actiune nefrotoxica directa; portiunea cea mai sensibila este tubul contort proximal (unde are loc concentarea si reabsorbtia). Afectarea se exprima prin procese degenerative de diferite grade.
b. rinichiul de soc este consecinta actiunii toxice indirecte, cand in cadrul socului toxic, alaturi de alte organe si sisteme este afectat si rinichiul datorita anoxiei ischemice cu instalarea oliguriei sau anuriei. Daca ischemia este prelungita, diureza nu este reluata si apare sindromul de insuficienta renala acuta (IRA) toxica.
c. nefropatia cronica, de obicei este de natura medicamentoasa sau este consecinta expunerii indelungate intr-un mediu poluant.
d. congestie renala activa (ex: nitratii);
e. hemoragii la nivel renal (ex: cantarida, terebentina);
f. degenerescente grave (ex: Hg).
Unele toxice au actiune nefrotica selectiva: -glomerulonefrita hemoragica (ex: cantarida);
-portiunea anterioara a tubilor contorti (ex: Cr);
-portiunea intermediara a tubilor contorti (ex: uraniu si Hg).
6. Actiunea toxicelor asupra aparatului genital
Aparatul genital este uneori afectat.
Sulfapinoxalina produce leziuni degenerative asupra ovarului de pasare.
Toxina F2 (fuzarotoxina) induce sindrom estrogenic la scroafa.
Fusarium sporotrihoides determina leziuni degenerative ireversibile la toate speciile putand afecta organele genitale atat femele cat si mascule producand in consecinta sterilitatea la femele.
Talidomida, paraamidobenzenul, sulfonamida si unele anestezice produc efecte embriotoxice si teratogene.
7. Actiunea toxicelor asupra pielii
Toxicele pot determina: -eritem, vezicule, ulceratii, necroze, fotodermatoze (ex: fenotiazina, plantele toxice fotosensibilizante); ex: ergotina (alcaloid);
-hipercheratoza (ex: naftaleniclorinatii);
-alopecie (ex: acetatul de taliu).
8. Actiunea toxicelor asupra termoreglarii
Toxicele actioneaza asupra diferitelor componente ce participa la termoreglare:
afectarea centrilor nervosi ai termoreglarii, cefalici si medulari;
afectarea proceselor de depuratie cutanata;
actiune cardio-vasculara si musculara ce participa la reglarea temperaturii.
Marea majoritate a intoxicatiilor induc hipotermie.
Exista si o serie de substante ce produc hipertermie (nu febra) prin inducerea unui travaliu muscular crescut (ex: stricnina, anticonvulsivante) sau prin modificarea proceselor de fosforilare oxidativa (ex: ierbicidele dinitrofenolice).
|
