Transformarile suferite de structurile uterului in cursul evolutiei sarcinii creeaza premisele aparitiei activitatii contractile, eficient coordonate, care sta la baza actului nasterii. Astfel, functiile uterului, inaparente in afara gestatiei, devin evidente in cursul sarcinii si travaliului.
Sensibilitatea. Mai putin evidenta in timpul sarcinii, sensibilitatea uterină 747c24h ; este evidentiata insa in timpul contractiilor dureroase progresive, cu modificari ale colului.
Excitabilitatea sau iritabilitatea. Excitabilitatea reprezinta contractia uterului sub influenta unor excitanti ce actioneaza fie local fie la distanta (de exemplu excitatia mameloanelor). Aceasta proprietate a uterului inregistreaza o mare variabilitate atat de la o persoana la alta cat si la aceeasi femeie, in functie de evolutie si varsta sarcinii. Astfel excitabilitatea uterină 747c24h ; incepe sa creasca din luna a IV-a si atinge maximul de intensitate la sfarsitul sarcinii.
Distensia. Distensia este proprietatea uterului gravid de a se lasa destins de catre dezvoltarea produsului de conceptie. La nivelul musculaturii uterine exista o opozitie functionala intre corpul uterin pe de o parte si colul si segmentul inferior pe de alta parte. Astfel in timpul sarcinii aceasta opozitie functionala imprima un tonus crescut colului uterin si o relaxare a corpului uterin, necesara dezvoltarii produsului de conceptie. În timpul nasterii insa, aceasta opozitie se inverseaza: creste tonusul corpului uterin in timp ce colul si segmentul inferior se vor destinde, permitand nasterea. Toate aceste modificari fac parte din fenomenul de adaptare a organismului pentru dezvoltarea si expulzia produsului de conceptie sub impulsul reactiilor reflexe neuroendocrine.
Retractilitatea. Retractilitatea este proprietatea fiziologica a uterului gravid, de a reveni treptat dupa nastere la forma si dimensiunile initiale. Aceasta proprietate asigura hemostaza in timpul nasterii. Retractilitatea si distensia sunt cele doua variante ale elasticitatii uterine.
Contractia uterina. Uterul este un organ contractil activ nu numai in travaliu, dar si in cursul graviditatii si in timpul ciclului menstrual normal. În timp ce la inceputul sarcinii exista contractii uterine foarte moderate, lipsite de durere, cu o frecventa de aproximativ 1 pe minut si doar ocazional contractii mai intense dar tot nedureroase, in a doua jumatate a sarcinii contractiile numite Braxton-Hicks devin tot mai frecvente pe masura progresivitatii sarcinii. În ultimele saptamani, acestea devin mai frecvente, putand aparea la intervale regulate si putand mima un travaliu. Se considera ca aceste contractii sunt responsabile de modificarile cervicale precedente instalarii travaliului. Sunt mai obisnuite la multipare si in unele conditii pot deveni chiar dureroase.
Contractia uterina are la baza fenomene de depolarizare caracteristice tuturor structurilor excitabile, modificarile de potential ale celulei endometriale avand un determinism endogen cat si activare automata. Desi nu se poate discuta despre formatiuni anatomice si histologice bine individualizate, datele de fiziologie miometriala admit existenta a doi pace-makeri, dintre care cel drept ar detine rolul de coordonare. Sediul acestor pace-makeri este la nivelul jonctiunilor utero-tubare.
Desfasurarea travaliului este strans corelata cu gradul de armonizare functionala a fibrelor miometriale. O unda contractila normala isi are originea in regiunea coarnelor si se intinde in jos prin intreg miometrul in 10-15 secunde. Acest exemplu normal de contractilitate uterina a fost descris ca si gradient descendent sau dominanta fundica si este responsabil de o presiune normala a travaliului. Cand contractiile se dezvolta dintr-un pace-maker dintr-o parte mai joasa a uterului, modificarile cervicale normale ale travaliului nu mai apar in ciuda aspectului normal al presiunii intrauterine inregistrate. Daca mai multi pace-makeri produc in serie unde contractile, travaliul nu progreseaza normal si se inregistreaza un model tipic de „incoordonare”.
Contractia uterina apare ca o unda care se propaga in masa cu o viteza de 1-2 cm-secunda, cuprinzand intreg organul pe parcursul a 10-20 secunde. Contractia miometriala prezinta o serie de particularitati de mare importanta practica, intre care de mentionat este triplul gradient descendent descris de Cladeyro Barcia, care consta in:
propagarea undei contractile de la corp la col
diminuarea duratei contractiei de la nivel fundic la nivel cervical
scaderea intensitatii contractile de sus in jos.
Termenul de tonus uterin se refera la presiunea minima exprimata in mmHg, prezenta in intervalul dintre contractii. Valoarea sa difera in cursul travaliului, in functie de dilatatie si starea membranelor: este in medie 3,87 la debutul contractilitatii miometriale si ajunge la valori de 12-14 mm HG la dilatatie de 6-7 cm, fiind diminuat in cazul rupturii premature de membrane.
Intensitatea contractiei sau amplitudinea reprezinta diferenta exprimata in mmHg intre presiunea amniotica maxima si tonusul din perioada inter-contractila. Creste progresiv cu evolutia dilatatiei, de la valori medii de 26 mmHg la inceputul travaliului, pana la 50 mmHg in partea a doua a perioadei de dilatatie.
Frecventa contractiilor creste de la 3,5 in interval de 10 minute, in momentul debutului travaliului, pana la 5 - 5,8 in 10 minute, la sfarsitul acestuia.
Tonusul, intensitatea si frecventa contractiilor sunt in mod obisnuit mai ridicate la primipare decat la multipare. În decubit lateral contractiile sunt mai putin frecvente si mai intense decat in decubit dorsal.
Activitatea uterina din travaliu este exprimata in unitati Montevideo (U.M.), reprezentand expresia in mmHg a multiplicarii frecventei contractiilor uterine cu amplitudinea acestora pe un interval de timp de 10 minute. Astfel activitatea uterina creste, pe masura evolutiei travaliului de la 70 U.M. la 260 U.M./10 minute.
Coeficientul de variatie sau indicele de aritmie uterina masoara neregularitatea ritmului contractil si este invers proportional cu intensitatea contractiei uterine. Indicele de aritmie uterina scade pe masura evolutiei travaliului si pare a fi mai diminuat in cazurile cu membrane intacte, comparativ cu cele cu ruptura prematura de membrane sau dupa ruperea artificiala intempestiva a membranelor.
|
