Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























TEHNICA EXAMINĂRII MACROSCOPICE A ORGANELOR sI CARCASELOR: OBSERVARE sI INTERPRETARE

medicina





TEHNICA EXAMINĂRII MACROSCOPICE A ORGANELOR sI CARCASELOR: OBSERVARE sI INTERPRETARE


Examinarea organelor si carcaselor dupa taiere se va face numai la lumina naturala a zilei sau la lumina de neon (care sa imite lumina naturala), de minimum 550 lucsi.




Examinatorul trebuie sa aiba cel putin doua cutite: unul pentru tesuturile normale si unul pentru cele cu modificari.

Metodele macroscopice de examinare sunt: inspectia, palpatia si sectionarea.


INSPECŢIA

Se apreciaza aspectul general al tesuturilor si organelor, volumul, culoarea, existenta diferitelor modificari de suprafata.

Pentru aprecierea aspectului general al tesuturilor si organelor, examinatorul trebuie sa aiba solide cunostinte de anatomie, sa cunoasca particularitatile anatomice ale fiecarei specii si ale diferitelor categorii de vārsta.


Aprecierea volumului

Volumul organelor parenchimatoase (splina, ficat, pulmon, encefal etc) se apreciaza tinānd cont de aspectul marginilor, al capsulei, al unghiului pe care īl formeaza organul cu planul de examinare, precum si al liniei de sectionare. Organele parenchimatoase marite īn volum au marginile rotunjite, capsula bine īntinsa, sub tensiune, formeaza cu planul de examinare un unghi mare, spre valoarea unui unghi drept. Īn cazul splinei marite īn volum, la sectionare marginile sectiunii se īndeparteaza una de cealalta, "rasbuzeaza". Organele reduse īn volum au marginile ascutite, formeaza cu planul un unghi ascutit, iar capsula este īncretita.

Īn aprecierea volumului pulmonului se va tine seama de colabarea sau necolabarea acestuia la deschiderea cutiei toracice. Īn mod normal pulmonul fara leziuni colabeaza la deschiderea cutiei toracice (aspect turtit, īncretit al suprafetei), dar īn cazul unui pulmon cu leziuni, acesta nu mai colabeaza. Astfel, 343o144d se va evita folosirea aprecierii "pulmon marit īn volum", fiind īnlocuita cu cea de "pulmon īnalt".

Volumul organelor cavitare (stomac, intestin, vezica urinara etc) se apreciaza īn functie de gradul lor de plenitudine sau de distensie al acestora. Astfel, acestea pot fi destinse de aer, de continut fiziologic (alimente, urina etc), de diferite materiale patologice (puroi, sānge, corpuri straine).


Aprecierea culorii

Culoarea este un element important de evaluare a starii de normalitate sau a diferitelor stari patologice. Se va porni īntotdeauna de la ideea ca un organ prezinta o culoare normala caracteristica, variabila īn functie de specie, vārsta sau stare fiziologica (ex. musculatura scheletica la bovine este rosie, la gaina este roz). Culoarea apreciaza la lumina naturala si se descrie cāt mai plastic posibil (culoare alba asemanatoare portelanului, culoare galben lutoasa, culoare alb varoasa, alba sidefie). Se evita formularile de tipul: "culoare īnchisa", "culoare deschisa". Este observat īn practica faptul ca nuantele prezente nu sunt īntotdeauna definite. De cele mai multe ori, o culoare constatata la inspectie este la rāndul ei un amestec de mai multe culori. Se folosesc frecvent īn practica formulari de genul:

alb-cenusiu, cenusiu-galbui, rosu negricios, rosu vānat, verzui-cenusiu;

culoare citrina: expresie folosita mai ales īn cazul colectiilor patologice de lichid, acestea fiind limpezi, cu nuanta galben pai;

culoare marmorata: organul poate prezenta amestecuri de culori diferite, īn proportii variabile (rosu deschis, rosu negricios, roz, roz cenusiu etc).


Aprecierea particularitatilor de suprafata

Formatiunile de suprafata se īncadreaza de regula īn doua categorii: convexitati si concavitati. Cei mai uzitati termeni care denota convexitati sunt:

chist/chisturi: formatiuni aproximativ sferice formate dintr-un perete (capsula) ce delimiteaza o cavitate plina cu continut lichid, mai rar solid;

nodul/noduli: formatiuni sferice, solide, compacte pe sectiune;

abces/abcese: colectie de puroi delimitata de o capsula;

vezicula: colectie de lichid, bine delimitata, localizata pe piele sau mucoase (ex. mucoasa bucala);

tumefactie/tumefiere: zona de denivelare-īngrosare a unei regiuni anatomice acoperita de piele, fara limite precise de delimitare.

depozit/pelicula/membrana: material patologic dispus pe o suprafata, cu grade variabile de aderenta la substrat.

Formatiunile de suprafata care reprezinta concavitati sunt:

eroziunea: distrugere superficiala a pielii sau mucoaselor;

ulcerul: distrugere profunda a pielii sau mucoaselor;

cicatrice: zone de vindecare a unei leziuni initiale;

caverna: leziune a organelor parenchimatoase, caracterizata prin pierdere de tesut.

Este remarcat faptul ca atāt īn cazul particularitatilor de culoare, cāt si a celor de suprafata trebuie comentate si descrise potrivit extinderii (suprafata sau volumul īn care se produce acea modificare):

caracter focal/īn focare - atunci cānd modificarile sus mentionate au limite precise de delimitare;

caracter difuz - modificarile surprind suprafete sau fragmente mari sau un organ īn totalitate;

caracter focal cu tendinta de confluare - focarele descrise nu mai au tendinta precisa de delimitate, tind sa se uneasca cu alte leziuni similare din vecinatate;



caracter generalizat - aceeasi leziune poate fi regasita īn mai multe organe.


PALPAŢIA

Prin palpatie se apreciaza consistenta. Consistenta normala difera de la organ la organ. Palpatia se efectueaza initial superficial, apoi profund, prin malaxare bimanuala. Īn general consistenta poate fi mai crescuta sau mai scazuta decāt normal.

Principalele situatii de modificare a consistentei sunt urmatoarele:

consistenta turgescenta: este o consistenta ferma-elastica; prezenta ei este caracteristica organelor care au o cantitate de sānge mai mare decāt cea obisnuita;

consistenta flasca: termen folosit mai ales pentru exprimarea consistentei muschilor; este consistenta normala a carnii;

consistenta friabila: denota o scadere a consistentei obisnuite, organele afectate se rup si se sectioneaza cu usurinta, marginile sectiunii sau rupturii sunt neregulate;

consistenta ramolita: denota o scadere grava a consistentei, la sectionare tesutul are tendinta de scurgere, este noroios sau se racleaza usor;

consistenta crepitanta/buretoasa: denota prezenta gazelor īn structura organului; este considerata patologica pentru toate organele, exceptie face pulmonul;

consistenta pastoasa/de aluat: denota prezenta lichidelor patologice īn structura unui organ; la compresiunea unui organ cu consistenta pastoasa se constata pastrarea amprentei māinii;

consistenta casanta: denota o crestere a consistentei; cu toate ca la palpatie organul este mai dur decāt de obicei, acesta se rupe si se sectioneaza cu usurinta;

consistenta indurata/dura: īn grade diferite de exprimare, este patologica, cu exceptia oaselor.


SECŢIONAREA

Sectionarea este o metoda obligatorie, care se executa chiar daca la inspectie si palpatie nu au aparut modificari. Īn practica se folosesc doua categorii de sectiuni:

sectiuni obligatorii - se fac dupa o anumita metodologie, specifica fiecarui organ sau regiuni īn parte,

sectiuni facultative/suplimentare - sunt folosite cu scopul elucidarii situatiilor neclare sau nedepistate prin sectiunile obligatorii.

Sectionarea permite de asemenea aprecierea culorii, luciului si umiditatii īn profunzimea organelor si tesuturilor, precum si continutul diferitelor structuri cavitare sau canaliculare. Īn plus, se va urmari rezistenta pe care o opune organul la sectionare (se apreciaza astfel si consistenta) si prezenta de formatiuni patologice īn profunzime.

Examinarea īn abator se realizeaza pe fluxul tehnologic sau la sala sanitara.

La punctul de sāngerare se urmareste modul cum se face emisiunea sanguina, cantitatea si caracterul sāngelui, culoarea si coagulabilitatea acestuia. La jupuire se observa eventualele leziuni subcutanate. La eviscerare se determina existenta eventualelor colectii intracavitare (lichid apos, sānge, puroi etc.).

Indiferent de sistemul tehnologic folosit se examineaza īntāi organele si apoi carcasa, deoarece organele ilustreaza cu mai mare fidelitate diferitele stari patologice, comparativ cu musculatura, care reactioneaza mai tardiv si mai discret. Īn plus, leziunile descoperite la organe indica tehnica dupa care trebuie examinata carcasa, aplicarea unor tehnici mai amanuntite, cu sectiuni mai profunde īn musculatura, īn limfocentrii musculari sau chiar īn oase atunci cānd organele sunt afectate.


EXAMINAREA CAPULUI (LA BOVINE)

Obiective urmarite:

efectuarea unui examen de ansamblu

examinarea cavitatii bucale si a limbii

examinarea limfonodurilor

Examenul de anamblu al capului se face prin inspectie si sectionare.

La inspectie se urmareste prezenta unor deformari, fracturi, a unor formatiuni patologice.

Sectionarea musculaturii maseterine se executa obligatoriu la toate bovinele mai mari de 3 luni, pentru depistarea chisturilor produse de eventuali paraziti. Īn acest sens se fac una sau doua sectiuni paralele cu planul osos al mandibulei, care sa decoperteze o suprafata musculara cāt mai mare. La ovine nu se sectioneaza muschii maseteri si nici limfonodurile capului.

Examinarea cavitatii bucale si a limbii urmareste examinarea botului, a narilor, buzelor, a mucoasei bucale īn ansamblu, a faringelui. Examenul limbii se face prin inspectie si palpatie. Prin inspectie se apreciaza volumul, dimensiunile, culoarea, prezenta de formatiuni patologice (vezicule, ulcere etc.), iar la palpatie apreciem consistenta. Sectionarea limbii se efectueaza pe axul longitudinal, doar īn urmatoarele situatii: modificari de consistenta si cānd s-au depistat chisturi īn muschii maseteri si cord.

Examenul limfonodurilor regionale se realizeaza prin inspectie, palpatie si sectiuni obligatorii. Se vor examina: limfocentrul retrofaringian, mandibular si parotidian.



Un limfonod se considera normal cānd nu are volumul si consistenta modificata, iar la sectionare se constata o diferentiere neta de culoare īntre zona periferica (corticala) si zona centrala (medulara). Īn general, corticala are culoare cafenie, iar medulara alb-cenusie.

Sectionarea se face diferit īn functie de aspectele īnregistrate la inspectie si palpatie. Daca nu sunt modificari evidente se fac mai multe sectiuni paralele perpendiculare pe axul longitudinal al limfonodului. Daca limfonodul este modificat se face o singura sectiune pe axul longitudinal.

La suine, la care capul ramāne atasat la carcasa, examenul īncepe cu "tacāmul de organe", care cuprinde limba, laringele, esofagul, traheea, pulmonii, cordul si ficatul.


EXAMINAREA PULMONULUI

Obiective urmarite:

examinarea pleurei viscerale

examinarea parenchimului pulmonar

examinarea limfocentrilor loco-regionali

Pleura viscerala (foita transparenta aderenta la suprafata pulmonului) se examineaza prin inspectie, urmarindu-se aspectul, culoarea, umiditatea, grosimea, prezenta diferitelor formatiuni patologice (depozite, aderente etc.)

Pulmonul se examineaza prin inspectie, palpatie si sectiuni obligatorii.

La inspectie se apreciaza volumul, culoarea, prezenta formatiunilor de suprafata (chisturi, abcese, noduli etc.). Palpatia se face prin malaxare bimanuala, īncepānd cu lobul apical si terminānd cu lobul diafragmatic, pentru a aprecia elasticitatea pulmonului, prezenta de consistente anormale, dar si a unor formatiuni patologice profunde. Pulmonul se sectioneaza obligatoriu, chiar daca la inspectie si palpatie nu au fost depistate modificari. Se efectueaza cāte o sectiune transversala īn fiecare lob diafragmatic, la limita dintre treimea mijlocie si posterioara si se executa compresiuni dinspre vārful pulmonului, pentru a examina continutul bronhiilor si bronhiolelor. Īn cazul existentei de modificari se executa sectiuni suplimentare care vor interesa zona modificata.

Examenul limfocentrilor se face prin inspectie, palpatie si sectionare. Se vor examina: limfocetrul traheo-bronsic si cel mediastinal, prin inspectie, palpatie si sectionare, la fel ca la limfocentrii capului.


EXAMINAREA CORDULUI

Obiective urmarite:

examinarea sacului pericardic

examinarea cordului propriu-zis

Examinarea sacului pericardic se face prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie.

La inspectie se apreciaza forma, culoarea, grosimea, eventuale modificari. Sectionarea pericardului se face printr-o incizie ce pleaca de la baza cordului spre vārf, īn asa fel īncāt sa permita colectarea lichidului pericardic. Pericardul trebuie sa fie lucios, de culoare alba-sidefie si tansparent.

La cordul propriu-zis se examineaza epicardul, miocardul si endocardul.

Epicardul se examineaza o data cu miocardul. Se apreciaza forma, volumul, culoarea, consistenta, precum si prezenta eventualelor formatiuni patologice. Sectionarea cordului este obligatorie. Aceasta intereseaza examinarea cordului stāng si drept. Īn cordul stāng se face o incizie ce pleaca de la mijlocul atriului, se continua spre ventriculul stāng si merge pāna la vārful cordului. Īn cordul drept se face o incizie ce pleaca de la artera pulmonara se continua spre ventriculul drept si apoi īn sus, pentru deschiderea atriului drept. Pe suprafata de sectiune apreciem grosimea miocardului, culoarea acestuia, prezenta de formatiuni patologice.

La ovine si caprine nu se sectioneaza cordul.


EXAMINAREA FICATULUI

Obiective urmarite:

examinarea capsulei hepatice (capsula Glisson)

examinarea parenchimului hepatic si a canalelor biliare

examinarea limfocentrilor portali

Examinarea capsulei hepatice se face odata cu parenchimul hepatic, urmarindu-se grosimea, transparenta, luciul, culoarea, depozitele de suprafata, aderentele.

Examinarea parenchimului hepatic se realizeaza prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie (cel putin la rumegatoare). La inspectie se apreciaza culoarea, care variaza de la cenusiu-cafeniu cu reflexe metalice la ficatul "cald", pāna la cafeniu-ciocolatiu, dupa racire. Palpatia se executa pe ambele fete, pentru a aprecia consistenta si prezenta de formatiuni īn profunzimea parenchimului. Consistenta ficatului este elastica, asemanatoare cu cea a albusului de ou fiert tare. Sectionarea se realizeaza pe fata viscerala a ficatului, īn "V" si intereseaza parenchimul si canalele biliare. Se executa o incizie oblica īn lobul stāng, orientata spre scizura ventrala, cāt mai aproape de hil si perpendiculara pe parenchim si o sectiune sagitala īn lobul drept, plecānd de la baza lobului Spiegel si pāna la scizura ventrala. Se apreciaza aspectul pe sectiune, culoarea, rezistenta la sectionare, dar si aspectul canalelor biliare si continutul acestora.

Limfocentrul portal este situat la nivelul hilului hepatic. Cuprinde 1 - 2 limfonoduri de forma discoidala si se examineaza dupa principiul general de examinare a limfonodurilor.


EXAMINAREA SPLINEI

Obiective urmarite:

examinarea capsulei splenice

examinarea pulpei splenice (a parenchimului splenic)

Examinarea se face prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie.

Examinarea capsulei splenice urmareste grosimea, transparenta, luciul, culoarea, depozitele de suprafata, aderentele, precum si eventualele formatiuni nodulare sau chistice de suprafata. Palparea se face strāngānd splina īntre primele doua degete, pe toata lungimea sa. Consistenta splinei trebuie sa fie elastica, usor pastoasa. Sectionarea este obligatorie si se realizeaza pe toata lungimea sa. Se analizeaza aspectul pulpei splenice.


EXAMINAREA RINICHILOR

Obiective urmarite:

aprecierea maniamentului perirenal

examinarea rinichiului propriu-zis



Maniamentul perirenal (tesutul adipos din jurul capsulei renale) se examineaza prin inspectie, apreciindu-se gradul de dezvoltare, culoarea si consistenta acestuia. Īn anumite stari patologice, maniamentul perirenal sufera modificari cantitative si calitative.

Rinichii se examineaza dupa eviscerare si decapsulare prin inspectie si palpatie. Daca se contata modificari se va recurge si la sectionare. Prin inspectie se apreciaza forma, volumul si culoarea. Prin palpatie se apreciaza consistenta si prezenta eventualelor formatiuni patologice. Rinichiul normal are culoare cafenie-bruna si consistenta ferma.

Sectionarease realizeaza pe marea curbura, astfel īncāt sa intereseze toate zonele, pāna la bazinet.


EXAMINAREA MASEI GASTRO-INTESTINALE

Masa gastro-intestinala se examineaza imediat dupa eviscerare, īnainte sa ajunga la sectia de triperie (matarie), astfel īncāt sa se poata corobora datele acestui examen cu cele ce reies dupa examinarea celorlalte organe si a carnii.

Obiective urmarite:

examinarea compartimentelor gastrice

examinarea intestinelor

examinarea limfocentrului regional (mezenteric)

Compartimentele gastrice se examineaza prin inspectie, apreciindu-se aspectul seroasei si grasimii peritoneale. Daca apar modificari se va recurge la deschiderea compartimentelor gastrice prin sectionare, apoi la golirea de continut, examinarea acestuia si examinarea mucoasei gastrice.

Examinarea intestinelor se face prin inspectie si palpatie, apreciindu-se integritatea, starea de plenitudine, culoarea, eventualele formatiuni de suprafata. Palparea se face īntre degete, evaluāndu-se elasticitatea peretelui intestinal. Īn caz de modificari se sectioneaza intestinul pe marea curbura, apreciindu-se continutul si mucoasa.

Examinarea limfocentrului mezenteric se face urmarind aceleasi elemente ca si īn cazul altor structuri limfonodale.


EXAMINAREA STRUCTURILOR APARATULUI GENITAL

Examinarea uterului nu se face īn mod obisnuit dupa sacrificarea femelelor. Daca se constata īnsa modificari se examineaza prin inspectie, palpatie si sectionare, urmarindu-se volumul, culoarea, consistenta, continutul si mucoasa.

Examinarea testiculelor

Īn cazul masculilor castrati pot fi īntālnite sechele ale castrarii

Īn cazul masculilor necastrati, examinarea testiculelor intereseaza pentru depistarea eventualelor procese inflamatorii, asociate cu boli deosebit de grave la taur, berbec si vier, fiind posibila transmiterea lor la om.

Examinarea glandei mamare

Glanda mamara ramāne atasata la carcasa si va fi examinata odata cu aceasta.

Obiective urmarite:

examinarea parenchimului glandular

examinarea limfocentrului retromamar

Parenchimul glandular se va examina prin inspectie si palpatie. Cānd se constata modificari se fac si sectiuni īn parenchim. La inspectie se urmareste volumul si integritatea glandei mamare, eventualele leziuni ale pielii (vezicule, ulcere, etc.). Prin palpare superficiala si profunda se pot decela eventuale modificari īn profunzimea glandei. La sectionare se va aprecia aspectul tesutului glandular si continutul canalelor galactofore.

Examenul limfocentului retromamar se face prin inspectie, palpatie si sectionare, la fel ca īn cazul celorlalte pachete limfonodale.


EXAMINAREA CARCASELOR

Īn vederea examinarii, carcasa de bovine se poate prezenta īntreaga, ca semicarcasa sau parcelata īn sferturi.

Īn mod obisnuit, carcasa se examineaza doar prin inspectie si palpatie, apelāndu-se la sectionare doar īn cazuri speciale:

cānd la examenul capului s-u depistat leziuni de tipul chisturilor;

cānd la examenul organelor si limfonodurilor viscerale s-au gasit leziuni cu caracter nodular;

cānd s-au constatat mirosuri sau modificari anormale de culoare;

īn cazul animalelor foarte slabe (cahectice).

Initial se face o inspectie de ansamblu a carcaselor, urmata de o examinare amanuntita, sistematica a carcaselor sau semicarcaselor, atāt la exterior cāt si la interior.

La inspectie de ansamblu a carcaselor se apreciaza:

exteriorul carcasei

gradul de dezvoltare al maselor musculare

aspectul tesutului conjunctiv subcutanat

Deoarece carcasele (semicarcasele) sunt suspendate de picioarele din spate, examinarea īncepe de la partea posterioara catre cea anterioara.

Examinarea exteriorului carcaselor urmareste simetria articulatiilor, modificarile de culoare si aspect ale musculaturii, prezenta si gradul de dezvoltare al maniamentelor, prezenta de modificari patologice.

La animalele sacrificate īn viata, īn regiunea gātului este prezenta plaga de sāngerare, care īn mod normal este rosie, cu buzele infiltrate cu sānge. Īn cazul īn care taierea s-a facut īn agonie sau dupa moarte se constata o culoare rosie difuza a tesutului conjunctiv subcutanat dupa jupuire (īn mod normal trebuie sa aiba culoare alba-sidefie la animalele la care sāngerarea a fost completa).

Examinarea interiorului carcaselor va urmari aspectul musculaturii coapsei, zona bazinului si aspectul maniamentului din zona lombo-sacrala, musculatura abdominala (cu accent pe zona flancului stāng la rumegatoare), diafragma, cavitatea toracica, precum si suprafata de sectiune a oaselor (oasele bazinului, coloana vertebrala, coaste, stern).

La suine, examinarea semicarcaselor īncepe cu pielea, care se examineaza pe toata suprafata. Īn plus fata de bovine, la examenul interiorului carcaselor se va aprecia suprafata de sectiune a slaninei si a soricului.











Document Info


Accesari: 4779
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )