Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI. LOCUL SOCIOLOGIEI IN ANSAMBLUL STIINTELOR SOCIO-UMANE

sociologie


Problematica sociologiei. Locul sociologiei īn ansamblul stiintelor socio-umane



2.1. Problematica sociologiei

Din punct de vedere etimologic, termenul de sociologie vine din latinescul socius (tovaras, asociat) si grececul logos (stiinte, teorie) si a fost menit sa īnlocuiasca termenul de "fizica sociala", utilizat de Saint-Simon (magistrul lui A. Comte). Cel care decide realizarea acestei substituiri este parintele sociologiei, A. Comte : " Consider ca trebuie sa īndraznesc a folosi de acum acest termen nou (sociologie), echivalent expresiei mai vechi de fizica sociala, pentru a putea arata printr-un singur nume aceasta parte complementara filosofiei . care se refera la studiul pozitiv al totalitatii legilor fundamentale proprii fenomenelor sociale"1. Sociologia - continua A. Comte - "urmareste raporturile ditre real si himeric, util si ceea ce este de prisos, siguranta si nedumerire, constructiv si metafizic, relativ si abso 131h719b lut"2.

Īntr-o prima aproximare, sociologia este stiinta despre societate, ea descrie si explica fenomenele si procesele ce intervin īn colectivitatile umane.

Īn viziunea lui J. Szczepanski, aceasta stiinta "a dezvoltat" doua teorii cu o sfera generala : a) teoria structurilor sociale si b) teoria dezvoltarii (a tuturor transformarilor, deci si a progresului si a regresului).

Teoria structurilor sociale, precizeaza sociologul polonez, mai sus amintit, studiaza elementele grupurilor si colectivitatilor, principiile alcaturii lor, subordonarea reciproca a elementelor si fortele care indica functionarea lor, coeziunea interna a grupurilor, fortele care determina dezagregarea grupurilor.

Teoria dezvoltarii studiaza fenomenele si procesele care au loc īn diferite grupuri si colectivitati : cum se desfasoara, cum evolueaza īn timp.3

Sfera cercetarilor sociologice, conchide Szczepanski, cuprinde urmatoarele tematici speciale:

a)            Institutiile sociale (ale educatiei, politice, stiintifice, juridice, economice, industriale, religioase, familia) ;

b)           Diferite tipuri de colectivitati si grupuri umane (colectivitatile teritoriale : sat, oras  categorii profesionale, clasele sociale, diferite organizatii, colectivitatile culturale etc.) ;

c)            Fenomene si procese sociale (devianta sociala , procesele mobilitatii si stabilitatii sociale, conflictele sociale etc.).

"Studierea acestor domenii duce la aparitia unor discipline ale sociologiei denumite sociologii particulare".

Īn Dictionnaire critique de la sociologie, R. Boudon si Fr. Bourricaud grupeaza planul sociologiei īn opt capitole mari :

-             Mari clase de fenomene sociale (conflict, ideologie, religie);

- Tipuri si aspecte fundamentale ale organizarii sociale (birocratie, capitalism, partid);

- Concepte majore proprii sociologiei (anomie, charisma);

- Concepte de folosinta curenta īn sociologie si comune multor discipline (structura, sistem);

- Paradigme si teorii cu pretentii generalizatoare (culturalism, functionalism, structuralism);

- Pobleme teoretice majore (control social, putere).

- Probleme epistemologice majore (obiectivitate, pozitivism, teorie);

- Articole privitoare la principalii fondatori ai sociologiei.

Sociologul american A. Inkels a realizat o ancheta sociologica, pentru a desprinde problematica sociologica comuna existenta īn numeroase manuale de sociologie, tratate, antologii, reviste de specialitate, antologie etc. pe care le-a investigat. Cercetarea sa s-a bucurat de aprecierea specialistilor si s-a concretizat īn stabilirea urmatoarei "table de materii" a sociologiei :

- perspectiva sociologica

- metoda stiintifica īn stiintele sociale.

* Unitatile primare ale vietii sociale                                                                       - acte sociale si relatii sociale;

- personalitate individuala;

- grupurile;

- comunitati (urbane si rurale);

- asociatii si organizatii;

- populatia;

- societatea

* Institutiile de baza                    

- familia si rudenia ;

- economia;

- politica si dreptul;

- religia;

- educatia si stiinta;

- recreatia si bunastarea;

- arta si expresia;

* Procesele sociale fundamentale                        

- diferentiere si stratificare;

- cooperare, acomodare, asimilare;

- conflict social;

- comunicare;

- socializare si īndoctrinare;

- evaluare sociala;

- control social;

- devierile sociale (crima, sinucidere);

- integrarea sociala;

- schimbarea sociala.

Fundamentata pe studiile sociologiei americane, aceasta clasificare a facut si obiectul multor critici.

Īn sociologia romāneasca, dorim sa mentionam contributia pe care a adus-o H. Stahl la elaborarea unei matrice cu probleme ale sociologiei, ordonate pe 5 capitole, si anume :

            *          Natura fizica si umanizata ;

            *          Populatia ;

            *          Viata economica;

            *          Viata politica si juridica;

            *          Viata culturala.

Īn opinia Asociatiei Sociologice Americane)4, "ariile de competenta" ale sociologiei sunt īn numar de 35.

2.2.         Sociologia comuna si sociologia stiintifica

Traind īn mijlocul fenomenelor si proceselor sociale, vrānd nevrānd facem aprecieri asupra lor. Am putea spune ca fiecare om este un sociolog fara sa-si dea seama, la fel ca si "burghezul naiv" al lui Moliere, care nu-si dadea seama ca vorbeste īn proza. De fapt, spune Szczepanski, fiecare om este un sociolog asa cum este si un medic : "se trateaza pe cont propriu", fie cu ceaiuri medicinale, fie cu alcool !!! Cu alte cuvinte, putem spune ca fiecare din noi poseda o "teorie" generala cu privire la viata sociala si comportamentul oamenilor, prin ghideaza propriul comportament si sta la baza deciziilor noastre sociale. Aceasta asa-zisa teorie este nesistematizata si cuprinde un ansamblu de asa-zise legi generale, care stabilesc dependentele cauzale dintre fapte, situatii si comportamente, dintre motivatii, aspiratii si actiuni. Exemple de astfel de legi sunt : "Fiecare om actioneaza īn conformitate cu interesele sale" ; "Prietenii ne ajuta cānd suntem īn dificultate" etc.

Trebuie sa remarcam īnsa ca exponentii acestor "teorii" nu sunt "posesorii " unei sociologii stiintifice, nu sunt sociologi īn adevaratul sens al cuvāntului. Īn cazul lor, putem vorbi despre o sociologie a bunului simt, despre o sociologie comuna si nu stiintifica. Sociologia comuna se caracterizeaza prin : generalizarea experientei cotidiene īn mod afectiv, nesistematic si neverificat ; prin realizarea unor "interpretari de uz casnic" ; prin ignorarea relativitatii institutiilor.

F. Znaniecki si W. I. Thomas sesizeaza caracterul eronat al premiselor de la care porneste sociologia comuna ("practica"):

a) cunoastem realitatea deoarece traim īn ea;

b) utilizarea unor metode neadecvate;

d) examinarea faptelor se efectueaza īn mod izolat.

Sociologia stiintifica, spre deosebire de cea comuna, se bazeaza pe cercetari sistematice, pe utilizarea unui aparat conceptual, pe verificarea tezelor si a ipotezelor, ceea ce presupune un efort cognitiv special si specializat.

Pentru ca sociologia sa se dezvolte ca stiinta, era necesara detasarea ei de experienta comuna, de generalizarile neverificate, de aparente. " . Prima īntelepciune a sociologiei e aceasta : lucrurile nu sunt ce par a fi . Realitatea sociala apare ca avānd mai multe straturi de īntelesuri. Descoperirea fiecaruia nou strat modifica īntelegerea īntregului" .5 Altfel spus, cunoasterea sociologica trebuie, pe de o parte, sa se delimiteze de cunoasterea comuna, iar pe de alta, trebuie sa se realizeze multidimensional si integrativ.

Un moment crucial īn dezvoltarea sociologiei ca stiinta l-a constituit trecerea de la utilizarea datelor preluate din surse exterioare care ne explicam actiunile si comportamentele celorlalti, care ne (statistici oficiale ale administratiei de stat sau observatii provenite din cunoasterea comuna) la producerea prin mijloace proprii a datelor necesare (prin interviuri, prin chestionare pe esantioane reprezentative etc.).

Desi utilizarea interviurilor a īnceput īn Anglia, la sfārsitul secolului XIX, abia dupa cel de al doilea razboi mondial putem vorbi despre o revolutie īn metodologia culegerii si prelucrarii datelor īn sociologie.

Utilizarea noii metodologii īn sociologie a scos si mai mult īn evidenta discrepantele dintre rezultatele cercetarii stiintifice si simtul comun. Astfel, de exemplu, cercetarile sociologiei americane efectuate īn timpul eclui de al doilea razboi mondial au infirmat mai multe teze rezultate din experienta comuna, printre care se afla si urmatoarele doua : 1) ostasii care provin de la tara, din familii de fermieri vor suporta mai bine dificultatile razboiului decāt cei din mediul urban ; 2) ostasii negri vor lupta mai bine sub comanda unor ofiteri negri.

Desi sociologia -  ca si psihologia si pedagogia etc. - se face cu specialisti, unii  reprezentanti ai simtului comun se declara cu ostentatie sociologi, psihologi, educatori. Posedānd unele cunostinte mai mult sau mai putin valide ale domeniului, au iluzia cunoasterii stiintifice, emitānd pretentii teoretice nefondate.

Deseori, gānditorii au satirizat pretentiile si aroganta simtului comun fata de cunoasterea teoretica. Astfel, Hegel ne povesteste o anecdota īn care filosoful Thales, studiind "harta" cerului, cade īntr-o groapa spre deliciul unei batrāne care-l persifleaza, spunāndu-i ca el nu stie nici ce-i pe pamānt, cu atāt mai putin ce-i īn cer. Hegel īncheie relatarea anecdotei cu urmatoarea replica : "cei care rād astfel de filosofi, nu-si dau seama ca ei, spre deosebire de acestia nu pot cadea īn groapa, deoarece se afla īn ea odata pentru totdeauna, fiindca nu privesc niciodata īn sus".6

2.3.         Sociologia si sistemul stiintelor

Primul sociolog care a īncercat sa īncadreze sociologia īn ansamblul stiintelor fundamentale a fost A. Comte. Īn viziunea lui, exista trei categorii de stiinte : primare, intermediare si de completare si ordonare. Sociologia ocupa un loc onorabil īn cadrul stiintelor primare, dupa biologie si un loc preferential īn raport cu stiintele socio-umane. Aceasta clasificare este rezultatul firesc al īntelegerii sociologiei ca "regina a stiintelor", ca stiinta a societatii "ca totalitate".

stiinte primare



matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia, sociologia

stiinte intermediare

astronomia cereasca, mecanica fizica, chimia organica, psihologia

                                                              chimia biologica

stiinte de completare si ordonare

logica ...................morala

Aceeasi perspectva integratoare este īmpartasita si de Mill, Durkheim, Mauss s.a. Mill defineste sociologia ca integrare a stiintelor sociale īn timp ce E. Durkheim sustine ca sociologia nu poate fi decāt sistemul sau corpusul stiintelor sociale. Tot pe aceeasi linie Mauss identifica obiectul sociologiei īn analiza "fenomenelor sociale totale".

Printre sociologii romāni care se īnscriu īn aceeasi viziune se numara si Traian Herseni. El clasifica stiintele īn doua mari categorii : naturale si sociale. Spre deosebire de stiintele naturale, care se ocupa de studiul materiei anorganice, organice etc., sociologia studiaza societatea. Sociologia se īnscrie, deci, īn ansamblul stiintelor sociale, īntre ele existīnd numeroase puncte comune dar si elemente de distinctie.

Pentru sociologie este caracteristic faptul ca, īn general, ea se preocupa de societate ca īntreg, ca totalitate, adica de realitatea sociala īn toata complexitatea ei. Celelalte stiinte sociale izoleaza de regula unele aspecte sau componente ale societatii (economia, politica, dreptul, morala, religia, arta, stiinta etc.) si le studiaza īn structurile, mecanismele si legitatile lor specifice sau, cazul istoriei, geografiei, folcloristicii etc., se orienteaza preponderent spre concret, spre individual si unic".7

A. Comte sesizeaza ca matemaica este stiinta cea mai veche iar sociologia cea mai recenta, fapt ce explica impreciziile si incertitudinile ei. Īn clasificarea stiintelor realizata de sociologul pozitivist H. Spencer, sociologia ocupa un loc modest. Spencer sustine ca sociologia se multumeste cu studiul socialului īn manifestarile lui concrete, fiind "stiinta" doar a unei parti a socialului si nu a socialului ca totalitate. El īmparte stiintele dupa un criteriu logic, īn abstracte (logica si matematica), abstract-concrete (mecanica, fizica, chimia) si concrete (astronomia, geologia, biologia, psihologia, sociologia). Putem conchide, deci, ca "Spencer a redus sociologia la studiul socialului sub manifestarea lui concreta, contestāndu-i īn acest fel orice pretentii de abordare a generalului".8

Īn istoria sociologiei, īntālnim si o alta perspectiva a īntelegerii obiectului sociologiei si a raporturilor ei cu celelalte stiinte sociale. Conform acestei perspective sociologia este īn acelasi timp si stiinta a totalitatii, si stiinta a diferitelor componente ale socialului.

Pornind de la aceasta dubla semnificatie a obiectului sociologiei, sociologul francez M. Duverger sustine ca exista doua posiblitati de clasificare a stiintelor sociale : a) una verticala, ce are drept criteriu studierea diverselor aspecte ale vietii sociale īn interiorul unuia si aceluiasi grup (demografie, economie, sociologie religioasa, stiinta politica, sociologia dreptului, estetica etc.) si b) una orizontala, care se refera la acele stiinte sociale care studiaza diverse categorii de grupuri sociale (etnografia, istoria, antropologia, sociologia generala etc.). Din sociologia generala. 9

Putem concluziona ca sociologia este o stiinta sociala care intra īntr-o multime de conexiuni cu toate celelalte stiinte sociale. Multitudinea perspectivelor de studiere a socialului si a interrelatiilor dintre sociologie si celelalte stiinte sociale sunt sugestiv prezentate de sociologul S. Jonas īn schema de mai jos : 10

                                      


 2

                                       4                 lingvistica          6

                                                   antropol.                                                psihologie

                                                   si etnolog.             1

                                               

  5               sociologie         7

                                   economie                                     istorie

                                                     

3

                                                                           geografie

                                                                            umana

Īn istoria sociologiei exista doua mari pozitii īn privinta raportului care exista īntre sociologie si celelalte stiinte sociale. Un prim punct de vedere sustine distinctia absoluta dintre ele, sociologia studiind formele sociale ale activitatii umane (caracteristicile generale ale relatiilor sociale, grupurilor), īn timp ce stiintele sociale particulare (politologie, stiintele economice etc.) au ca obiect diferitele continuturi ale activitatii umane.

Celalalt punct de vedere, īn opozitie cu primul, considera ca distinctia dintre sociologie si celelalte stiinte sociale este relativa si istorica. Īn aceasta perspectiva, sociologia este atāt o stiinta a formelor sociale cāt si a societatii ca sistem si a subsistemelor care o compun si interrelatiilor dintre ele. Cu alte cuvinte, sociologia are o pozitie privilegiata īn rapot cu stiintele sociale, fiind structurata pe mai multe nivele : a) o teorie generala a socialului (teorie a organizarii sociale), īn cadrul careia fenomenele sociale sunt tratate doar sub aspectul prima categorie fac parte sociologiile de ramura si din cea de a doua, caracteristicilor lor sociale facāndu-se abstractie de continutul lor concret (politic, economic, juridic) ; b) o teorie a societatii globale (macrosociologia, īn care sunt vizate marile tipuri de societate). Cercetarea macrosociologica īsi aduce o contributie considerabila la īntelegerea fiecarui subsistem social, a fiecarui fenomen social ; c) o teorie a a componenetelor, subsistemelor societatii globale, atāt īn calitatea lor de fenomene social cāt si īn aceea de subsisteme ale sistemului social global (sociologii de ramura ca spre exemplu, sociologia industriala, sociologia familiei, sociologia economica etc.).

M. Achim surprinde complexitatea conexiunilor dintre stiintele socio-umane īn schema urmatoare (vezi pagina 21).

Sociologie si psihologie. Roger Bastide īn Tratat de sociologie (1962),11 constata ca initial raportul dintre psihologie si sociologie a fost gāndit prin prisma raportului dintre constiinta individuala si determinarile sociale (dintre individ si societate). Aparitia ideii de «constiinta colectiva» īn sociologie a generat punerea problemei īn noi termeni, aruncānd īn desuetudine viziunea anterioara.

Din pacate, īnsa, constiinta colectiva era īnteleasa ca o realitate exterioara, straina omului, transcendenta ce juca un rol important īn modelarea lui . Cu acest īnteles, ea nu a mai putut duce la colaborarea psihologiei cu sociologia, ci la accentuarea conflictului. Psihologia nu putea accepta ideea unei constiinte colective transcendente. Conflictul īntre cele doua stiinte a īmbracat īn timp doua forme :

a)                       Teoriile psihologizante, care proclama rolul determinant al individului īn grup si care contesta rolul societatii ca realitate de sine statatoare (G. Tarde, G. Simmel). Astfel, Gabriel Tarde precizeaza ca la baza formarii si mentinerii

. UNIVERSALUL : FILOSOFIE SOCIALĂ


                                                                    SOCIOLOGIILE PARTICULARE:

                                a) SOCIOLOGIE   - ale actiunilor sociale         

                                    GENERALĂ         - ale unor probleme comune mai multor

                                (Particularul "cel   actiuni sociale

                                mai condensat")   - ale unitatilor socio-spatiale              -sTIINŢELE ECONO-

                                                                                                                                MICE

                                                                    sTIINŢELE SOCIALE     -               sTIINŢELE POLITICE




                                                                     (pe tipuri de actiuni                         -sTIINŢELE DREPTULUI

                                                                      sociale)                                            etc.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                -sTIINŢA GENERALĂ

                                                                     METAsTIINŢE                               A SISTEMELOR

                                                                      SOCIALE                                         - DECIZIOLOGIA

                                                                     (despre elemente comune              - AXIOLOGIA

                                                                      tipurilor de actiuni sociale)           - sTIINŢA CONDUCERII

                                                                                                                                etc.

                                b) sTIINŢELE             sTIINŢELE ISTORICE  - ISTORIILE ACŢIU-

                                   SOCIO-                                                                               NILOR SOCIALE

                                   UMANE                                                                             - ISTORIILE FACTO-

                                  (Particularul                                                                         RULUI UMAN

                                   "particulari-                                                                        - ISTORIILE PĂRŢI-

                                    zat)                                                                                      LOR LOR

II.PARTICU-

LARUL                                                        sTIINŢELE SOCIAL                      - ANTROPOLOGIE

                                                                      ECOLOGICE                                    SOCIALĂ

                                                                     (ale dimensiunii spatiale - STUDII AREALE

                                                                     proprii actiunii sociale

                                                                     si factorului uman)

                                                                                                                                - sTIINŢELE

                                                                                                                                FACTORULUI UMAN

                                                                                                                                COLECTIV (DEMOGRA

                                                                                                                                FIE SOCIALĂ;

                                                                                                                                PSIHOLOGIE

                                                                                                                                SOCIALĂ; SOCIO-

                                                                                                                                LINGVISTICĂ; sTIINŢA

                                                                   sTIINŢELE UMANE                        PROBLEMELOR SOCI-

                                                                  (ale factorului uman)                          ALE ; sTIINŢA RELA-

                                                                                                                                ŢIILOR                   UMANE etc.

                                                                                                                                -sTIINŢELE FACTO-

                                                                                                                                RULUI UMAN INDIVI-

                                                                                                                                DUAL (PSIHOLOGIE;

                                                                                                                                NEURO-PSIHOLOGIE;

                                                                                                                                ANTROPOLOGIE

                                                                                                                                UMANĂ etc.

               

                                c) INVESTIGAŢIILE               SOCIOLOIE CONCRETĂ               

                                 CONCRETE

                                (Particularul "cel mai               sTIINŢELE CONCRETE

                                apropiat de singular)              SOCIO-UMANE

III. SINGULARUL

grupului social sta imitatia, respectiv contagiunea mentala de la individ la individ, aceasta fiind de aceeasi natura cu sugestia hipnotica. Accentul pe care sociologul francez īl pune pe factorii psihologici, īn explicarea realitatii sociale este evident : faptele sociale sunt īn primul rānd, psihice.

b) Teoriile sociologizante care acorda societatii o putere absoluta īn explicarea conduitelor umane, care īncarca explicarea elementelor, subsistemelor, exclusiv prin ansamblu (sistem).

Sociologismul caracterizeaza conceptia sociologica a lui E. Durkheim si a discipolilor sai : Marcel Mauss, Paul Fauconnet, Robert Hertz etc. Īn viziunea lor, la baza ordinii lumii sta ansamblul reprezentarilor colective, un fel de "constiinta a constiintelor" care, ca sinteza, īsi pierde caracterul psihic si devine o realitate supraorganica (preexistenta constiintelor individuale).

Multi sociologi considera ca deviza sociologismului a fost lansata de Durkheim atunci cānd a afirmat ca "orice fapt social īsi are cauza īntotdeauna īntr-un fapt social".

Cel care a sesizat exagerarile celor doua pozitii mai sus prezentate si care a īncercat sa le depaseasca a fost Georges Gurvitch. El prezinta raportul dintre cele doua stiinte sub forma a doua cercuri care se īntretaie si al caror domeniu comun se largeste continuu īn detrimentul partilor exterioare.

Īn planul practicii, confruntarea dintre cele doua stiinte are cel putin doua urmari demne de luat īn seama.

O prima consecinta, consta īn faptul ca sociologia contesta pretentiile psihologilor de a elabora o psihologie generala si abstracta īn cadrul careia toate formele sociale ar avea ca element comun natura umana. Sociologia avertizeaza psihologia experimentala si psihologia fiziologica ca, īncercānd sa surprinda legile generale ale perceptiei, memoriei, activitatii " risca sa generalizeze ceea ce nu este valabil decāt īn interiorul unei singure civilizatii sau al unui moment al duratei istorice". 12 Ori testele, experimentele de laborator poarta amprenta culturii īn cadrul careia au fost concepute si sunt relevante doar pentru aceasta. Sociologii sustin ca experientele de laborator nu surprind legi, ci doar conduite si ca ideea de "fenomen psihologic total" este o retorie atāta timp cāt organismul uman, psihicul individual si societatea se afla īntr-o conexiune indisolubila.

Cea de a doua consecinta o reprezinta complementaritatea īn care se afla cele doua stiinte. Sociologii se vad nevoiti sa puna īntrebari psihologilor, sa se inspire si sa utilizeze rezultatele cercetarii psihologice pentru a putea completa si aprofunda analiza fenomenului social. De exemplu, Marcel Mauss pentru a sesiza si explica mai bine fenomenul social al magiei, avea nevoie de o psihologie a asteptarii (de care nu a putut beneficia, īnsa, la acea data). Psihologul, la rāndul lui, daca nu vrea sa ramāna cantonat īn abstract, daca nu se multumeste cu explicatii partiale si jumatati de adevaruri, trebuie sa puna īntrebari sociologilor, sa faca apel la cercetarea sociologica. Putem spune ca raportul de complementaritate dintre cele doua discipline are o conotatie pozitiva : sociologia furnizeaza date, informatii psihologiei, ajutānd-o sa evolueze ca stiinta si invers. (Raportul dintre psihanaliza si sociologie este tipic īn aceasta privinta).

Desi atāt de necesara, realizarea analizei societatii, atāt din perspectiva sociologica cāt si psihologica, nu este tocmai usoara. Sunt situatii īn care cercetatorii se vad obligati sa opteze īntre o metoda sociologica  si una psihologica sau cel putin sa acorde prioritate uneia dintre ele. Astfel, asa cum sesizeaza R. Bastide atunci cānd studiem societatile stabile "cristalizate, rigide" (sau cu atāt mai mult societati disparute), socialul este mai accesibil si de aceea devine recomandabila utilizara metodei sociologice. Cānd, dimpotriva, ne aflam īn fata unei societati īn restructurare, īn tranzitie, psihicul colectiv si individual este mai accesibil decāt socialul, " de vreme ce socialul este pe care de a se schimba si psihicul ne arata limitele evolutiei si obstacolele īntālnite", impunāndu-se īn acest caz utilizarea prioritara a metodei psihologice.

Mauss preciza ca intersectarea tot mai ampla a celor doua discipline face ca, pe lānga conceptele specifice, ele sa utilizeze din ce īn istorice" .12 Ori testele, experimentele de laborator poarta amprenta ce mai mult un limbaj comun, fapt ce ridica o noua si serioasa problema : dau ele acelasi sens termenilor comuni? Nu cumva pot apare confuzii (pentru moment, insurmontabile), īn detrimentul amāndorura?

Se observa ca unul si acelasi concept, ca spre exemplu, cel de personalitate, este utilizat de filosofie, de psihologie si de sociologie doar unghiul din care este abordat difera. Astfel, filosofia are īn vedere "esenta umana", omul "īn ultima instanta". Īn psihologie, se vorbeste despre "persoana", "personaj", "personalitate" si de tulburarile de personalitate. Īn sociologie , se utilizeaza frecvent termenul de "personalitate sociala", accentuāndu-se importanta elementelor sociogene din structura intima a omului : interiorizarea normelor si a valorilor īn procesul socializarii, īnsusirea modelului cultural, formarea idelurilor, dezvoltarea constiintei. De asemenea, īn sociologie (..) are o larga circulatie termenul de "personalitate de baza" definit de A. Kardiner ca " acea configuratie a personalitatii, care este īmpartasita de majoritatea membrilor societatii ca rezultat al experientelor timpurii pe care ei le au īn comun" .13

Daca restrāngem analiza la raportul dintre psihologia sociala si sociologie, constatam ca asemanarile sunt si mai frapante iar punctele comune si mai numeroase, fara īnsa ca ele sa-si piarda complet specificul, identitatea stiintifica, fara sa se "topeasca una īn cealalta. si una si cealalta au ca obiect de studiu raporturile dintre indivizi, dintre indivizi si grupuri etc.". Psihologia sociala este, īnsa, un domeniu interdisciplinar de cunoastere stiintifica a interactiunii comportamentelor si proceselor psihice umane. Ca domeniu interdisciplinar, ea integreaza  contributiile teoretice si metodologice atāt ale psihologiei cāt si ale psihologiei ca si ale altor stiinte sociale (ex. antropologia) "concentrāndu-se sistematic pe interactiunile umane si fundamentele psihologice ale acestora".14



F.H.Allport, īn Social Psychology (1924) aprecia ca psihologia sociala are ca obiect ,,studiul relatiilor reale sau imaginare dintre persoane īntr-un context social dat, īn masura īn care aceste relatii afecteaza persoanele implicate īn situatiile respective".

Luānd ca referinta aceasta definitie, observam ca psihologia sociala, spre deosebire de sociologie, manifesta interes atāt pentru relatiile interpersonale reale, cāt si pentru cele imaginare. Constatam, de asemenea, ca relatiile sociale īn sine nu prezinta interes pentru psihologia sociala, asa cum prezinta ele pentru sociologie. Ele devin obiect de studiu pentru psihologie doar īn masura īn care afecteaza persoanele aflate īn respectivele interactiuni.

Pe de alta parte, exista fenomene si procese sociale care - ca obiect de studiu - revin īn mod exclusiv sociologiei, nefiind revendicate nici de psihologia sociala, nici de vreo alta stiinta sociala, cum ar fi de exemplu, stratificarea si mobilitatea sociala.

Chiar si atunci cānd obiectele de studiu ale celor doua discipline se īntrepatrund, unele diferente continua sa existe : īn timp ce psihologia sociala se concentreaza mai mult pe analiza microgrupurilor si a conduitelor persoanelor īn cadrul grupului, sociologia este mai interesata de grupurile mari si medii si abia apoi de cele mici si de influentele lor asupra indivizilor care le compun. Sociologia se apleaca mai mult asupra factorilor sociali ai grupuirilor, īn timp ce psihologia sociala se apleaca asupra factorilor psihici.

Psihanaliza si sociologie. Psihanaliza (numita si "psihologie abisala") este perceputa astazi atāt ca "teorie a structurii si dezvoltarii personalitatii umane, cāt si ca metoda de psihoterapie, elaborata pentru tratamentul nevrozelor".15 Ea a influentat evolutia sociologiei, antropologiei, psihologiei. Unele din temele abordate de S. Freud prezinta mare inters si pentru sociolog. Astfel, complexul lui Oedip, prin universalitatea lui, poate constitui un model pentru clarificarea unor notiuni ca : "interzis", "culpabilitate", "civilizatie". De asemenea, F. H. Allport, īn "Social Psychology" (1924), aprecia ca conflictul dintre Eros si Thanatos (impulsurile universale care modeleaza comportamentul uman) ofera explicatii cu privire la fenomenel sociale paradoxale sau paroxistice.

Dezvoltarile contemporane ale psihanalizei au adus teme noi īn spatiul cercetarilor stiintifice, care merita sa fie retinute si valorificate si de sociologi (ex., studiul influentelor inconstientului asupra activitatilor creative si a relatiilor sociale).

Unii psihanalisti au facilitat transbordarea procedeelor specifice psihanalizei dinspre psihicul individual spre mediul cultural (care socializeaza individul). Astfel, dupa ce antropologul B. Malinowski a descoperit ca societatilor primitive din Melanezia le este strain complexul lui Oedip, K. Horney īncurajat de aceasta descoperire, sustine ideea ca fiecarui tip de societate (cultura) īi corespunde un tip specific de matrice a nevrozelor.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, teoriile psihanalizei au fost utilizate din ce īn ce mai mult īn explicarea profilului si vietii societatilor. Pentru explicarea principalelor simptome ale civilizatiei contemporane, H. Marcuse, Erich Fromm, Th. Adorno au elaborat teorii de esenta psihanalitica. Astfel, H. Marcuse īncercānd sa explice psihanalitic problema alienarii individului īn "societatea de consum", conchide ca o astfel de societate nu īl elibereaza pe om, ci, dimpotriva, īl constrānge sa-si reprime toate nevoile ca si mijloacele de a si le satisface.

Nu īntotdeauna psihanaliza a fost corect utilizata īn explicarea socialului. Asa, de exemplu, dupa cercetarile efectuate de Freud numerosi etnografi si sociologi au utilizat psihanaliza ca instrument de cercetare considerānd-o "cheia ce le deschidea portile simbolismului social". Acest lucru nu trebuie sa impieteze asupra utilizarii ei legitime spre beneficuil deopotriva a tuturor stiintelor sociale.

Sociologie si antropologie. Din punct de vedere etimologic, termenul de antropologie vine din limba greaca (anthropos, "om" + logos, "cuvānt", "vorbire") avānd semnificatia de discurs despre om. antropologie este utilizat īn 1501 de Magnus Hundt īntr-o lucrare de anatomie si fiziologie. Īn 1798, Kant considera ca antropologia este posibila din doua perspective : una fiziologica (ce-si propunea sa studieze ceea ce natura face din om) si alta practica (obiectul ei fiind ceea ce omul face din sine īnsusi).

Astazi cuvāntul este folosit īn doua sensuri. Īn sens impresionist, speculativ ea desemneaza tot ceea ce refera la om sau are ca finalitate omul. Īn sens riguros stiintific, antropologia este o stiinta complexa a omului, cu o larga sfera de cuprindere vizānd atāt structura cāt si comportamentele ipostazelor omului (omul ca individ, ca grup, ca specie). Īn conformitate cu cele doua dimensiuni fundamentale ale fiintei umane : natura si cultura, antropologia generala cuprinde doua ramuri principale : antropologia fizica si antropologia culturala. Pāna la mijlocului secolului XX, Marea Britanie si S.U.A. au dezvoltat o antropologie culturala, īn timp ce Europa continentala a fost preocupata de antropologia fizica si i-a acordat un īnteles sinonim cu cel de etnologie. Īn acest ultim īnteles, antropologia s-a constitutit īn strānsa legatura cu sociologia. Primele cercetari antropologice realizate de L.H. Morgan, E.B. Tylor, J.J. Bachofen (1860-1870) sunt contemporane cu cercetarile sociologice efectuate de F. Le Play, K. Marx, H. Spencer etc. Pentru sociologii francezi, antropologia (etnologia) este tot un fel de sociologie care studiaza, īnsa, societatile trecute si disparute. F. Boas subliniaza faptul ca sociologia, atunci cānd studiaza societatile actuale are nevoie de rezultatele cercetarii etnologice ca sa poata explica, cum au ajuns lucrurile sa fie ceea ce sunt". Altfel spus, īn timp ce cercetarile antropologice mai sus amintite au avut ca obiect de studiu societatile relativ omogene si reduse ca marime, catalogate ca primitive (nu cunosteau scrierea), cercetarile sociologice din acea vreme studiau, dimpotriva, societatile complexe, eterogene, considerate moderne, civilizate.

Sociologia si etnologia folosesc fiecare īn maniera proprie un corp comun de metode, cum ar fi : documentarea, observatia, tehnica monografica etc. Pe de alta parte, īnsa, obiectivele sociologiei par mai Īntr-o aceptiune apropiata de cea moderna, stiintifica, termenul clare, mai evidente decāt ale etnologiei. Īn timp ce etnologia permite realizarea unor inventare descriptive complete ale culturilor de mici dimensiuni, sociologia studiaza doar un esantion reprezentativ dintr-un ansamblu vast.

Desi uneori subapreciata, etnologia, asa cum remarca R. Vulcanescu (1970) " nu este indiferenta fata de nimic" si este de folos oricarei stiinte socioumane.

Īn aceasta ordine de idei constatam ca si astazi exista teoreticieni care considera ca termenii de antropologie culturala, etnologie si etnografie sunt intersanjabili, opunāndu-se celor care gasesc ca nejustificata aceasta echivalenta terminologica. Printre sociologii care au manifestat interes pentru stabilirea conexiunilor dintre sociologie si antropologie se afla si Traian Herseni. Īn īncercarea de a clarifica raportul dintre cele doua stiinte, sociologul romān facea urmatoarea asertiune : "antropologia pune accentul mai mult pe om, este este de fapt «stiinta omului», pe cānd sociologia, tot mai preponderent, se vrea mai mult stiinta colectivitatilor umane, a aspiratiilor sau societatilor omenesti. Ele studiaza īn fond aceeasi realitate umana, sub doua aspecte diferite, aspectul uman si aspectul socio-cultural, dar tot uman. Pe de alta parte, antropologia culturala se ocupa mai mult de cultura decāt de societate, mergānd, prin unii reprezentanti ai ei, pāna la a se confunda cu culturologia".16

Sociologia si istoria. Īn viziunea lui Fernand Braudel, istoria si sociologia sunt doua stiinte care se īntālnesc si, mai mult decāt atāt, ele se identifica chiar "constituind o singura aventura a spiritului". Ele constituie "singurele stiinte globale susceptibile de a-si extinde curiozitatea asupra oricarui aspect al socialului".17

Istoria, īn sens de istoriografie, relateaza īntāmplari, fapte ale sau culese prin viu grai de la martori si au fost īnregistrate īn documente scrise (sau de alt gen). Īn timp ce istoria apare odata cu scrierea, odata cu primele regate, sociologia este o stiinta care apare relativ recent (secolul XIX).

Multi teoreticieni sustin ca istoria se ocupa de individual, concret, de aspectele unice, irepetabile ale fenomenelor īn opozitie cu sociologia care este interesata de general, de ceea ce este constant, repetabil, comun diferitelor fenomene sociale.

Desi nu este īmpotriva acestui punct de vedere, considerānd ca ar avea un oarecare temei, Traian Herseni īl abordeaza īntr-o maniera mai nuantata. El considera ca aceasta distinctie are caracter relativ deoarece azi istoria a īnceput "sa se dezvolte īn sensul unor generalizari ale fenomenelor istorice" iar sociologia "dezvolta cercetari tot mai ample cu privire la fenomenele sociale concrete (etnosociologia, sociologia monografica etc.)".18 Tot ceea ce se poate afirma - conchide T. Herseni - este ca tendinta predominanta a istoriei este spre individual, spre particularizare (ea este, cum s-a spus, o stiinta ideografica), pe cānd sociologia nazuieste spre universal, spre generalizare (ea este o stiinta nomotetica)".19

Acelasi autor se delimiteaza si de punctele de vedere care sustin ca  sociologia este o stiinta a prezentului īn timp ce istoria se dedica exclusiv trecutului. Argumentele lui sunt ca, pe de o parte, se poate vorbi si despre o istorie a evenimentelor prezente, īn curs de desfasurare, iar pe de alta parte, sociologia nu se rezumta la cercetarea prezentului, ea dezvoltānd chiar si o ramura de factura istorica, respectiv, sociologia istorica.

Istoria furnizeaza sociologiei un important material faptic si o ajuta sa īnteleaga atāt originea fenomenelor sociale, pe care le studiaza, cāt si dinamica acestora. Mai mult decāt atāt, sociologia foloseste uneori termeni, metode, exemple provenite din istorie. La rāndul ei, istoria emite "generalizari analitice" (de factura sociologica), utilizeaza diverse unor regi, popoare, referitoare la trecut. Acestea au fost traite de istorici metode sociologice īn investigarea evenimentelor istorice (asa cum ar fi,de exemplu, metoda studiului de caz).

Istoria si sociologia se aseamana si prin faptul ca analizeaza fenomenele sociale īn mod critic si selectiv. Istoria, īnsa, urmarind exclusiv succesiunea evenimentelor si descrierea acestora are, īn principal, o functie teoretica, informativa. Sociologia (desi se poate opri si la nivel descriptiv), de cele mai multe ori ajunge la explicatii si īn anumite cazuri, poate oferi chiar si solutii, fapte ce ne īndreptatesc sa sustinem ca ea are, īn principl, o functie explicativ-aplicativa.

Īn īncheiere, trebuie sa precizam ca natura circumstantelor fac din faptul social un fapt istoric sau un fapt sociologic. Pentru ca un fapt social sa devina istoric, el trebuie sa aiba o importanta deosebita īn epoca, sa constituie un eveniment reprezentativ pentru respectiva epoca. Pentru ca faptul social sa devina sociologic, el trebuie sa se caracterizeze prin repetabilitate, constanta, generalitate. Īn acelasi timp, īnsa, faptul sociologic poate fi abordat istoric iar faptul istoric poate fi tratat din punct de vedere sociologic.

Sociologia si economia. La īnceputurile ei, sociologia a īncercat sa includa īn interiorul ei si probleme de economie politica. Ca stiinta īn sine, economia politica era renegata. A. Comte acuza economia politica abstracta de "sterilitate", de incapacitatea de a studia "pozitiv" fenomenele sociale, aflate īntr-o profunda conexiune. Pe de alta parte, Stuart Mill, filosof si economist contemporan cu "parintele" sociologiei, sustinea existenta unei opozitii metodologice īntre sociologie si economie si a imposibilitatii reconcilierii lor, prima fiind o stiinta generala a societatii, cealalta studiind doar un domeniu al socialului si īnregistrānd progrese remarcabile.

Īn secolul XX, economia se caracterizeaza printr-o tendinta de largire a domeniului sau de analiza. Īn acest sens, F. Perroux (1955) definea economia ca "o cunoastere stiintific controlata, care analizeaza si reduce tensiunile dintre oameni" si precizeaza totodata, ca aceste tuturor energiilor cosmice īn serviciul tuturor energiilor, care merita sa fie numite umane. Necesitatea extinderii orizontului analizei economiei este sesizata si de F.A. Hayek, atunci cānd sustine ca "un economist trebuie sa īnteleaga logica īntregii societati, altfel el nu poate fi un mare economist si, mai mult decāt atāt, el risca sa devina daunator, chiar periculos".

Astazi, numeroase metode si tehnici de cercetare sunt utilizate deopotriva de sociologi si economisti (experimentul, testul sociometric, sondajul de opinie, etc.), fapt ce demonstreaza caducitatea opozitiei metodologice (dintre cele doua discipline) sustinute de S. Mill. De altfel, sociologii clasici germani G. Simmel si M. Weber sugerau ca si sociologii pot īnvata lectii de metoda de la economisti.

Conexiunea dintre economie si sociologie se reflecta si īn faptul ca multi sociologi sunt si economisti īn acelasi timp (ex. V. Pareto, K. Marx etc.). Pe de alta parte, domeniul economic reprezinta un subsistem important al societatii si, de aceea, cercetarea sociologica nu-l poate ignora. Chiar si aparitia sociologiei este legata de necesitatea solutionarii problemelor economice si sociale create de industrializare (somaj, inflatie, crize economice etc.). La rāndul ei, cercetarea economica ofera sociologului informatii utile despre fenomenele economice, evolutia, consecintele, implicatiile lor sociale.

Activitatea economica face, īn principal, obiectul sociologiei economice si a subramurilor sale : sociologia industriala, agrara, comerciala, financiara etc.

Acest fapt nu īnseamna, īnsa, ca obiectul celor doua discipline se confunda. Obiectul sociologiei īl constituie socialul si doar īn particular economicul iar scopurile celor doua stiinte sunt diferite. Pe de alta parte, extrapolarea modelului clasic al lui homo oeconomicus la analiza tuturor fenomenelor sociale ("care presupune dirijarea comportamentului persoanei de o rationalizare definita īn mod strict"), este nepermisa si eronata. Īncercarile economistilor de a aplica acest model īn cazul divorturilor, casatoriei sau crimei au condus la rezultate discutabile, deoarece īn destule cazuri indivizii s-au aflat īn imposibilitatea de a stapāni prin proceduri rationale complexitatea faptelor sociale.

Note:

1              A. Comte, Cours de philosophie positive, vol. IV, Paris, 1908.

2              Ibidem.

3              Jan Szczepanski, Notiuni elementare de sociologie, 1972, p. 17.

4              1) Sociologie aplicata 2) Comportament colectiv 3) Comunitate 4) Sociologia comparata 5) Crima si delincventa 6) Cultura 7) Demografie 8) Comportament deviant 9) Educatie 10) Organizatii formale si complexe 11) Ecologie umana 12) Sociologie industriala 13) Lege si societate 14) Timp liber, sport, recreere si artele 15) Casatoria si familia 16) Sociologia matematica 17) Sociologia medicala 18) Metodologia si statistica 19) Sociologia militara 20) Ocupatii si profesii 21) Sociologia politica 22) Relatii rasiale si etnice 23) Religie 24) Sociologie rurala 25) Grupurile mici 26) Schimbare sociala 27) Control social 28 ) Organizare sociala 29) Psihologie sociala 30) Stratificare si mobilitate 31 ) Sociologia cunoasterii si a stiintei 32) Teorie 33) Sociologie urbana 34) Comunicatii de masa 35) Economie si societate 36 ) Socio-lingvistica (mai nou!).

5              Peter L. Berger, Invitation to sociology, N.Y. 1963.

6              G. W. F. Hegel, Prelegeri de istoria filosofiei, vol. I.

7              Traian Herseni, Sociologie, Ed. st. si enc., Buc. 1982, p. 42

8              Mihu Achim, ABC-ul investigatiei sociologice, vol. I, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1971, p. 155.

9              Mihu Achim, op. cit., p. 154.

10            Ion Ionescu, Dumitru Stan, Elemente de sociologie, vol. 1, Ed. Univ. al . I. Cuza, Iasi, p. 60.

11            Roger Bastide, Traite de sociologie, Paris, PUF, 1962, p. 67.

12            R. Bastide, ibid., p. 81.

13            Adina Chelcea, Septimiu Chelcea, Cunoasterea de sine-conditie a īntelepciunii, Ed. Albatros, Buc., 1986.

14            K. J. Gergen, M.M. Gergen, Social Psychology, 1981.

15            Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Dictionar de sociologie, Ed. Babel, 1993, p. 471.

16            Traian Herseni, Sociologie, Ed. st. si enc., Buc. 1982, p. 39..Y. 1963.

17            Fernand Braudel, Istorie si sociologie, īn "Sociologia franceza contemporana", Ed. pol., Buc., 1971, p. 53.

18                  Traian Herseni, op. cit., p. 38.

19            Ibidem.













Document Info


Accesari: 8508
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )