COMPOZITIA SALIVEI
Parnchimul glandular de cca 60 gr. Secreta in 24 de ore 1000-1500 ml saliva, adica 0,5-1ml pe gr. /pe ora, in conditii bazale.
In timpul masticatiei 1-2 ml, iar in secretie maxima – 5-8ml pe gr. Si pe ora.
Saliva este un lichid incolor, transparent, filant (din cauza mucinei) usor opalescent ( celule descuamate, leucocite), hipoton – densitatea de 1003-1008, presiunea osmotica 50 mosm/L, cu un pH acid in repaos (5,4-6), ce se alcalinizeaza cand secretia creste (7,8).
Compozitia se modifica cu tipul alimentelor ingerate:
devine abundenta si apoasa cand se consuma alimente uscate;
abundenta in cazul substantelor acide;
bogata in mucus cand se consuma carne.
Este formata din:
99,4% apa;
0,6% rezidu uscat: 0,2% substante anorganice
0,4% substante organice.
Substantele anorganice sunt saruri de Na, K, sub forma de cloruri, bicarbonati, fosfati.
Exista si Ca++ care creste cu fluxul salivar.
In mediul acid Ca++ e mobilizat din smaltul dentar.
In mediul alcalin se formeaza saruri insolubile de Ca++ dand calculi-sialolati in ductele salivare. Ca++ participa si la formarea tartrului dentar. In saliva exista si sulfocianat - forma de eliminar a ionului CN rezultat din metabolizarea proteinelor. El are rol antiseptic. Prin saliva se elimina si iod, glandele salivare il concentreaza de 60 de ori (rol necunoscut). Se elimina si Fl- necesar mentinerii integritatii dentare.
Substantele organice sunt reprezentate in primul rand de proteine, cele mai importante fiind enzimele:
Amilaza (ptialina) este o αamilaza ce desface legaturile α 1-4 glicozidice din amidonul sau glicogenul preparate.
E activata de Cl- , are pH-ul optim de 6,8 si temperatura optima de 370 C.Este activa intre pH 4-11, de aceea isi continua actiunea in stomac pana cand pH-ul bolului scade sub 4.
Degradarea amidonului preparat are loc pana la maltoza, maltotrioza si dextrine (dextrinele rezulta deoarece ptialina nu scindeaza legaturile 1-6 glicozidice de la nivelul ramificatiilor).
Lizozimul hidrolizeaza capsula glicozidica a bacteriilor ajutand patrunderea sulfacianatului.
Kalicreina formeaza bradikinina, o substanta vasodilatatoare.
In saliva mai exista mucoproteine care participa la formarea mucusului ce adera de alimente favorizand formarea bolului alimentar. De asemenea adera de mucoasa bucala formand un filtru protector.
Mucusul favorizeaza alunecarea bolului si prin HCO3 neutralizeaza substantele acide.
Mai exista antigene de grup sanguin care se intalnesc la persoanele secretoare (80%) – sunt glicoproteine.
Exista si IgA, anticorp cu rol de aparare impotriva bacteriilor.
Substante cu rol bactericid
bactericidina – impotriva lactobacilului si a streptococului;
lactoferina – ce s-a gasit la persoanele fara carii.
Substante azotate neproteice
uree;
acid uric;
creatinina;
aminoacizi;
glucoza 0-5 mg%;
acid lactic;
lipide: colesterol, acizi grasi, fosfolipide.
Rolurile salivei
1). Faciliteaza masticatia si deglutitia;
2). Lubrefiaza mucoasa favorizand vorbirea;
3). Solubilizeaza multe substante excitand papilele gustative;
4). Rol digestiv – descompune amidonul preparat;
5). Are proprietati bactericide;
6). Reprezinta calea de eliminare a unor substante toxice (Hg, Pb), a microorganismelor, a ureei.
In lipsa salivei apar ulceratii ale mucoasei bucale deoarece saliva o spala indepartand microorganismele si resturile alimentare si are efect bactericid.
Reglarea secretiei salivare se face exclusiv pe baza nervoasa, prin reflexe neconditionate si conditionate.
Reglarea reflex neconditionata este innascuta, se face pe calea unui arc reflex existent, se mentine cat timp acest arc exista si e declansat de un stimul cu importanta biologica.
Receptorii sunt cei gustativi, tactili sau durerosi din cavitatea bucala.
Calea aferenta (descrisa anterior) e reprezentata de fibrele senzitive ale nervilor: facial, glosofaringian, vag si trigemen.
Centrii:
salivari superiori din punte;
salivari inferiori din bulb.
Calea eferenta (descrisa anterior) prin nervii facial si glosofaringian.
Reflexul desfasurat pe aceasta cale este parasimpatic si declanseaza o secretie abundenda dar saraca in amilaza.
Concomitent se produce vasodilatatie prin badikinina.
Sistemul nervos parasimpatic stimuleaza dezvoltarea glandelor salivare, metabolismul lor. Denervarea parasimpatica duce la atrofia glandelor salivare.
Sistemul nervos simpatic stimuleaza secretia amilazei, dar secretia este putin abundenta deoarece contracta vasele.
Denervarea simpatica nu duce la modificari ale glandelor salivare.
Reglarea reflex conditionata are o importanta redusa la om. E declansat de stimuli care nu au importanta biologica daca acestia se asociaza repetat cu administrarea mancarii.
Acesti stimuli capata astfel semnificatie de semnal.
Reflexele conditionate se formeaza in timpul vietii, arcul lor reflex fiind completat la nivelul scoartei cerebrale prin stabilirea unei conexiuni temporare intre centrul stimulului indiferent (vaz, auz,etc.) si proectia corticala a centrilor salivari.
In acest fel, la aparitia excitantului indiferent se declanseaza salivatia inainte de aparitia excitantului cu semnificatie biologica-alimentul.
Deci prin reflex conditionat organismul este pregatit pentru a incepe digestia inainte de introducerea alimentului in cavitatea bucala, reprezinta un mijloc mai fin de adaptare.
Reflexul conditionat se poate stinge daca excitantul care l-a produs nu e intarit prin administrarea alimentului.
Exista factori umorali ce pot influenta activitatea secretorie salivara astfel:
aldosteronul stimuleaza reabsorbtia Na+ si eliminarea K+ ;
ADH (vasopresina) stimuleaza si la acest nivel reabsorbtia apei;
STH ( hormon somatotrop) are actiune trofica asupra acinilor salivari.
Activitatea centrilor salivari bulbo-pontini este influentata de alti centrii:
1- participarea scoartei este demonstrata de:
disparitia secretiei salivare in timpul somnului:
formarea reflexelor conditionate;
modificari ale secretiei salivare in dereglari psihice (scade la maniaci, creste la schizofrenici).
Secretia salivara are si rol endocrin
In saliva se secreta substante biologic activ in functie de specie (de ex. veninul , panza de paianjen etc.)
La soareci s-a gasit somatostatina si glucagon.
De asemenea NGF (factor de crestere al nervilor in ganglionii submandibulari) cu rol in dezvoltarea ganglionilor simpatici si in ser la om.
Administrata creste concentratia NA (noradrenalinei) in tesuturi. Serul antiNGF e folosit pentru desimpatizare.
Un alt factor, tot la soareci EGF (factor de crestere al epidermei) produce keratinizarea epidermei, fiind necesar pentru eruptia dintilor, deschiderea fantei palpebrale (deschiderea ochilor la puii de pisica si caine).
S-au gasit sialogastrona – un inhibitor al secretiei gastrice, parotina cu rol in metabolismul glucidelor.
Azi s-a realizat un extract din glanda parotida, ce usureaza fixarea Ca++ in oase.
|
