ECOGRAFIA DOPPLER IN SEINOLOGIE
De mai mult de 10 ani, numerosi autori au tentat definirea criteriilor unui flux arterial tumoral pe baza unei analize prin efect Doppler continuu si ecografie duplex. Mai recent, dupa 1987, aparatele de codaj color al fluxului sanguin, au permis studiul, de o maniera mai precisa, al vascularizatiei din leziunile sanului. Cele mai multe studii din zilele noastre au incercat sa stabileasca o relatie intre aspectul caracteristic al fluxului sanguin tumoral si o leziune suspecta clinic sau mamografic. Tipic, un ' flux tumoral ' are o componenta sistolica ridicata si un flux diastolic net marcat corespunzand unei artere cu rezistenta scazuta.
Primele lucrari cu ajutorul Dopplerului continuu au demonstrat asocierea unui astfel de flux la leziunile maligne. Analiza fluxului se poate dirija spre arterele peri sau intratumorale. Trebuie remarcat insa ca prezenta unui flux de slaba rezistenta nu este neaparat specific unei leziuni maligne. Un ' flux tumoral ' se intalneste si in diverse stadii fiziologice ale sanului. In plus, in unele tumori maligne ale sanului vasele sunt putin aparente si chiar absente in tumora sau la periferia sa, deci aceste cancere nu au flux tumoral si nici arborescenta vasculara decelabila.
Demonstrarea arterelor de neoformatie, multe penetrand leziunea focala, este un alt criteriu in favoarea malignitatii.
Pe plan terapeutic, analiza Doppler permite studiul vascularizatiei unei tumori primare si a ganglionilor metastatici inainte si dupa chimio-terapie. Ea permite, de asemenea, o analiza semicantitativa a sensibilitatii primare la tratament nechirurgical, in particular la chimioterapie.
Pe planul cercetarii, analiza leziunilor tumorale maligne ale sanului, in mod particular cu ajutorul produselor de contrast, permite un studiu mai bun al neovascularizatiei tumorale in general, sanul fiind un organ superficial de accesibilitate facila.
MICRO SI MACROSCOPIA ACUSTICA
APLICATIILE LA STUDIUL
TESUTULUI MAMAR
O semiologie macroscopica fiabila nu poate exista fara o baza fiabila in semiologia microscopica.
In fata limitelor actuale a metodelor de imagistica medicala care nu pot atinge decat unele caracterizari tisulare ( exceptie face IRM ), s-a proiectat o noua metodologie de apropiere corelativa histo-ultrasonica. Obiectivul a fost o mai buna intelegere a semiologiei traditionale si de incercare de determinare a semnalelor ultrasonice fiabile si independente.
Microscopul acustic a fost dezvoltat de C.F. Quante si colaboratorii la Universitatea din Santford in 1974. Metoda nu a fost suficient utilizata in domeniul medical.
Rezultate. Imaginile acustice obtinute prin marirea de 1500 de ori sunt comparabile cu cele din microscopia optica. Contrastul natural este suficient pentru a permite o buna percepere a structurilor tisulare. Aceasta este legata de proprietatile mecanice ale tesuturilor studiate, adica densitate, vascozitate si, mai ales, elasticitate.
Diferitele tipuri de tesut conjunctiv ca si diferitele tesuturi epiteliale sunt net percepute si diferentiate.
Discutii. Utilizarea ultrasunetelor in imagistica medicala nu ofera, in zilele noastre, o semiologie caracteristica si patognomonica pe anumite afectiuni. Aceste limite nu permit recunoasterea leziunilor canceroase in stadiul infraclinic si inframamografic. Ideal ar fi de a putea depista si detecta stadiile limita, frontierele precanceroase, de a vizualiza leziunile ' in situ '. Acest ideal corespunde unui studiu de cercetare a identificarii patologiei inainte de corespondentul clinic sau mamografic. Evaluarea microscopiei ultrasonice este facuta pentru incercarea de a stabili o caracterizare ecografica macroscopica. Aceasta nu poate fi obtinuta fara cunostiinte fondate pe baze microscopice
Obiectivele sunt aceleasi:
obtinerea unei mai bune intelegeri sau o critica constructiva a semiologiei clasice;
determinarea acelor semne ecografice care sa fie fiabile si cat mai independente de artefacte.
Microscopul acustic ofera o apropiere dinamica a elasticitatii diferitelor componente conjunctive, ceea ce nu se obtine in microscopia optica clasica. Corelarea imaginilor obtinute in ' transmisie ' si ' reflexie ' permit o mai buna intelegere a problemelor intalnite in ecografia traditionala de explorare a sanului, mai ales in problemele legate de interactiunea ultrasunetelor in tesuturi si cele ocazionate de interfete.
Studiul simultan ( transmisie - reflexie ) permite o incercare de apropiere a caracterizarii tisulare, fie prin comparare analoaga a imaginilor din aceeasi zona tisulara, fie prin determinarea unui coeficient acustic dupa digitalizarea imaginii. Acest ultim element pare a fi cel mai bun criteriu de caracterizare tisulara.
Rezultatele obtinute in micro si macroscopie acustica demonstreaza posibilitati tehnice pentru o mai buna apropiere cantitativa si calitativa a diverselor componente ale matricei mamare.
Macroscopia acustica s-a efectuat cu un macroscop acustic identic, in ceea ce privesc principiile, cu microscopia acustica, dar inzestrat cu lentile diferite si lucrand cu frecvente mai mici. Obiectivul cercetarilor a fost obtinerea unui aparat cu ultrasunete care sa permita identificarea patologiei mamare umane.
|
