Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Consideratii asupra tratamentelor stomatologice

medicina












ALTE DOCUMENTE

Fitoterapia in cazul afectiunilor gastroenterologice, esofagiene si al stomatitelor
ROLUL ENDOTELIULUI VASCULAR IN COAGULARE SI FIBRINOLIZA
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip i
TIPURI DE LEZIUNI CEREBRALE IN TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE
LUCRARE DE LICENTA - PARTICULARITATI EPIDEMIOLOGICE SI CLINICE ALE HEPATITEI ACUTE VIRALE B
YERSINIA
LUCRARE DE DIPLOMA INGRIJIREA PACIENTILOR CU PIELONEFRITA
DRENAJUL CHIRURGICAL
IMPLANTOLOGIE - ISTORIC, EVOLUTIE
ASCARIS LUMBRICOIDES

Consideratii asupra tratamentelor stomatologice

1.      Diagnosticul si planificarea tratamentului



In cadrul procesului de planificare a tratamentului unui caz trebuie luati in considerare urmatorii factori(identificati in cele prezentate pana acum) :

a.       Statusul mental : care sunt nivelul de intelegere si p 10210b114k osibilitatea de comunicare ale pacientului?

b.      Statusul fizic : exista afectiuni generale asociate?

c.       Statusul social : in ce mediu lucreaza sau invata pacientul?

d.      Statusul familial : care sunt conditiile de viata ale pacientului,care sunt disponibilitatea pentru tratament si nivelul de intelegere ale apartinatorilor?

e.       Limitari de ordin fizic : pacientul are abilitatea de a-si asigura singur(a) igiena orala?

f.        Necesitati de ordin psihologic : care sunt factorii estetici si functionali care ar imbunatati imaginea individului despre sine si ar usura integrarea sa in societate?

g.       Posibilitatea pacientului de a se prezenta la sedintele de tratament : pacientul poate intra in cabinet,se poate deplasa in siguranta in cabinet,are asigurat transportul la clinica in mod regulat,ocazional,pentru vizite anuale sau numai in caz de urgenta?

h.       Posibilitatile financiare ale pacientului : isi poate plati singur tratamentul recomandat,costul poate fi suportat de catre o casa de asigurari sau se pot gasi alte modalitati de plata specifice fiecarui caz in parte?

i.         Posibilitatea de comunicare cu pacientul : are nevoie de un interpret pentru a comunica cu echipa medicala?

j.        Necesitatea de a lua unele masuri preventive specifice fiecarui caz : procurarea anumitor medicamente,obtinerea acordului informat al pacientului pentru tratamentul propus,alocarea de timp suplimentar pentru sedintele de tratament,spitalizare,etc.

k.      Obtinerea acordului pacientului : pacientul isi poate exprima singur acordul pentru tratamentul propus sau acesta trebuie obtinut de la o alta persoana sau institutie abilitata?

Planul de tratament trebuie sa fie orientat spre obtinerea unui rezultat rezonabil,previzibil,care poate fi mentinut in timp,etapele intermediare de tratament fiind pe cat posibil functionale si stabile.Scopul final al tratamentului este atingerea unei calitati maxime a vietii pacientului.

2.      Controlul infectiilor

Este important controlul infectiilor de origine dentara.Pentru a realiza acest deziderat,trebuie luati in considerare mai multi factori,cum ar fi tipul infectiei,sursa care ar putea-o produce,posibilii agenti patogeni si sensibilitatea lor la antibiotice,dar si starea generala a pacientului,medicatia lui de baza si eventuale alergii la medicamente.Antibioticul recomandat pentru prevenirea majoritatii infectiilor de origine dentara este penicilina,care poate fi inlocuita de eritromicina la pacientii alergici la penicilina.Frecventa de administrare si doza recomandata trebuie stabilite in functie de starea de sanatate generala a pacientului,de gradul de afectare a functiilor hepatica si renala,etc.Modul de administrare a antibioticului se alege in functie de gradul de cooperare si motilitate ale pacientului.Prescrierea antibioticului se face in concordanta cu reglementarile forurilor medicale abilitate si/sau in acord cu practica medicala curenta.

Tratamentul profilactic cu antibiotice trebuie avut in vedere la multi pacienti cu disabilitati,deoarece multi dintre ei prezinta anomalii cardiovasculare diagnosticate sau nu(de ex., suflu sistolic,prolaps de valva mitrala,defecte cardiace congenitale).In aceste situatii,se adopta prevederile Asociatiei de Cardiologie Americana,recomandate de Asociatia Dentara Americana.Pacientilor care prezinta shunt-uri vasculare(arterio-venos,ventriculo-peritoneal,ventriculo-jugular,etc.) li se recomanda profilaxie antibiotica si consultatie de specialitate.Pacientii varstnici cu dementa senila pot,de asemenea,sa prezinte afectiuni valvulare sau proteze cardiace.Pacientii supusi dializei sau care au suferit un transplant renal sunt sub medicatie imunosupresoare si nu au posibilitatea de a raspunde adecvat la infectii.

Trebuie solicitat si analizat dosarul medical al pacientului.Daca datele obtinute sunt insuficiente,se pot cere diferite consultatii de specialitate inainte de aplicarea unui tratament stomatologic.

3.      Adaptarea tratamentului stomatologic la situatia generala a pacientului

a.       Odontoterapie restauratoare

Procedurile terapeutice restaurative nu necesita de obicei modificari,sau doar modificari minime.La majoritatea pacientilor cu disabilitati sunt indicate restaurarile coronare cu amalgam sau materiale compozite.In anumite cazuri,rar intalnite,unde exista afectare gingivala importanta sau o extindere mare a leziunilor carioase,pot fi indicate pe dintii anteriori restaurari cu amalgam ca solutie provizorie,pana cand starea de sanatate a tesutului gingival permite utilizarea unui material de obturatie fizionomic mentinut prin adeziune la structurile dure dentare.

Coroanele de invelis metalice prefabricate pot fi folosite pentru refacerea morfologiei dintilor cu distructie coronara masiva,care pot fi astfel mentinuti functionali pe arcada o perioada de timp.Coroanele de invelis din policarbonate sau materiale compozite sunt indicate atunci cand,datorita prognosticului rezervat al pacientului,aceste restaurari nu trebuie sa reziste un timp indelungat in cavitatea bucala.In unele cazuri,coroanele prefabricate metalice,policarbonate sau compozite pot fi folosite ca restaurari provizorii pentru reducerea incidentei cariilor dentare,deprinderea de catre pacient a manevrelor de igienizare a cavitatii bucale si pentru satisfacerea cerintelor estetice,fiind urmate de restaurarea definitiva a arcadelor dentare.Acest tip de restaurare poate fi considerata restaurare provizorie de durata la pacientii a caror lipsa de cooperare face imposibila realizarea unor etape succesive de tratament odontal restaurativ.

Cimenturile si materialele de restaurare pe baza de ionomeri de sticla pot prezenta avantajul,in anumite situatii clinice,de a elibera ioni de fluor si de a preveni recidiva carioasa.De asemenea,anumite beneficii pot aduce si cimenturile de baza si liner-ii care elibereaza fluor.

Selectarea materialelor pentru restaurari coronare se face in functie de circumstantele specifice fiecarui pacient.Scopul stomatologului este de a oferi cel mai bun tratament restaurativ in situatia particulara a fiecarui pacient.

b.      Restaurare protetica

La majoritatea pacientilor cu handicap fizic sau psihic pot fi folosite coroane de invelis singulare,tipul lor fiind ales in functie de situatia clinica si de posibilitatile financiare ale pacientului.Puntile dentare sunt indicate atunci cand pacientul poate mentine o buna igienizare a lucrarilor protetice si atunci cand aceste restaurari raspund cerintelor sale estetice si functionale.Medicul nu trebuie sa accepte solicitarile apartinatorilor de a realiza punti dentare extinse si costisitoare doar pentru a le satisface doleantele.Pe termen lung,un astfel de tratament s-ar putea dovedi daunator pentru pacient,si de aceea,este contraindicat.




