Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





loading...
















































NATURA UMANĂ sl TEORIA PARADOXALĂ A SCHIMBĂRII

medicina










ALTE DOCUMENTE

Vinetele
ĪNGRIJIREA PACIENŢILOR CU PIELONEFRITA
ZMEUR.
Virusul HIV
Date importante despre cancerul de san
Organizarea procesului de īnvatamānt īn Clinica Juridica
Zona Zoster, mai corect Herpes Zoster
VENE SI ARTERE
Dermatoze provocate de insecte
TEHNICA EXAMINĂRII MACROSCOPICE A ORGANELOR sI CARCASELOR: OBSERVARE sI INTERPRETARE

NATURA UMANĂ sl TEORIA PARADOXALĂ A SCHIMBĂRII

W a t z I a w i c k s.a. (1974) arata ca exista doua tipuri de modificari ale comportamentului:

a. Modificari de ordinul 1, īn cadrul carora sis­temul īn sine ramāne neschimbat, īn timp ce partile cu elementele sale se modifica. Aceste modific 535v2121f 59;ri sunt liniare, mecaniciste, can­titative, ele implicānd utilizarea mereu a acelorasi strategii de rezolvare de probleme. De pilda, tatal īncearca sa rezolve tulburarea de comportament a fiului pedepsindu-l din ce īn ce mai mult, ceea ce nu rezolva problema, interactiunea dintre tata si fiu ramāne ne­schimbata.

b.  Modificari de ordinul 2, care se refera la schimbarea sistemului īn ansamblu. Ele sunt bruste si radicale, reprezentānd un salt al sis­temului la un alt nivel de functionare, fn acest caz modificarea este de natura calitativa, nu este previzibila īn mod logic si apare adesea brusc, nelogic, neasteptat.

Interventiile prin paradox produc modificari comportamentale de ordinul 2. (De pilda, tatal īncearca sa aplice o metoda complet diferita si neasteptata ca de exemplu aceea de a-si īncuraja fiul sa se poarte urāt). Simptomul a fost considerat īn mod traditional ca un comportament bizar, strain, necon­trolabil, reprezentānd o slabiciune a omului. El a fost tratat de catre psihoterapia traditionala ca un dusman al purtatorului sau si al terapeutului, sarcina comuna a acestora fiind de a lupta īmpotriva lui, de a-l vindeca. Psihoterapia prin

125

paradox considera simptomul ca pe un prieten sau un aliat al pacientului, care va trebui sa coopereze cu propriul simptom. Simptomul este acela care face schimbarea posibila, motiv datorita caruia se cere pacientului sa continue sau sa exagereze producerea simptomului. Simptomele trebuie abordate īn mod dialectic īn termeni de opozitie, bipolaritate, contradictie (Rychlak, 1976).

Milton Ericksonerade parere ca simptomul este un mod al pacientului de a co­munica cu terapeutul. Acesta trebuie sa-si puna īntrebarea īn ce mod simptomele sunt adaptive pentru pacient, ce beneficiu obtine acesta de pe urma lor.

Astfel, primul pas īn cadrul terapiei prin paradox este accentuarea partii pozitive a simptomului, urmata de redefinirea acestuia īn termeni pozitivi. O abordare īn termeni pozitivi a simptomului poate oferi pacientului sentimentul autocontrolului, al stapānirii situatiei. S t a n t o n (1981 b) ne prezinta o abordare strategica (sistemic paradoxica) asupra disfunctiei:

a.  Simptomul trebuie privit ca un tip particular de comportament care functioneaza ca un mecanism  homeostatic  care  regleaza tranzactiile familiale.

b.  Problemele pacientilor nu trebuie abordate separat din contextul īn care apar si separat de functiile carora le servesc.

c. Nu trebuie sa ne asteptam ca un individ sa se schimbe prea mult, daca nu se schimba sis­temul din care face el parte (familial, de pilda).




d.  Insight-ul (iluminarea) īn sine nu este un precursor absolut necesar al schimbarii. Scopul simptomului consta īn a mentine sis­temul nemodificat, īnghetat īn repetitii de tip

126

cerc vicios sau de a creste frecventa compor­tamentelor de tip apatic sau abuziv care, īn cele din urma, pot sa destrame īnsusi sistemul fn cadrul caruia au aparut (U A b a t e, 1985). Se produce urmatorul fenomen: sistemul in­tegrat īntr-un proces patologic īsi pastreaza echilibrul de forte prin aceea ca membrul sau cel mai slab, de regula purtatorul de simptom, capata putere si control asupra īntregului sis­tem.

SIMPTOMUL CA METAFORĂ

Madanes(1984) afirma ca simptomul este un mesaj care poate exprima altceva decāt apare īn mod explicit (are un sens secun­dar).

Astfel, cānd un copil spune ca īl doare capul, el se poate referi la mai multe tipuri de dureri. El poate spune ca sentimentele sale sunt lovite si "ii dor", ca mama sa sufera sau poate cere īn mod indirect ajutor la lectii, fn acelasi timp, un tip sau o secventa de interactiune īntre doi sau mai multi indivizi poate avea sens metaforic. Cānd o familie se prezinta la terapie, terapeutul trebuie sa fie atent daca nu cumva problema pe care aceasta o ridica, este o metafora pentru un alt tip de comportament, lata, pentru ex­emplificare, o secventa (Madanes, 1984): Tatal vine de la serviciu anxios si īngrijorat de faptul ca ar putea fi concediat. Sotia īncearca sa-l īncurajeze, iar copilul dezvolta un astm bronsic. Tatal īncepe sa aiba grija de copil, īl īncurajeaza, īi administreaza tratamentul. El nu mai este omul speriat ca va fi concediat, ci omul competent.adultul sigur de sine īn relatia cu copilul. Este oare posibil sa-si fi planificat copilul comportamentul pentru a-si ajuta tatal? Aceste

127

comportamente sunt, de regula, neconstien­tizate. Aceasta īncercare a copilului de a-si ajuta parintii creeaza adesea o problema mai grava decāt cea initiala, pentru ca puterea copilului izvorāta din simptom, asupra parintilor poate deveni exagerata.

Cānd "planul" copilului este demascat, strategia de rezolvare a problemei devine r1 "denta: a aranja un nou tip de interactiune īn cadrul sistemului familial, care duce la acelasi rezultat, dar īn absenta simptomului. Uneori, aceste planuri pot avea si un caracter constient deliberat ("daca sunt bolnav tata nu o sa mai plece de acasa si nu o sa mai bea"). Este, īnsa posibila si varianta īn care tatal poate solicita īn mod inconstient respectivul compor­tament din partea copilului sau acesta este solicitat de mama, pentru a se elibera de necesitatea de a-si sustine sotul. Atunci cānd comportamentul problema reprezinta o metafora pentru un alt compprta-ment problema, apare o incongruenta īn or­ganizarea ierarhica a sistemului familial (de pilda, copilul preia pozitia de leader al familiei). Sarcina terapeutului este sa īnteleaga tipul de relatii, sa modifice metaforele, sa aranjeze re­distribuirea beneficiilor si sa^ renegocieze con­tractele dintre parteneri, fn cadrul acestor strategii psihoterapeutice, tehnicile bazate pe paradox au un rol īnsemnat.


loading...




Document Info


Accesari: 1549
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2017 )