Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































VIFACTORI TERATOGENI

medicina












ALTE DOCUMENTE

Consultatia medicala
ANESTEZII
Regimul vegetarian
B U L L S E Y E
Gripa Aviara - Informatii si Recomandari - Gripa aviara: origine, riscuri, protectie...
Fibroelastoza endocardica
MEDICAŢIA DIURETICĂ
Imobilizarea enzimelor
INDICŢII sI CONTRAINDICAŢII ALE MASAJULUI

FACTORI TERATOGENI

Agentul teratogen este definit ca orice substanta chimica/medicament, infectie, stare patologica sau insuficienta, care actionând asupra fatului induce modificari morfologice sau fiziologice ale acestuia( N. Roberts). În tările dezvoltate, 1-2% din totalul sarcinilor prezintă anomalii fetale, iar asocierile întâmplătoare dintre aceste anomalii si tratamentul medicamentos sunt întotdeauna dificil de exclus (Orme ML ).



Teratogenitatea unui agent se caracterizeaza pe baza următoarelor criterii: -prezenta factorului în timpul perioadei critice de dezvoltare când malformatia poate fi usor indusa,

-reproducerea malformatiei la animalele de laborator,

-capacitatea factorului de a actiona asupra embrionului/fatului fie direct, fie indirect prin intermediul placentei,

Aceste faze critice (perioade teratogenetice) sunt proprii fiecarui tesut si organ, apartinând etapelor precoce ale embriogenezei, dominate de migrari celulare active si activitati metabolice distincte, când se individualizeaza primordiile organelor.

Dupa K.L Moore exista perioade pronuntat receptive (cu producere de malformatii congenitale majore) si perioade mai putin receptive (când se produc deficite functionale si malformatii minore).

Perioade teratogenice                                                       Tabelul nr.1.

Organ sau sistem

Perioadă de maximă receptivitate

Perioadă mai putin receptivă

SNC

S3 - S6

S7 - S40

Cord

S3 - S6

S7 - S8

Membru superior

S4 - S7

S8

Ochi

S4 - S8

S9 - S40

Membru inferior

S4 - S7

S8

Dinti

S6 - S8

S9 - S40

Palat

S6 - S8

S9

Org. genitale ext.

S7 - S9

S10 - S40

Ureche

S4 - S9

S10 - S16

Rolul perioadelor critice în tipul de malformatie indus este mai important decât specificitatea factorului teratogen.

Susceptibilitatea produsului de conceptie fiind dependenta de stadiul dezvoltarii, se pot descrie trei perioade.

-Perioada de rezistenta - în primele 0-11 zile gestationale se aplica legea "tot sau nimic", adica fie va muri, fie va supravietui neafectat. Aceasta este perioada prediferentierii, când masa celulelor pluripotentiale se poate reface dupa orice injurie si poate continua multiplicarea.

-Perioada embrionara - între zilele 11 - 57, cu susceptibilitate maxima.

-Perioada fetala, dupa saptamâna a 8-a, cu susceptibilitate redusa, organele fiind deja formate, un factor teratogen care actioneaza în ace 14514m1224o asta faza poate determina  întârzieri de crestere, tulburari functionale etc.

Tabelul nr. 2. Momentele dezvoltarii principalelor structuri ale organismului la embrion si făt. După British Medical Journal

Pentru a reproduce malformatiile congenitale la animale de laborator este necesară administrarea agentului teratogen în perioada corespunzătoare ontogenezei umane ceea ce implică o cunoastere temeinică atât a ontogenezei umane cât si a animalului folosit pentru studiul experimental.

În functie de rolul jucat de placenta, factorii etiologici ce intervin în producerea malformatiilor se pot împarti în factori teratogeni cu actiune diaplacentara (virusuri) si factori teratogeni cu actiune mai directa sau care sunt situati în placenta (deficit de albumine, intoxicatie cu alcool sau chinina, etc.).

IV. 1.Clasificarea factorilor teratogeni

În teratologia clasica s-a încercat enuntarea unor legi teratologice :

-legea balansului organic St. Hilaire  - dezvoltarea exagerata a unor organe se însoteste de lipsa de dezvoltare a altor organe;

-legea dezvoltarii tardive - organele care se dezvolta în ritm lent( de exemplu organele genito-urinare) prezinta cea mai mare variabilitate si un numar crescut de anomalii;

-legea dezvoltarii centripete Serres - într-un sistem de organe, organele centrale prezinta mai multe malformatii decât cele periferice( ex. - malformatiile cardiace sunt mai frecvente decât cele vasculare).

Printre mecanismele prin care factorii teratogeni pot afecta celulele embrionare se pot enumera: blocarea reactiilor enzimatice; reactii ce interfera cu caile metabolice normale, împiedicarea mitozelor; întârzierea sau accelerarea cresterii si dezvoltarii; dezorganizarea sau moartea celulara. Aproximativ în 3% din cazuri se observa defecte la nastere, dar în mai putin de 50% din cazuri se poate identifica un agent teratogen.

Factorii teratogeni pot fi clasificati didactic în factori ereditari(endogeni) si de mediu(exogeni). Esentiala este interactiunea între cele 2 tipuri de factori în inducerea malformatiilor.

IV.1.1.Factori ereditari

 

Factorii ereditari se regăsesc în 20 - 25% din cazuri; determina numeroase boli moleculare congenitale sau erori metabolice, însotite sau nu de malformatii, precum si o serie de malformatii congenitale. Mutatiile pot fi letale, subletale si viabile. Clasificarea uzuala a mutatiilor le împarte în: genice, cromozomiale si genomice.

IV.1.1.A.Mutatii genice

Sunt cele mai frecvent întâlnite, producându-se prin substitutie, deletie, inversie sau insertie. Determina genopatii care stau la baza bolilor moleculare, a unor histodisplazii si morfodisplazii congenitale.

Transmiterea poate fi:

-autosomal dominanta(mai mult de 900 de patologii) - rinichiul polichistic, acondroplazia, diabet insipid, sindrom Marfan etc.

-autosomal recesiva(mai mult de 800 de boli) - albinism, cretinism familial cu gusa, microcefalia, fenilcetonuria etc

-gonosomal recesiva, legata de cromozomul X(peste 150 de boli) - hemofilia, daltonismul, distrofia Duchenne etc.

IV.1.1.B.Mutatii cromozomiale

Anomalii structurale - în timpul meiozei, uneori fiind incompatibile cu viata. Se produc prin deletie, duplicatie, inversiune, translocatie si segmentare centrica(izocromozomi).Aici se înscriu deletia bratului scurt al cromozomului 5 cu cariotipul 46XX(XY),5p - sindrom "cri du chat", care include greutate mica la nastere, strabism, microcefalie, hipoplazie laringiana, defecte cardiace, retard mintal sever si deletia bratului scurt al cromozomului 22(cromozomul Philadelphia) care se însoteste de translocatia fragmentului pe bratul lung al cromozomului 9(22q-,9q+)si care asociaza în 90% din cazuri leucemie granulocitara cronica.

Anomalii numerice (aneuploidii) - se produc de regula în cursul meiozei din gametogeneza. Afecteaza autosomii sau gonosomii. Prin pierderea unui cromozom apar monosomii, cele autosomale fiind rare si neviabile. Monosomia cromozomului X la femeie este bine conturata clinic dând sindromul TURNER( cariotip 45X - talie mica, pterygium colli, torace "în scut", malformatii cardiace si uro-genitale).

Aparitia unuia sau mai multor cromozomi în plus da nastere la trisomii, tetrasomii, pentasomii.

Trisomia 21 (sindrom Down) - cariotip 47XX(XY)+21. Prezinta  microcefalie, retard mintal, epicantus, torace "în pâlnie", mâna scurta cu sant simian si clinodactilie deget V, malformatii cardiace, renale, retard de crestere etc.



Trisomia 18 (sindrom Eduards) - cariotip 47XX(XY)+18. De regula decesul se produce în primul an de viata, prezinta greutate mica la nastere, microcefalie, urechi jos inserate, coloboma, micrognatism, degete deformate, rinichi "în potcoava", malformatii cardiace si digestive, retard mintal sever.

Trisomia 13 (sindrom Patau) - cariotip 47XX(XY)+13. Decesul survine în primele 3-6 luni postnatale prin malformatii viscerale grave. În plus prezinta microcefalie, malformatii cerebrale anterioare, coloboma, polidactilie si hemoglobine embrionara si fetala.

Trisomia X (47XXX) - prezinta 2 corpusculi Barr. Singura modificare clinică este o usoara scadere a inteligentei la doua treimi din cazuri.

Sindromul Klinefelter (47XXY) - corpusculul Barr apare în celulele masculine. Se manifesta la pubertate prin atrofie testiculara, pelvis lat, ginecomastie, sterilitate si uneori retard mintal.

IV.1.1.C.Mutatii genomice

Se refera la seturile haploide din genom, fiind reprezentate de poliploidii. La om nu sunt compatibile cu viata, fiind identificate doar în avorturi spontane, la feti cu moarte intrauterina sau în celule maligne.

IV.1.2.Factori de mediu

IV.1.2.A.Radiatii ionizante

Constituie 1-2% din cauzele malformatiilor congenitale.

Expunerea acuta la doze crescute(250 razi) determină modificari de tip microcefalie, retard mintal si întârzierea cresterii, precum si o rata înalta a patologiei de tip leucemic.

Toate aceste modificari au aparut la o expunere sub 14 saptamâni de sarcina. Expunerile din ultimul trimestru duc la întârziere de crestere cu inteligenta normala. Dozele mai mici de 5 razi si probabil sub 10 razi sunt foarte putin probabil capabile de a avea efecte adverse fetale.

Expunerea cronica la doze reduse are efecte mutagene foarte reduse dar riscul estimativ al leucemiei la copiii expusi intrauterin iradierii pelvimetrice materne creste la 1 la 2000. Studii multiple nu prezinta concluzii clare privind relatia dintre iradierea preconceptuala în doze mici si riscul crescut de nastere al unui copil cu anomalii cromozomiale. Expunerea cronica la iod radioactiv - dupa saptamâna 10, pe lânga celelalte efecte adverse ale radiatiilor, poate induce întârzieri în dezvoltarea glandei tiroide.

IV.1.2.B. Hipertermia

Hipertermia poate induce malformatii congenitale; copiii mamelor care au frecventat intensiv sauna în decursul primului trimestru includ: retardul cresterii, hipotonie, retard mintal, malformatii faciale si anomalii minore ale membrelor (sindactilia).

Actiunea factorilor teratogeni externi                                                            Tabelul nr. 3

Factori teratogeni exogeni

Modificările induse

Agenti fizici

Factori mecanici: coalescente si bride

amputatii mecanic ale membrelor embrionului

Radiatii ionizante

în primele 14 saptamâni de sarcina.

modificari de tip microcefalie, retard mintal si întârzierea cresterii, precum si o rata înalta a patologiei de tip leucemic în caz de  expunerea acuta, la doze mari,

Hipertermie

în decursul primului trimestru

retardul cresterii, afectare SNC(hipotonie, retard mintal), malformatii faciale si anomalii minore ale membrelor(sindactilia).

IV.1.2.C.Medicamente si droguri

Reprezinta mai putin de 1% din factorii teratogeni identificabili. Strabaterea structurilor feto-placentare este caracteristica cea mai importanta în analizarea potentialului teratogenetic. Acesta include: absorbtia materna, metabolismul produsului chimic, afinitatea legarii proteinelor si depozitarea acestora, dimensiunile moleculare, încarcarea electrica, liposolubilitatea.

Experimentele de laborator sunt utile, dar rezultatele pot fi eronate din cauza variatiilor de la o specie la alta ( astfel thalidomida nu produce malformatii la animalele testate - soareci; dar le induce la om, iepuri si maimute).

Dintre cele 1600 de produse medicamentoase testate numai 50% induc malformatii, însa doar 30 de factori sunt certi pentru specia umana.

Actiunea factorilor teratogeni externi                                                            Tabelul nr. 4

Factori teratogeni exogeni

Modificările induse

Agenti chimici

Alcool 30 ml/zi

retard mintal

Alcool 100 ml/zi

întârzierea cresterii fetale; malformatii craniene si ale sistemului nervos central, dismorfii faciale

Medicamente anticonvulsante

anomalii ale fetei , ale sistemului nervos si ale inimii

Tetraciclina

malformatii ale membrelor, anomalii dentare

Sulfamide hipoglicemiante

anomalii ale sistemului nervos si ale viscerelor

Aminopterina

avort ,anomalii majore ale sistemului nervos si fetei

Vitamina A exces sau deficit

avort, anencefalie, despicături ale fetei, buzei, palatului;

Compusii organici de Hg si ai metalelor grele;

anencefalie, spina bifida

Nicotină

prematuritate sau hemoragie în timpul sarcinii

LSD si marijuana

anomalii ale membrelor si ale sistemului nervos central

Heroina

retard mintal sever si diverse malformatii congenitale.




Hormonii

Progestativele de sinteză

masculinizarea organelor genitale externe ale fetilor feminini

Insulina , în doze mici

nu este considerată ca teratogenă

Chimioterapia antimitotica în perioada organogenezei

avortul spontan, moarte in utero, malformatii osoase si uro-genitale,

Pentru majoritatea medicilor, prescrierea unui medicament unei femei însărcinate este echivalent cu o expeditie efectuată în regiuni neexplorate; explorarea este dificilă si din cauza "umbrei lăsate de talidomidă".( Rubin PC, Craig GF, ). În plus, marcajele uzuale lipsesc, pentru că nu s-au efectuat trialuri clinice ample asupra tratamentului medicamentos administrat în cursul sarcinii. Informatiile privind multe medicamente includ precautii nespecifice, de genul: "medicamentul poate fi administrat în cursul sarcinii, numai în cazul în care beneficiile depăsesc riscurile", chiar dacă este posibil ca beneficiile să nu fi fost confirmate si riscurile să nu fi fost specificate. De asemenea, este posibil ca afectiunea tratată să influenteze sau să fie influentată de evolutia sarcinii.

Cu toate acestea, minimum o treime dintre femeile însărcinate din Marea Britanie primesc cel putin o retetă în cursul sarcinii (Sibai BM, Caritis SN). Atunci cănd se recomandă tratament medicamentos cu acid retinoic unei femei însărcinate sunt necesare unele precautii.

Din motive etice evidente, există putine trialuri clinice randomizate cu placebo controlate, care să evalueze siguranta si eficienta medicamentelor administ rate în cursul sarcinii. Exceptiile de la această regulă sunt studiile despre administrarea aspirinei în prevenirea pre-eclampsiei (Hanretty KP, Whittle MJ.), precum si unele studii mai mici, privind administrarea agentilor antihipertensivi (Redman CWG, Beilin LJ).

Studiile asupra tratamentului medicamentos administrat în cursul sarcinii sunt, de obicei, analize retrospective (realizate prin reevaluarea foilor de observatie sau monitorizarea prescriptiilor medicale) sau cazuri clinice. Cazurile clinice sunt importante pentru înregistrarea efectelor adverse declarate, dar nu reprezintă date certe. Problema rezidă în faptul că, în tările dezvoltate, 1-2% din totalul sarcinilor prezintă anomalii fetale, iar asocierile întâmplătoare dintre aceste anomalii si tratamentul medicamentos sunt întotdeauna dificil de exclus (Orme M).

Medicamente care afectează fătul

Afectarea fătului de către medicamentele administrate în cursul sarcinii preocupă pacientele si medicii, dar dintre numeroasele medicamente aflate în uz numai câteva s-au dovedit a fi nocive pentru făt putând determina anomalii anatomice sau dezvoltare fizică redusă. Efectele depind nu numai de medicamentul administrat, ci si de perioada de gestatie în care este administrat (Hanretty KP, Whittle MJ.  ).

Principalele structuri ale organismului se formează în aproximativ primele 12 săptămâni după conceptie. Influentarea acestui proces are efect teratogen (în limba greacă teratos înseamnă monstru). Administrarea unui medicament după această perioadă nu determină anomalii anatomice importante - de exemplu, defectul septal ventricular nu poate apare după formarea septului ventricular. În momentul în care o femeie se prezintă la medic, organogeneza fetală este în curs de desfăsurare sau este finalizată. Întreruperea unui tratament util în acest moment este lipsită de logică si, în plus, poate fi dăunatoare, în cazul în care evolutia afectiunii tratate este nefavorabilă. Asemănător, dacă agentul teratogen mai există în organism în momentul organogenezei, chiar dacă tratamentul s-a terminat înainte de momentul conceptiei - ca în cazul tratamentului cu retinoizi (Lammer EJ, Chen DT ) - există un potential teratogen.

Un agent teratogen nu are intotdeauna efecte dăunătoare, atunci când este administrat în primul trimestru al sarcinii - de exemplu, medicamentele anticonvulsivante au efect teratogen la mai putin de 10% dintre fetii expusi. Mecanismul teratogenitătii induse medicamentos nu a fost elucidat; structura genetică a fătului, momentul exact al expunerii si doza pot influenta producerea efectelor teratogene.

Cresterea si dezvoltarea fătului pot fi influentate de tratamentele medicamentoase administrate ulterior, în timpul sarcinii.

Medicamentele si alăptarea

Majoritatea medicamentelor ajung în laptele matern, dar dilutia realizată în corpul mamei, asociată cu cantitatea de lapte inghitită, dovedesc că, indiferent de cantitatea de medicament ce ajunge în corpul sugarului, este insuficientă pentru a cauza vreun efect.

Cea mai bună cale de a evita afectarea fătului, ca urmare a tratamentului medicamentos, este, în primul rând, evitarea administrării acestuia. Din nefericire, un scenariu obisnuit este acela al unei femei si medicul ei de familie, care stabilesc existenta sarcinii, dar care nu stiau de existenta ei în urmă cu câteva săptămâni, când medicul i-a prescris un tratament medicamentos.

Influenta sarcinii asupra medicamentelor

Este posibil ca, în cursul sarcinii, medicamentele să nu aibă efectul terapeutic scontat. Un motiv important, dar putin recunoscut, este complianta scazută la tratament, a femeilor însărcinate. Un studiu a evidentiat că 50% dintre femeile însărcinate nu urmează cura terapeutică recomandată de medicul lor.      

De asemenea, medicamentele pot fi mai putin eficiente în cursul sarcinii, din cauza modificărilor farmacocinetice, precum metabolismul crescut (care poate afecta fenitoina, de exemplu) sau excretia (care poate afecta amoxicilina, de exemplu). Datorită efectelor asociate ale compliantei scăzute si modificărilor posibile ale clearance-ului, monitorizarea concentratiei terapeutice a medicamentelor în cursul sarcinii poate fi utilă.

În general medicamentele pot fi împartite în 5 categorii în functie de riscul teratogen:

Clasa A - studiile de control nu demonstreaza nici un risc pentru fat(vitamine administrate prenatal).

Clasa  B - studiile pe animale de laborator nu demonstreaza risc fetal dar nu s-au efectuat studii de control la gravide(peniciline, digoxin, terbutalina).

Clasa  C - studiile pe animale de laborator demonstreaza efecte teratogene asupra fatului, dar nu s-au efectuat studii pe oameni. Se vor administra numai daca beneficiul lor depaseste potentialul nociv fetal(furosemid, chinidina, verapamil).

Clasa  D - prezinta un potential nociv fetal cert asupra speciei umane(fenitoina).

Clasa  X - atât studiile de laborator cât si cele pe oameni demonstreaza riscul nociv fetal(izotretinoina).

Agentii teratogeni certi cel mai frecvent utilizati sunt: vitamina A în doze de peste 8000 UI zilnic; alcoolul; cofeina; litiul; unii steroizi sexuali; tetraciclina; warfarina; anticanceroase; steptomicina.

Ingestia alcoolului în timpul sarcinii este cel mai frecvent factor teratogen care poate induce retard mintal. Sindromul alcoolic fetal este asociat cu ingestia zilnica a peste 30 ml alcool absolut. Consumul alcoolic masiv(peste 100 ml alcool absolut) induce întârzierea cresterii fetale; afectarea SNC(malformatii craniene) si dismorfii faciale caracteristice(îngustarea fisurii palpebrale, hipoplazia maxilara, îngustarea buzei superioare). Nu exista nici o dovada ca fumatul marijuanei ar fi nociv, însa fumatul mamei este corelat cu cresterea mortalitatii perinatale, DPPNI, prematuritate sau hemoragie în timpul sarcinii.

Heroina nu produce anomalii fetale, dar combinatia cu celelalte droguri induce retard mintal sever si diverse malformatii congenitale.

Chimioterapia poate induce avort spontan, moarte in utero, malformatii osoase si uro-genitale, dar dupa perioada organogenezei riscul teratogen este nul.

IV.1.2.D.Boli materne

Actiunea factorilor teratogeni materni                                                           Tabelul nr. 5

Factori teratogeni

Modificările induse

Boli materne

Diabet insulino-dependent

malformatii cardiace, renale, digestive, osoase, ale sistemului nervos; complexitatea malformatiilor direct proportionala cu nivelul glicemiei

Fenilcetonurie

retard mintal(92%), microcefalie, defecte cardiace

Boli materne infectioase

Rubeolă

microcefalie, retard mintal si motor, meningoencefalita, leziuni cardio-vasculare, cataracta, cecitate, leziuni retiniene, surditate neuro-senzoriala

Infectia cu citomegalvirus

micro- si hidrocefalie, corioretinita, calcificari cerebrale, retard mintal, hepatosplenomegalie

Infectia cu virus uman simplex tip2 în primul trimestru de sarcina

Avort, retard de crestere, microcefalie, corioretinita, calcificari cerebrale

Toxoplasmoza în cursul primului trimestru

avort spontan, deces perinatal, anomalii de crestere; triada caracteristica: corioretinita, hidro/microcefalie, calcificari cerebrale, retard psihomotor



Sifilis

Avort, nastere prematura, deces intrauterin, hepatosplenomegalie, icter, anemie, distrofie metafizara,

Varicela / zona zoster

în cursul primului trimestru de sarcina

Malformatiile congenitale musculo-scheletice, neurologice, hipoplazie unilaterala cuprinzând bratul, mandibula sau hemitoracele, rash hemoragic

Parotidita epidemica

fibroelastoza endocardica, malformatii oculare,  auriculare, leziuni uro-genitale

Infectia cu enterovirusuri(Coxsakie B)

moartea fetala în 40% din cazuri; malformatii cardiace, hepatita, pneumonie, necroza glandei suprarenale

-Diabet zaharat - incidenta malformatiilor cardiace, renale, digestive, osoase si ale SNC este peste 22% la copiii diabeticelor insulino-dependente. Complexitatea malformatiilor este direct proportionala cu nivelul glicemiei. Caracteristice sunt complexul regresiei dezvoltarii extremitatii caudale cu hipoplazia coloanei vertebrale si a membrelor pelvine si bolile cardiace( defect septal interventricular). La toate gravidele diabetice este utila determinarea alfa-fetoproteinei la 16 saptamâni gestationale alaturi de ecografii repetate.

-Fenilcetonuria - provoaca cresteri ale fenil-alaninei în serul fetal ceea ce va duce la retard mintal(92%), microcefalie, defecte cardiace si deficit ponderal.

-Tumori virilizante(arenoblastoame) - induc pseudohermafroditismul feminin la nivelul organelor genitale externe.

-Epilepsia - atât prin afectiunea în sine( hipoxia din crize sau prin implicarea unui factor necunoscut) cât si prin utilizarea anticonvulsivantelor.

-Infectii materne ( cca. 3% din cazuri)

-Rubeola - provoaca un sindrom congenital care include: tulburari neurologice(microcefalie, retard mintal si motor, meningoencefalita), leziuni cardio-vasculare(persistenta canalului arterial, stenoza arterei pulmonare, DSA, DSV), anomalii oculare(cataracta, cecitate, leziuni retiniene), surditate neuro-senzoriala, retard simetric în dezvoltarea intrauterina.

-Infectia cu citomegalvirus - apar tulburari de tip micro- si hidrocefalie, corioretinita, calcificari cerebrale, retard mintal, bloc cardiac, hepatosplenomegalie.

-Infectia cu virus uman simplex tip2(HSV-2) - infectia în primul trimestru de sarcina conduce la avort. În cursul primului trimestru apar: retard de crestere, microcefalie, corioretinita, calcificari cerebrale.

-Toxoplasmoza - infectia precoce sporeste severitatea infectiei. În timpul sarcinii se pot produce: avort spontan, deces perinatal, malformatii severe, anomalii de crestere. În forma severa apare triada caracteristica: corioretinita, hidro- sau microcefalie si calcificari cerebrale cu retard psihomotor.

-Sifilisul - Treponema pallidum traverseaza placenta în orice moment al sarcinii. Infectia in utero duce la: avort sau nastere prematura, deces intrauterin, deces neonatal în peste 50% din cazuri sau infectii congenitale(hepatosplenomegalie, tumefactii articulare, rash, icter, anemie, distrofie metafizara, periostita, modificari LCR).

-Infectia cu virusul varicelo-zosterian - transmiterea sa transplacentara nu este bine documentata. Frecventa infectiilor fetale în cursul primului trimestru de sarcina este sub 5%. Exista date neconcludente referitoare la riscul crescut pentru leucemie al copiilor cu varicela intrauterina. Malformatiile congenitale pot fi: cutanate(leziuni cicatriciale, rash hemoragic), musculo-scheletice(hipoplazie unilaterala cuprinzând bratul, mandibula sau hemitoracele) si neurologice.

-Parotidita epidemica - poate induce fibroelastoza endocardica, malformatii oculare si auriculare, leziuni uro-genitale.

-Infectia cu enterovirusuri(Coxsakie B) - induce moartea fetala în 40% din cazuri. La supravietuitori se descriu malformatii cardiace, hepatita, pneumonie, necroza glandei suprarenale.

IV.1.3.Rolul acidului retinoic în ontogeneză

În afară de rolul pe care îl detine în dezvoltarea embrionară normală, acidul retinoic constituie un potential factor teratogen, capabil de a induce un larg spectru de malformatii congenitale în functie de stadiul de dezvoltare în care embrionul este expus actiunii acidului retinoic.


Vitamina A (retinol) este precursorul imediat a doi metaboliti activi importanti: retinal, care intervine în mecanismul vederii si acid retinoic, care este un mesager intracelular pentru transcriptia unui număr de gene. Multe plante contin carotenoizi cum este beta-carotenul care pot fi convertiti în vitamina A. Dezvoltarea normală atât înainte cât si după nastere este influentată de nivelul acidului retinoic; un nivel prea redus sau prea mare de acid retinoic poate induce malformatii congenitale majore..


Retinol                                                            Retinal (retinaldehidă)


Acid retinoic                                                  β-caroten

Vitamin A si majoritatea retinoizilor administrati în doze mari sunt toxici.

Sindromul acidului retinoic poate apare în primele 3 săptămâni de tratament cu acid retinoic (toti compusii trans-retinoici folositi în tratamentul leucemiei acute promielocitare). Este caracterizat de febră, dispnee, dureri intercostale, aspect radiologic de infiltrat pulmonar si colectii de lichid pleural sau pericardic, hipoxie si determină decesul în 10% din cazuri.

Actiunea acidului retinoic pare a fi ambivalentă. Deprivarea de acid retinoic prin dietă modifică dezvoltarea embrionară normală. Se cunoaste că cel putin un tip de cancer, leucemia acută promielocitară, este determinată direct de existenta unei forme aberante de acid retinoic dar acidul retinoic este folosit pentru prevenirea si tratamentul diferitelor malignităti, un mare număr de articole publicate în literatura de specialitate demonstrează actiunea chemopreventivă si/sau curativă a retinoizilor asupra diverselor tipuri de cancer. Drogurile care modifică nivelul acidului retinoic modifică dezvoltarea embrionară normală ( Peter Mc Caffy )

Studii recente au stabilit rolul retinoizilor în inhibarea dezvoltării tumorilor cutanate (J.Xavier-Neto).

Aceste fapte demonstrează legătura intimă dintre acidul retinoic, receptorii acidului retinoic si tumorile maligne.

IV.1.4.Rolul proceselor regenerative în ontogeneză

Între procesele reparatorii si ontogeneza prenatala exista multiple conexiuni. Potentialitati de regenerare apar si în cursul dezvoltarii embrionare si fetale, iar regenerarea postnatala se suprapune frecvent cu mecanismele cresterii, diferentierii si morfogenezei dinaintea nasterii.

Momentul initial al procesului teratogenetic este fie lezarea sau distrugerea celulara, fie inhibarea partiala sau totala a proceselor proliferative. La rândul lor, aceste efecte pot perturba inerrelatiile inductive, semnalizarile intra- si intercelulare etc. De aici rezulta faptul ca organismul embrionar reactioneaza la aceste perturbari prin încercari de reparatie. Rezultatul final al procesului teratogenetic depinde de relatia dintre distrugere si refacere, frecventa si gravitatea anomaliilor structurale si functionale constituite fiind în functie de eficienta reactiei de refacere; efectul malformativ diferential putându-se datora eficacitatii diferite a proceselor reparative.

S-au emis diverse ipoteze privind multe procese posibil reparative ca îndepartarea populatiei celulare lezate sau moarte(prin liza, fagocitoza etc.), proliferare compensatorie, restabilirea metabolismului celular normal.

Daca aceste mecanisme sunt supraestimate, procesul reparativ poate deveni un factor teratogen, dereglând în timp si spatiu desfasurarea dezvoltarii normale.

IV. 2. Clasificarea malformatiilor congenitale

În concordanta cu Nomina Embryologica profesorul V. Ranga distinge opt tipuri de malformatii.

I. Malformatii prin absenta sau lipsa de dezvoltare

-Agenezie (lipsa de dezvoltare a unui organ), partiala sau totala: amelia(absenta membrelor); anencefalia(absenta encefalului) etc.

-Agenezia tisulara (lipsa de dezvoltare a unui tesut): megacolon aganglionar caracterizat de absenta plexului ganglionar mienteric

-Absente la nivel celular: lipsa pigmentatiei la nivelul pielii, parului si irisului constituie albinismul.

II. Dezvoltarea incompleta sau oprirea în dezvoltare

-Hipoplazii: uter infantil, microcefalie etc.

-Atrezii viscerale.

-Defecte de ocluzie sau functionare: spina bifida, uter dublu, fistule uro-genitale etc.

-Defecte de tunelizare: duct lacrimal solid, la nivelul cailor biliare etc.

-Defecte de separare: ciclopia.

-Defecte de septare la nivelul cordului.

-Defecte tisulare: acondroplazie; osteogeneza imperfecta etc.

III. Exagerarea dezvoltarii sau cresterea în exces

-La nivelul întregului organism: gigantism

-La nivelul organelor - hiperplazii (megaureter, macrostomie, stenoza hipertrofica de pilor); hipertrofii viscerale; cresteri numerice (polidactilie, polimastie); duplicatii viscerale; fuzionare (rinichi în potcoava, etc.).

IV. Malformatii prin lipsa de atrofiere sau persistenta unor forme embrionare - imperforatia anala sau duodenala, sindactilia, rinichiul lobat etc.

V. Ectopii viscerale - ectopia testiculara sau renala, situs inversus etc.

VI. Diferentieri atipice tisulare

-Tumori congenitale - teratoame.

-Heterotopii - cartilaj renal, osteogeneza imperfecta etc.

VII. Hermafroditism si pseudohermafroditism.

VIII. Atavisme - malformatii caracterizate prin aparitia la om a unor caracteristici ale vertebratelor: mugur codal, pilozitatea pe întreg corpul, etc.

O alta clasificare a defectelor structurale (J.M. Graham) este următoarea:

I.Malformatii - defecte morfologice ale unui organ sau altor parti ale organismului ca urmare a unei tulburari în procesul de dezvoltare din primul trimestru de sarcina, rezultând o morfologie aberanta sau incompleta. Defectele pot fi unice( malformatie sau complex malformativ) sau multiple(sindrom malformativ).

II.Deformatii - reprezinta aspecte, pozitii sau forme anormale ale unor parti ale corpului, aparute ca urmare a unor injurii intrauterine, mai frecvent în trimestrele 2 si 3, cum sunt piciorul strâmb congenital indus de oligohidroamnios.

III.Leziuni - defecte care apar de obicei în trimestrul 2 sau 3, rezultate prin afectarea unui sistem de organe care se dezvolta normal: sindromul benzii amniotice.












Document Info


Accesari: 5914
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )