Cea mai importanta
problema īn Romānia de azi
Nu e nevoie de o privire
avizata, de sociolog, ca sa ne putem da seama ca
intelectualitatea romāneasca nu mai este cea care odata facuse
corp comun īn fata totalitarismului, rezistī 21421g615v nd prin cultura (uneori
si prin revolta activa) enormei puteri unice si
discretionare. Azi elita noastra este adīnc sfīsiata
īntr-un pat procustian ideologic, care-o chinuie peste masura
si o face incapabila de rezistenta unita.
Amenintarea, astazi, a unei noi puteri absolute, a unui nou partid
unic īn curs de constituire īi surprinde pe liderii nostri de opinie īn
toiul unor dispute pe care le consider, desi importante pentru o clarificare
conceptuala, totusi profund daunatoare īn contextul
politic actual. Daca avem, pe de-o parte, o fireasca sciziune īntre
intelectualii care-au trecut de la-nceput de partea puterii (si care azi
populeaza toate organismele de decizie: Ministerul Culturii, Academia,
Fundatia culturala, directiile teatrelor, cinematografiei, ca
si mai toate centrele culturale din strainatate, tendinta
fiind de apropriere exhaustiva a acestor institutii) si, pe de
alta, cei care si-au pastrat independenta cu pretul
despuierii lor de putere si vizibilitate sociala (din fericire ei
sīnt cei mai multi si mai valorosi si ei vor conta īn
final, indiferent īn ce zona de umbra vor fi īmpinsi), mult mai
trist este sa constatam o fractura ce se adīnceste din zi
īn zi īntre acestia din urma, spre satisfactia, probabil, a
celor aserviti puterii. E vorba de doua tipuri de intelectuali,
ambele devo-
tate democratiei si
liberalismului, ambele active si benefice īn contextul national de
azi. Unul dintre grupuri este īnsa mai conservator, mai elitist, mai
traditional, mai legat de valori europene moderne - īn sensul modernitatii
interbelice -> pe cīnd celalalt reprezinta intelectualitatea mai
recenta, care urmeaza mai curīnd un model ideologic
asemanator neo-liberalismului american, adept al unui nou tip de
societate, de relatii interumane, de tensiune īntre globalizare si
lateralizare culturala. Cum īntotdeauna bataliile ideologice
s-au dat pentru nuante si nu pentru deosebiri ferme, sīnt toate
sansele ca, pe de-o parte, aceste doua grupuri sa uite ca
adversarul lor comun īl reprezinta de fapt profitorii noului regim, iar
pe de alta, ca toti intelectualii sa uite ca ne-ndreptam
primejdios de mult catre un nou model de putere discretionara,
al carei cinism a devenit deja vizibil (strident, as zice) īn anumite
probleme punctuale, pe care le consider niste indicatori ce ne spun clar
īncotro bate vīntul. Daca nu se vor trezi la timp, intelectualii - si
nu numai ei - vor avea īn curīnd de-a face cu un mare partid "popular"
(de fapt, doar populist) ca īn Mexic, care-si va inventa si
finanta opozitia ca sa nu ramīna chiar singur pe scena
politica. Este motivul pentru care micile deosebiri intra-liberale ar
trebui sa nu īmpiedice formarea unui nou front comun īn cultura
romāneasca.
Unul dintre indicatorii de
care vorbeam, si cel mai limpede la aceasta ora, este
chestiunea manualelor alternative. Desi acum se stie cu certitudine
ca la originea īntregii dispute a fost un tīrg politic dintre cele mai
odioase, desi se cunosc īn detaliu ramificatiile politico-economi-ce
care leaga partidul de guvernamīnt de clientii sai din
lumea afacerilor cu cartea scolara, Ministerul Educatiei
continua sa ascunda acest clientelism īn spatele unui pueril
joc cu computere impartiale. Dupa ce a redus anul trecut alternativele
(iar alternative nu īnseamna altceva decīt democratie si
libertate de alegere) la un numar fix
de manuale pentru fiecare
disciplina īn parte, anul acesta obiectivul ministerului a fost, deschis,
fara nici un echivoc, distrugerea editurilor cu experienta
si traditie īn editarea manualelor īn favoarea unor escroci
aserviti puterii, nascocitori ai unor manuale atīt de ieftine,
ca n-ar fi cu putinta nici sa fie tiparite pe hīrtie
igienica! Monopolul pe piata cartii scolare a fost
miza acestor sforarii. Dincolo de enormele prejudicii pe care acest fapt
le aduce īn-vatamīntului romānesc, distrugerea cinica a
unor īntreprinderi, pe care statul are datoria sa le sprijine daca
se considera demn sa intre īn Europa, este un fapt de sabotaj clar
al economiei de piata libera. Zdrobirea īn forta a
rezistentei, impermeabilitatea la orice argumente, chiar din partea unor
oameni dintre cei mai straluciti, īmi amintesc de cotele tot mai
nerealiste si mai cinice care le erau impuse "chiaburilor"
altadata cu scopul fatis al ruinarii lor. Iar
renuntarea la "luxul" frumusetii, al calitatii si
al informatiei echivaleaza cu reducerea tuturor varietatilor
de sapunuri care exista azi pe piata la doar unul sau
doua ("Cheia" si "Camila"), caci, nu-i asa,
populatiei īi sīnt suficiente si atītea. De ce nu o singura
marca de detergenti, una de frigidere, una de masini, un singur
tip de om, omul nou al noului populism?
Iata pentru ce
merita sa lupti, pentru ce merita sa faci din nou
front comun. Nu pentru cīteva fraze discutabile dintr-o carte despre erorile
modernitatii (care pot fi dezbatute civilizat, sine ira el
studio) si nici pentru chestiuni de acum saizeci de ani (s-a
dezis sau nu Eliade de trecutul lui legionar?), oricīt de importante ar fi
acestea. Dar problema manualelor alternative este literalmente vitala īn
acest moment, cīnd, la televiziune si īn presa, īn fata
natiunii, cei mai straluciti carturari romāni au fost umiliti
de o persoana urcata mult mai sus decīt īi este locul si
folosita ca o ranga de metal rece pentru demolarea unor edificii
culturale ridicate cu truda si inteligenta. Pentru ca
īn acest moment nu exista īn Romānia o putere capa-
bila sa se
opuna noului vandalism, echivalent al demolarii bisericilor īn epoca
ceausista, singura solutie pentru stoparea nesabuintei
si cinismului actual de partid si de stat este semnalarea acestor
abuzuri organismelor internationale ce au datoria sa testeze
sinceritatea guvernului īn angajarea sa pe drumul valorilor europene. Acest lucru
īl pot face intelectualii, dincolo de tot ce-i desparte.