Microprotezele ceramice pot fi contraindicate la pacientii care au suferit in antecedente atacuri de apoplexie,deoarece in cadere ceramica se poate fractura,iar reparatia sau inlocuirea lucrarilor protetice poate fi dificil de realizat.In aceste cazuri,se va opta pentru coroane mixte metalo-acrilice.De asemenea,situatia financiara a pacientului poate influenta alegerea tipului de restaurare protetica fixa.Cimentarea definitiva a microprotezelor poate fi facuta cu cimenturi glasionomer,care prezinta avantajul eliberarii in timp a ionilor de fluor.

Protezele partiale mobilizabile sunt indicate la pacientii capabili de a manipula proteza si de a realiza igienizarea sa,sau atunci cand persoana care-i ingrijeste poate asigura igienizarea corespunzatoare a cavitatii bucale si a protezei.Protezele partiale mobilizabile sunt in general contraindicate la pacientii care sufera atacuri de apoplexie,cu atat mai mult cu cat acestea sunt mai severe si mai dese,dar analizarea starii de sanatate a fiecarui pacient in parte determina in final alegerea planului de tratament optim.

Pot fi utilizate si proteze partiale provizorii,atunci cand situatia financiara a pacientului o impune,sau ca etapa intermediara de adaptare a pacientului cu restaurarea protetica si cu masurile de igienizare pe care le presupune aceasta.Dupa ce pacientul a demonstrat ca poate asigura igienizarea corespunzatoare a cavitatii bucale si a protezei,se poate trece la protezarea definitiva,mobilizabila,sau chiar fixa.De obicei,pacientul se adapteaza mai bine la o proteza partiala scheletata,dar persoanele cu motilitate redusa a membrelor superioare pot avea dificultati in intretinerea acestui tip de proteza.

Rezistenta protezelor partiale acrilice poate fi crescuta prin cresterea grosimii bazei acrilice,sau prin introducerea la nivelul ei a unor elemente metalice(plasa sau filamente de sarma).Dintii acrilici pot fi aplicati pe o structura metalica.

Protezele totale sunt contraindicate la pacientii cu control muscular deficitar sau care nu au capacitatea psihica de a invata sa se adapteze la proteza.Pacientii cu dementa sau disfunctii musculare de tipul maladiei Parkinson pot sa nu aiba capacitatea psihica sau fizica de a se adapta si de a controla proteza.Unii pacientii,de ex. cei care au suferit un accident vascular cerebral,pot sa accepte mai usor o reparatie sau o captusire a vechii proteze,decat o proteza noua.Pierderea sensibilitatii periferice sau paralizia musculara unilaterala impiedica adesea adaptarea la o proteza totala,fie ea veche sau noua.

Restaurarile protetice vechi,de tipul protezelor mobilizabile,trebuie,pe cat posibil,readaptate situatiei clinice,iar pacientul urmarit o perioada din punct de vedere al adaptarii la proteza si al nivelului de toleranta,inainte de a trece la confectionarea unei noi proteze.Daca pacientul are un deficit neurologic sever si este pentru prima data in fata unei protezari mobilizabile,de obicei nu are capacitatea de a se adapta in mod optim la proteza.

Alte dispozitive,de tipul gutierelor ocluzale,sunt indicate daca pacientul se poate adapta la ele si daca nu exista riscul aspiratiei lor si a obstructiei cailor aeriene superioare.Ca regula generala,pacientul trebuie sa aiba functii intelectuale normale pentru a se putea adapta la purtarea dispozitivelor respective.

Protezele mobilizabile,partiale sau totale,trebuie inscriptionate cu numele fiecarui purtator,sau cu alte mijloace de identificare.Pacientii cu o stare psihica confuza pot sa-si rataceasca protezele si,in mod intentionat,sa sustraga protezele altei persoane.

c.       Implanturi dentare

Aplicarea de implanturi dentare la pacientii cu disabilitati severe trebuie sa fie analizata cu

mare grija.Trebuie luate in considerare afectiunile generale ale pacientului ce pot interfera cu osteointegrarea implantului,ca si posibile infectii postoperatorii sau rejectarea implantului.Pentru prevenirea infectiilor postoperatorii si a altor probleme similare,este esential ca pacientul(sau ingrijitorul sau) sa asigure conditii optime de intretinere a implantului si a suprastructurii protetice.De obicei,implanturile dentare se regasesc mai rar in planul de tratament al persoanelor cuprinse in categoriile expuse mai sus,decat la pacientii sanatosi sau cu handicapuri minore.

d.      Tratamente endodontice

Tratamentul endodontic este indicat in urmatoarele conditii : (1) dintele este recuperabil si

poate fi restaurat odontal; (2) starea generala a pacientului exclude extractiile,de ex. dupa tratamentul cu raze X,la pacientii imunosupresati sau cu alte afectiuni sistemice;sau (3) dintele are afectare importanta,dar trebuie mentinut pe arcada ca stop ocluzal la pacientii care nu pot tolera restaurarile protetice.

Tratamentul endodontic trebuie realizat intr-un timp cat mai scurt si de cat mai buna calitate.Nu trebuie realizate sedinte repetate de sedare pentru a realiza un singur tratament endodontic.Atunci cand este posibil,este indicata efectuarea tratamentului endodontic intr-o singura sedinta.

Inaintea tratamentului endodontic este indicata consultarea cu medicul curant al pacientului,mai ales la persoanele susceptibile de endocardita sau endarterita.Tratamentul endodontic poate fi contraindicat la unii pacientii,daca exista riscul ca in zona periapicala a dintelui sa se dezvolte infectii latente.

e. Tratamente parodontale

Ca regula generala,chirurgia parodontala nu este contraindicata la persoanele cu disabilitati.La pacientii cu hipertrofie gingivala indusa de fenitoina,se poate practica gingivectomia,atunci cand tesutul gingival marit de volum impieteaza asupra igienei orale,este inestetic si/sau cauzeaza durere si disconfort.Este indicata folosirea electrochirurgiei sau chirurgiei laser pentru desfiintarea pungilor parodontale,care de multe ori constituie o sursa de disconfort pentru pacient.

Nu este indicata repetarea gingivectomiei la fiecare 6 luni.Pentru a limita ritmul de crestere a tesutului gingival,la acesti pacienti trebuie insistat pentru igienizarea maxima a cavitatii bucale.Chirurgia parodontala ce implica operatii cu lambou,reconturari osoase,etc. poate fi efectuata daca pacientul este capabil sa asigure un control riguros al placii bacteriene atat inainte,cat si dupa interventie,si daca rezultatele postoperatorii asigura beneficii pe termen lung pentru pacient.

De obicei,pentru mentinerea starii de sanatate parodontala se practica in mod regulat,la sedintele de control,chiuretajul subgingival si planarea radiculara.Este preferabil ca intervalul intre sedintele de control si profilaxie parodontala sa fie redus de la 6 luni,la o perioada de 2,3 sau 4 luni.

f.Tratamentul ortodontic

 

La persoanele cu disabilitati,oportunitatea tratamentului ortodontic trebuie analizata in functie de caracteristicile fiecarui caz.Cooperarea din partea pacientului este esentiala pentru acest tip de tratament.Se descriu cazurile unor pacienti cu retard psihic care nu au fost capabili sa reziste la sedintele de tratament,pornind de la cele de colaj al unui numar redus de dinti,pana la colarea tuturor dintilor sau interventii de chirurgie ortognatica pentru corectarea deficitelor scheletale.Inainte de inceperea tratamentului ortodontic,trebuie observata capacitatea pacientului de a intelege si tolera discomfortul creat de deplasarile dentare,de a proteja aparatul ortodontic in timpul masticatiei,etc.Alegerea tratamentului ortodontic optim se face dupa evaluarea cerintelor de ordin psihologic,functional,familial si social ale pacientului,dar si in functie de starea sa generala de sanatate si de situatia aparatului dento-maxilar.

Pacientul sau apartinatorii sai trebuie sa-si dea acordul in cazul in care este necesara contentia permanenta( de ex.,in cazurile cu risc mare de recidiva datorat dezechilibrului muscular din paraliziile cerebrale).




g. Chirurgie orala si maxilo-faciala

 

Procedurile de chirurgie orala si maxilo-faciala nu sunt total contraindicate la pacientii cu disabilitati.In prezent,nu mai este acceptata solutia extractiei avand ca unic scop evitarea dificultatilor unui eventual tratament odontal.Eforturile de a pastra dentitia naturala sunt justificate,atata timp cat pastrarea dinitlor pe arcada nu prejudiciaza starea generala de sanatate a pacientului.

Preocuparea majora a medicului o reprezinta prevenirea infectiilor odontogene care ar putea determina complicatii sistemice.Interventiile de chirurgie orala pot fi insotite de administrarea de medicatie cu efect de sedare sau anestezie generala.In cazul dintilor inclusi,trebuie evaluate riscurile si beneficiile pe care le implica atitudinea de indepartare sau nu a lor.Riscul pe care interventia chirurgicala il presupune pentru pacient trebuie sa fie mai mic decat beneficiul adus de aceasta procedura.

Procedurile chirurgicale reconstructive de genul chirurgiei ortognatice pot fi contraindicate la pacientii necooperanti sau la cei cu tendinte de suicid.Pot exista insa si situatii in care chirurgia plastica ar imbunatati imaginea pacientului despre sine si ar fi benefice.Pentru obtinerea consimtamantului informat in vederea unei interventii de aceste gen,poate fi necesara o colaborare stransa cu pacientul,apartinatorii sau persoana care-l ingrijeste,medicul generalist,psihiatrul,etc.

h. Diferite dispozitive si ortoze aplicate in cavitatea bucala

Dispozitivele cu brat extraoral mentinute la nivelul cavitatii bucale sunt utile pentru pacientii cu nivel intelectual acceptabil,dar fara motilitate adecvata a membrelor superioare.Pentru utilizarea acestor dispozitive,pacientul trebuie sa prezinte,de obicei,o mobilitate corespunzatoare la nivelul capului si gatului.Design-ul dispozitivului,in ceea ce priveste lungimea bratului extraoral,angulatia si forma lui,aplicarea unor piese suplimentare la nivelul bratului extraoral,depind de situatia pacientului si de necesitatile sale.Aceste detalii pot fi stabilite prin consultarea cu pacientul si/sau apartinatorii.Piesa bucala a dispozitivului se realizeaza in laborator,dupa o amprenta fidela a arcadelor dentare.De obicei,aceasta se confectioneaza din acrilat,dar exista si situatii in care este indicata realizarea ei din metal.Exista in comert si dispozitive prefabricate,care se pot adapta situatiei pacientului,unele modele chiar nu necesita prezenta piesei intraorale.

Trebuie urmarit ca folosirea in timp a acestor dispozitive sa nu prejudicieze starea de sanatate a aparatului dento-maxilar.Dispozitivele cu brat extraoral permit pacientului sa comunice cu cei din jur,sa exercite diferite activitati,de ex. sa picteze,sa lucreze intr-un birou si sa ramana integrat in societate.Aceste dispozitive sunt considerate orteze orale si nu dispozitive dentare.Ele pot aduce un beneficiu imens in cresterea potentialului de reabilitare al multor persoane cu disabilitati.

Bratul extraoral al dispozitivului este confectionat de obicei din material usor(betisoare de lemn cu diametrul de -3/8")cu lungimea de aprox.14-16" de la marginea incizala a dintilor si inclinat cu 20-30 grade in jos fata de planul de ocluzie .La capatul bratului pot fi atasate diferite obiecte(pix,pensula,guma de sters) care pot servi si pentru a intoarce paginile unei carti,pentru apasarea pe taste sau butoane,etc.Portiunea intraorala a dispozitivului este reprezentata de obicei de o gutiera acrilica cu grosime de max.1-2 mm in zona posterioara, bine adaptata ocluzal,astfel incat sa asigure mentinerea ei in cavitatea bucala.Piesa intraorala trebuie sa aiba dimensiuni reduse,astfel ca pacientul sa o poata insera singur in cavitatea bucala.Bratul extraoral se ataseaza de obicei in regiunea anterioara a gutierei,cu acrilat autopolimerizabil,dupa confectionarea in prealabil a acesteia.Bratul poate fi confectionat si din tije de aluminiu.Realizarea piesei intraorale din aliaje metalice este de obicei contraindicata,datorita riscului de aparitie a uzurii excesive a dintilor.

Pe piata exista la ora actuala si alte versiuni ale acestor dispozitive,care pot fi modificate in functie de particularitatile clinice ale fiecarui pacient.

i.Evaluare radiologica

Examenele radiologice trebuie efectuate ori de cate ori situatia clinica a pacientului o impune.Protocolul examinarii radiologice a fost stabilit de Asociatia Dentara Americana,dar el poate fi modificat in functie de situatia particulara a fiecarui pacient.Examenele radiologice pot fi reprezentate de una sau mai multe dintre urmatoarele tipuri(sau altele,daca este necesar) :

        Radiografii panoramice pentru evaluarea generala a situatiei clinice;

        Radiografii intraorale seriate si cu film muscat;

        Radiografii cu film extraoral,atunci cand situatia o cere sau cand nu se pot efectua radiografii cu film intraoral.

Dispensarizarea pacientului si ingrijirea sa pe termen lung

1.      Profilaxie

Prevenirea imbolnavirilor aparatului dento-maxilar este de importanta capitala pentru pacientii cu disabilitati fizice si psihice.Cel mai bine este ca pacientul sa fie implicat in realizarea igienizarii propriei cavitati bucale,atat cat ii permit conditia sa fizica si psihica.Este bine ca in planul de tratament sa fie incluse cat mai devreme posibil masuri cu caracter preventiv,care sa fie apoi urmate pe termen lung.Apartinatorii sau persoana care ingrijeste pacientul trebuie instruiti in vederea introducerii in programul zilnic de ingrijire a masurilor de igiena orala.

Recomandarile pentru igienizarea zilnica a cavitatii bucale includ :

        Periaj dentar dupa fiecare masa si inainte de culcare,atunci cand acest lucru poate fi realizat.Manerul periutei de dinti poate fi modificat in numeroase feluri : ingrosat cu acrilat; alungit cu ajutorul unei tije; atasat de mana sau antebratul pacientului printr-un elastic ,o curea sau o bratara;plasat intr-un bloc de polistiren sau in alt dispozitiv in forma de cilindru.

        Daca pacientul poate folosi si pasta de dinti la periaj,i se va recomanda un produs fluorurat existent pe piata.Daca folosirea pastei de dinti creeaza dificultati ingrijitorului in vizibilitatea arcadelor dentare in timpul periajului, provoaca senzatie de inecare pacientului,sau este contraindicata din alte motive,dintii pot fi periati doar cu apa,iar igiena orala suplimentata prin aplicarea unui gel fluorurat la domiciliu,sau dintii pot fi periati chiar cu gel fluorurat.

        Ca regula generala ,se recomanda folosirea zilnica a atei dentare,dar adesea ea nu poate fi utilizata de catre pacientii cu disabilitati. Daca pacientul are un handicap sever sau daca nu-si poate folosi bratele ,ata dentara poate fi folosita cu ajutorul unei alte persoane.In aceste situatii poate fi util un dispozitiv de mentinere a atei dentare.



        Colorarea placii bacteriene cu ajutorul unor solutii speciale poate duce la imbunatatirea igienizarii cavitatii bucale la pacientii cu disabilitati,dar cu functie psihica normala sau aproape normala.Acest procedeu poate fi inclus intr-un program de ingrijire la domiciliu.

        Sigilarea suprafetelor ocluzale ale dintilor poate fi benefica la copiii sau chiar la adultii cu igiena orala necorespunzatoare sau cu potential cariogen ridicat.Sigilarile pot fi contraindicate pe dinti cu relief ocluzal redus,de ex. la pacientii cu bruxism.

        In ginigivite si afectiuni parodontale datorate acumularii de placa bacteriana se poate indica un agent antiplaca de tipul gluconatului de clorhexidina.Folosirea lui trebuie sa se faca perioade scurte de timp,de ex. inainte si dupa o extractie sau o interventie chirurgicala parodontala,sau atunci cand starea de sanatate generala impune reducerea riscului diseminarii unei infectii bacteriene.Folosirea acestei solutii pe o durata mare de timp poate fi uneori contraindicata.Modul de aplicare a acestei solutii presupune de obicei clatirea cavitatii bucale si apoi scuiparea lichidului;produsul nu trebuie inghitit.La un pacient care ar putea sa inghita sau sa aspire produsul, el nu poate fi folosit decat aplicandu-l pe dinti cu ajutorul unei periute,a unui burete sau cu o buleta de vata si aspirand bine lichidul din cavitatea bucala in timpul manoperei respective.In ultimul timp s-au dezvoltat noi metode de aplicare a acestei substante la persoanele cu disabilitati,intre ele numarandu-se si crearea unui lac cu proprietati de eliberare a clorhexidinei.

        Fluorizarea topica este indicata la pacientii cu activitate cariogena crescuta sau la pacientii cu xerostomie secundara medicatiei sau unor afectiuni generale.Fluorizarea topica se poate face in cabinet,odata cu sedintele de profilaxie,sau acasa prin periaj cu gel fluorurat sau prin aplicarea gelului in gutiere flexibile.Clatirea zilnica cu solutii fluorurate poate fi indicata doar la pacientii care pot sa evite ingestia accidentala a solutiei.Pentru determinarea dozei optime de fluor,trebuie sa se faca determinarea cantitatii de fluor existente in mediul inconjurator si in dieta pacientului.

        Xerostomia reprezinta o problema pentru multi pacienti cu disabilitati.Produsele cu saliva artificiala au intrat in tratamentul de rutina al acestei afectiuni.Prezenta salivei in cavitatea bucala,ca si functia de autocuratire pe care aceasta o asigura,scad riscul aparitiei diverselor afectiuni ale aparatului dento-maxilar..Majoritatea pacientilor cu xerostomie considera benefica ingestia frecventa de apa.Pot fi folosite si stimulante ale secretiei salivare,de tipul dropsurilor sau a gumei de mestecat fara zahar.In situatii speciale(de ex.,xerostomia produsa de radiatii),pentru stimularea functiei glandelor salivare poate fi utilizat Salagen(pilocarpina HCl).

        Alte afectiuni frecvente la acesti pacienti sunt si inflamatiile mucoasei bucale.Acestea pot fi tratatate prin aplicatii topice cu solutii anestezice din comert sau cu preparate magistrale.Un remediu eficient si care poate fi preparat acasa este solutia cu lingurita sare de masa si lingurita bicarbonat de sodiu alimentar intr-un pahar cu apa,cu care pacientul isi clateste gura.Pacientii care prezinta risc de hipertensiune,sau care sunt supusi unui regim hiposodat,nu pot folosi aceasta solutie decat cu avizul medicului curant.

        Periutele de dinti electrice pot fi utile pacientilor in anumite circumstante.Ele imbunatatesc igiena orala la pacientii cu functii psihice normale,care le pot folosi personal.La pacientii cu handicap fizic sever sau la cei cu afectare majora a functiei psihice,este indicat ca persoana care ingrijeste pacientul sa manipuleze periuta electrica de dinti,dupa istruirea sa in prealabil in acest sens.Folosirea acestei metode presupune ca si pacientul sa o tolereze.Periutele electrice,mai ales cele care se declanseaza automat,sunt un ajutor de valoare in cresterea independentei pacientului,atunci cand periajul dentar manual este dificil de efectuat.

        In programul de prevenire pe termen lung a aparitiei afectiunilor aparatului dento-maxilar,trebuie inserate cu regularitate si prevederi despre nutritie si dieta pacientului.

2. Educatia pacientului si/sau a persoanei care-l ingrijeste

Educatia pacientului pentru igienizarea cavitatii bucale reprezinta primul pas spre sensibilizarea acestuia.Aceasta atitudine implica activ pacientul si promoveaza implicarea pacientului in propria sa stare de sanatate.In plus,se stimuleaza imaginea pozitiva despre sine a pacientului si creste independenta sa fata de cei din jur.

Foarte importanta este si educatia apartinatorilor sau a ingrijitorului in vederea asigurarii supravegherii regulate a programului de igiena orala la domiciliu.Familia sau ingrijitorul trebuie sa efectueze programul de ingijire orala partial,sau in totalitate,atunci cand pacientul nu are capacitatea de a-l realiza.La pacientii purtatori de proteze mobilizabile este important ca pacientul si persoana care-l ingrijeste sa fie instruite in ceea ce priveste modul de inserare,dezinserare si igienizare a protezei.

Ingrijitorul pacientului trebuie instruit si in ceea ce priveste pozitionarea pacientului pentru a i se efectua igienizarea cavitatii bucale.Pentru stabilizarea pacientului pot fi folosite o perna,un rulou sau un alt dispozitiv corespunzator.Poate fi folosit si ajutorul altor persoane.Pozitia in care este asezat pacientul trebuie sa fie confortabila si sigura pentru acesta.Programarea sedintei de igienizare orala trebuie facuta intr-o perioada a zilei in care pacientul poate sa coopereze la maximum.

Examinarea orala periodica trebuie sa aiba in vedere si controlul oncologic preventiv.De asemenea,ingrijitorul pacientului poate fi instruit in examinarea periodica a cavitatii bucale si depistarea unor modificari alarmante,care necesita prezentarea imediata la medic.

Este necesara organizarea unor cursuri regulate pentru instruirea persoanelor care ingrijesc pacientii cu disabilitati.Aceste cursuri trebuie sa se desfasoare cel putin de 2 ori pe an.Recomandarile pentru igienizarea cavitatii bucale trebuie sa fie notate in protocolul de ingrijiri complexe acordate pacientului.

3.Dispenzarizarea

Programul de dispensarizare face parte din planul complex de tratament si trebuie individualizat in functie de necesitatile si abilitatile speciale ale pacientului.Cazurile cu afectari severe ale starii de sanatate a aparatului dento-maxilar pot necesita controale la un interval de trei luni sau chiar mai des.Pentru a determina frecventa optima a controalelor este necesara evaluarea fiecarui caz.Programul de dispensarizare a unui pacient trebuie stabilit in primul rand dupa gravitatea afectiunilor stomatologice,si nu in functie de handicapul sau.Rezultatele examinarii periodice din cadrul dispenzarizarii,tratamentele stomatologice efectuate,ca si recomandarile privind igiena orala trebuie notate in fisa pacientului.












Document Info


Accesari: 3072
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )