VITAMINELE S1 SISTEMUL STOMATOGNAT

VITAMINELE S1 SISTEMUL STOMATOGNAT

Tesuturile sistemului stomatognat sunt foarte sensibile la carentele vitaminice, manifestarile bucale ale starilor de carenta vitaminica apar precoce.

1. Vitamina A

Rolul major al vitaminei A este in procesul vederii si in crestere. Vitamina A stimuleaza cresterea prin actiunea sa asupra epiteliilor legata de formarea celulelor noi. In lipsa acestei vitamine 838h74i diferentierea celulara nu mai are loc iar posibilitatea de regenerare a celulelor dispare. Tesuturile aparatului dentomaxilar sunt deosebit de sensibile la carentele de vitamina A. Vitamina A are rol de protectie a epiteliului si intervine in mentinerea normala a sistemului ectodermal. Deficitul de vitamina A determina: keratinizarea si descuamarea pielii si a mucoasei bucale, stomatita comisurala, scaderea secretiei de mucina, procese degenerative in glandele salivare cu diminuarea secretiei salivare, mucoasa bucala se usuca, se ingroasa, se descuameaza devenind astfel permeabila pentru microorganisme. Apare infectia si inflamatia partilor moi, iar formarea tartrului dentar prezinta un punct de plecare spre afectiuni parodontale. Dezvoltarea si implantarea dintilor, formarea smaltului sunt profund afectate in carenta de vitamina A ca urmare a modificarilor atrofice suferite de ameloblaste (celule de origine epiteliala, responsabile cu formarea smaltului). Cand carenta de vitamina A survine la mama in perioada de alaptare, sau la copil, pana la varsta de 6 ani, se produce o calcifiere defectuoasa a smaltului, a dentinei si a cementului. Apar hipoplazii dentare, atrofii ale organului smaltului, predentina in cantitate mare tulburari in eruptia dentara, anomalii de pozitie si intarzieri in dezvoltarea arcadelor alveolare. Prezenta vitaminei A este indispensabila, ea avand un rol maxim in perioada formarii dintilor.

Vitamina D

Vitamina D este implicata in reglarea metabolismului fosfocalcic. Deficitul de vitamina D scade calcemia, prin diminuarea absorbtiei intestinale si reducerea osteolizei, se declanseaza un hiperparatiroidism, secundar hipocalcemiei. La nivelul aparatului dentomaxilar modificarile cauzate de carenta de vitamina D apar mai tarziu si afecteaza mai ales maxilarul superior care este mai bogat vascularizat. Fortele care actioneaza asupra maxilarului slab calcifiat ii modifica forma, acesta avand o bolta palatina alungita, ingustata in dreptul premolarilor (bolta ogivala). Prin apropierea rebordurilor alveolare pe linia mediana se produc modificari in articulare si in ocluzie, atat in plan orizontal cat si vertical. In rahitism, dintii sunt afectati in proprortie de 70-80%, se constata intarzierea eruptiei insotita de malpozitii, nanismul dintilor temporari, hipoplazia smaltului (cauzata de afectarea ameloblastelor), suprafata smaltului este rugoasa, pigmentata si mai bogata in substante organice. Dentina prezinta numeroase zone slab calcifiate, iar predentina este marita. Datorita slabei calcifieri a dintilor hipoplazici, creste frecventa cariilor. La adult carenta de vitamina D determina osteomalacia, rezorbtia arcadelor alveolare, iar in caz de fracturi se intarzie consolidarea calusului osos.

Vitamina C

Principalele functii ale vitaminei C sunt: formarea fibrelor de colagen din structura tesutului conjunctiv, mentine integritatea morfofunctionala a endoteliului vascular, mentine functia specializata a odontoblastelor si osteoblastelor.

Deficitul de vitamina C la animale determina atrofia odontoblastelor, scaderea ratei de formare a dentinei, degenerescenta celulelor din pulpa, hemoragii (datorita cresterii permeabilitatii capilare), degenerescenta ligamentului periodontal ( se insoteste de cresterea mobilitatii dintilor in alveola), degenerescenta osteoblastelor care se transforma in fibroblasti, atrofia osului alveolar. Ameloblastele si smaltul dentar sunt normale.

Deficitul de vitamina C la om determina: degenerarea odontoblastelor care produc substanta de tip osos ce umple canalele pulpare, hipermia pulpei, edemul pulpei care apoi se atrofiaza, calcifierea difuza a tesutului pulpar, dentina este poroasa, apare osteoliza osului alveolar. De asemenea, se observa fenomene de gingivita caracterizate prin congestia gingiei, edemul gingiei, hemoragii gingivale. Mucoasa bucala devine susceptibila la infectii si la iritantii mecanici. 'periajul dintilor produce hemoragii ale mucoasei gingivale. Carenta cronica de vitamina C determina boala numita scorbut.

Vitamina B1 sau vitamina antinevritica asigura troficitatea nervilor.
Deficitul de vitamina B1 determina neurite ale nervilor pulpari, o sensibilitate
marcata a mucoasei bucale, edem gingival, dureri nevralgice in regiunea
maxilara si occipitala. Carenta de B1 este un factor cauzator al parodontopatiilor.

Vitamina B2 sau riboflavina participa la mentinerea troficitatii
normale a sistemului dento-maxilar. Deficitul de vitamina B2 determina leziuni
ale buzelor (cheilita), stomatita comisurala, ulceratii in cavitatea bucala, glosita
(inflamatia limbii), hipersalivatia reflexa.

Vitamina PP sau acidul nicotinic in caz de carenta determina
inflamatii gingivo-linguale, salivatie excesiva, dureri bucale.

Acidul pantotenic - carenta severa determina gingivo-stomatita
necrotica, osteoporoza osului alveolar, atrofia crestei alveolare.

Deficitul de vitamina B6 si B12 se insoteste cu cheilita, leziuni dureroase ale limbii, mucoasei bucale.

Vitamina E - carenta ei in cursul dezvoltarii dintilor duce la:
degenerescenta organului adamantin cu hipoplazia smaltului, leziuni ale vaselor
mici cu repercursiuni negative la nivelul parodontiului.