SINDROMUL PATAU (TRISOMIA 13)
Sindromul de trisomie 13 a fost identificat de Patau si colaboratorii sai in 1960. Incidenta afectiunii este de 1/5000 nou nascuti vii iar varsta materna medie este relativ ridicata (31,6 ani). Gravitatea bolii se traduce printr-o supravietuire foarte scurta apreciata la 90 – 120 zile. Jumatate din copii mor in decursul primei luni de viata, trei sferturi in decursul primelor 6 luni si numai 5% supravietuiesc mai mult de trei ani. S-a constat ca 0,8 – 1% dintre produsii de conceptie avortati sunt cu trisomie 13.
Examenul citogenetic este absolut necesar pentru profilaxie si pentru punerea diagnosticului corect, atat la parinti (mai ales daca au avut un copil malformat), cat si la copii. In urma examenului citogenetic se constata ca 80% din cazuri sunt datorate unei trisomii libere, iar 20% din cazuri sunt datorate unor mozaicuri cu linie celulara normala sau unei translocatii robertsoniene. In cazurile de mozaic, media de viata este mai mare decat in cazul trisomiilor libere.
Gestatia este in general normala. Greutatea la nastere este insa scazuta (2500g) datorita unei intarzieri considerabile a dezvoltarii intrauterine.
Craniul este mic, cu fruntea tesita si regiunile temporale retractate. Scalpul prezinta defecte localizate (ulceratii). Sutura sagitala si fontanelele sunt largi.
Anomaliile oculare, observate in 80% din cazuri, constau in microftalmie sau anoftalmie, epicantus colobom iridian, cu displazie retiniana (semnul patognomic al trisomiei 13), cataracta si hipertelorism ocular.
Pavilonul urechii este adesea deformat, urechea interna prezinta uneori anomalii de tip Mondini sau Scheibe; surditatea este comuna. In regiunea glabelara se observa adesea hemangioame capilare. In 60 – 70% din cazuri se constata micrognatie sau defecte de fuziune constand in fante labiale si / sau fante palatine.
Defectele cerebrale, frecvent intalnite, se traduc prin arinencefalie (absenta bulbilor si a tractelor olfactive) crize de apnee, accese epileptiforme si retardare mintala severa. Trisomia 13 se poate asocia cu anomalii de clivare a mezencefalului (ciclopie, etmocefalie, cebocefalie). Exista adesea anomalii ale degetelor de la maini si de la picioare (polidactilie, sindactilie, anomalii in flexiune cu suprapuneri) si ale unghiilor care sunt lungi si hiperconvexe. Policele si indicele tind sa acopere degetul III iar degetul V poate acoperi degetul IV. Hexadactilia poate aparea si la picioare, care de regula sunt deformate. Anomaliile cardiace congenitale, observate la 3/4 din copii, constau in defecte septale, atriale sau ventriculare, duct arterial si dextropozitie. La baieti se observa criptorhidie si hipoplazia penisului, iar la fetite uter bisept si hipoplazie ovariana. Anomaliile urinare, prezente in 30-50% din cazuri, constau in rinichi polichistici, hidronefroza si ureter dublu.
Dermatoglifele constituie un element important de diagnostic prin prezenta plicii simiene, triradiusul axial foarte inalt si pe degete multe bucle si arcuri. Planta prezinta o ansa tibiala mare sau un arc fibular pe suprafata halucelui.
Date citogenetice
Non-disjunctiile primare raspund pentru 75% din cazurile de sindrom Patau datorat unei trisomii libere. La acest grup de pacienti, ca si in cazurile de trisomie ale altor cromozomi, varsta medie materna este relativ ridicata (32,5 )ani.
La 5% din pacienti se constata prezenta unei linii celulare normale, alaturi de linia trisomica frecventa celulelor trisomice variind intre 2 si 66%. In aceste cazuri mozaicismul este rezultatul unei non-disjunctii post-zigotice. Un numar mic de cazuri este rezultatul unei trisomii determinata de prezenta unui cromozom 13 liber si a doi cromozomi 13 fuzionati. Mecanismul de formare a cromozomului anormal este incert. Varsta materna este similara cu aceea a populatiei martore. Tabloul clinic este varibil, expresia simptomelor fiind conditionata de proportia dintre cele doua linii celulare. Supravietuirea este ceva mai indelungata.
Aproximativ 15% din cazurile de trisomie sunt consecinta unei translocatii de obicei de tip D/D. Cea mai frecventa situatie este reprezentata de translocatia dintre un cromozom 13 si un cromozom 14. Translocatia poate aparea sporadic sau poate fi familiala. In ultimul caz ea este consecinta segregarii unei translocatii echilibrate la unul din parentali.
Trisomiile 13 partiale pot fi consecinta unor translocatii sau inversii parentale sau pot aparea “de novo”. Din punct de vedere citogenetic deosebim trisomii ale treimii proximale si ale treimii distale. O comparatie intre trasaturile clinice ale trisomiei 13 complete si ale trisomiilor partiale pentru segmentul proximal si distal al cromozomului 13, releva urmatoarele aspecte:
trisomia 13 totala cauzeaza retardare fizica si mintala mai severa, o mirocefalie mai pronuntata si se asociaza cu o supravietuire mai scurta decat trisomiile partiale;
toate simptomele intalnite in cele doua trisomii 13 partiale sunt observate si in cazul trisomiei totale;
cateva trasaturi sunt intalnite cu o frecventa aproximativ egala in trisomia 13 totala si in trisomia segmentului distal al cromozomului, dar sunt foarte rar observate in trisomia segmentului proximal (trigoncefalia, genele lungi si foarte curbate, nasul mic, cresterea distantei dintre nas si buza superioara, urechile malformate si cu un antehelix proeminent, curbat in unghi ascutit si lobuli foarte mici sau absenti, hexadactilia);
alte trasaturi cum ar fi greutatea redusa la nastere, microstomia, clinodactilia degetului V, cresterea numarului de proiectii nuleare in leucocitele polinucleare, sunt observate cu predilectie in trisomia 13 completa si in trisomia segmentului proximal, dar sunt neobisnuite in trisomia segmentului distal;
majoritatea simptomelor trisomiei 13 complete (microcefalia, microftalmia, fanta labiala si palatina, defectele cardiace congenitale, herniile, nivelul ridicat al hemoglobinei fetale, pot fi intalnite, desi cu o frecventa mai redusa in ambele tipuri de trisomie partiala.
Trasaturile clinice ale trisomiei segmentului proximal al cromozomului 13 sunt necaracteristice: retardare psihomotorie, microcefalie, urechi jos inserate, microstomie, micrognatie, degetele V curbate. Existenta unui numar crescut de proiectii nucleare in neutrofile poate constitui un element diagnostical diferential.
Trisomia segmentului distal al cromozomului 13 determina un tablou clinic destul de caracteristic. Greutatea la nastere si cresterea sunt normale, dar exista o retardare mintala severa, epilepsie si un tablou dismorfic particular.
Capul este adesea microcefalic si trigonocefalic, iar sutura metopica este proeminenta. Pe frunte se observa hemangioame capilare; mai rar microftalmie, hipotelorism si colobom. Nasul este mic, cu narile antevertate, iar distanta dintre nas si buza superioara este crescuta. Barbia este normala sau se observa retrognatie. Urechile sunt jos inserate si malformate, cu lobulii mici sau absenti si antehelix proeminent, curbat in unghi ascutit. Toracele este ingust si adesea asimetric, iar distanta intermamelonara este crescuta. Herniile ombilicale si-la baieti, herniile inguinale si criptorhidismul sunt frecvente. Degetele sunt lungi si subtiri, cu unghii hiperconvexe. Dezvoltarea este uneori marcata de asfixie postnatala severa, dificultati de hranire si tendinta la infectii.
Diagnostic
Diagnosticul prenatal se poate realiza fie prin biopsia de corion, fie prin amniocenteza. Prin aceste metode se poate evidentia eventuala prezenta a acestei aberatii cromozomiale la fat, si se poate determina avortul sau protectia medicala.
La nou-nascutul cu sindrom Patau diagnosticul se poate pune datorita tabloului clinic (fenotipului) specific.
Efectuarea in conditii standard a unui cariotip pune in evidenta prezenta sindromului Patau prin existenta unui cromozom 13 in plus. Prin bandare cromozomiala, se poate pune in evidenta translocatia.
Analiza dermatoglifica demonstreaza in 64% din cazuri prezenta unui pliu palmar simian. Triradiusul axial este plasat distal la 77% din pacienti. Planta prezinta o ansa tibiala mare sau un arc fibular pe suprafata halucelui.
|
