Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





Filosofii greci - pilde si cuvinte intelepte

Filozofie










ALTE DOCUMENTE

FILOZOFIA ÎN SECOLUL AL XIV-LEA
VIATA INTRE DA SI NU
Modelul stadial al dezvoltarii psihosexuale Sigmund FREUD
Adevar si Eroare
Stadiul cercetarilor asupra dualismului
Determinismul sociologic al lui Marx
FILOSOFIA ISLAMICA
APARAREA LUI SOCRATE
Trecerea la socialism
Povesti filosofice din toata lumea

Filosofii greci

Antistene

·        Aflând odata ca Platon îl vorbeste de rau, facu aceasta remarca: "Este un privilegiu al regilor de a face bine si de a fi vorbiti de rau."

·        Întrebat de un tânar din Pont, care se pregatea sa-i urmeze lectiile, ce trebuie sa aduca, îi raspunse: "Vino cu o foaie noua, o pana noua si o tablita noua", facând aluzie totodata la "mintea" pe care s-o aduca. Fiind întrebat de ce are asa de putini discipoli: "Din pricina ca am o nuia de argint cu care îi alung." Punându-i-se întrebarea de ce îsi cearta cu atâta asprime discipolii, el raspunse: "Tot asa se poarta si medicii cu bolnavii lor."

·        Într-o zi, vazând un barbat condamnat pentru adulter, exclama: "Nenorocitule, de ce pericol puteai sa scapi cu pretul unui obol!"

·        Avea obiceiul sa spuna ca-i mai bine sa dai peste corbi decât peste lingusitori, fiindca cei dintâi te manânca dupa ce ai murit, iar ceilalti te manânca de viu. Odata, fiind laudat de niste ticalosi, spuse: "Tare mi-e teama ca am facut ceva rau." Catre cineva care-i spuse: "Multi sunt care te lauda", el replica: "Dar ce rau am facut?"

·        Într-o zi, fiind mustrat ca sta în tovarasia unor oameni rai, dadu acest raspuns: "si medicii stau cu bolnavii si nu capata friguri."

·        Întrebat ce folos a avut el din filosofie, dadu urmatorul raspuns: "Putinta de a ma întretine cu mine însumi."

·        Dadea sfatul ca oamenii sa îndure bârfa cu mai mult curaj decât daca ar fi loviti cu pietre.

·        Ducându-se sa-l vada pe Platon când era bolnav si vazând vasul în care vomitase, facu aceasta observatie: "Fierea ti-o vad, dar nu si trufia."

·        Odata el îsi întoarse haina, pe partea rupta, numai ca sa se vada. Socrate, vazând aceasta, îi spuse: "Îti vad trufia prin gaurile de la haina."

·        Diocles noteaza din cugetarile lui: "Fii atent la ceea ce-ti spun dusmanii, caci ei, cei dintâi, îti descopera greselile. Pretuieste pe omul drept mai 151o1410b mult decât pe o ruda."

Aristip

·        Odata, pe când Diogene spala niste legume, trecu pe lânga el Aristip batjocorindu-l, la care Diogene îi zise: "Daca te-ai fi obisnuit sa manânci din aceste legume, n-ai fi avut nevoie sa umbli cu linguseli pe la curtile tiranilor."

·        Fiind întrebat ce a câstigat din filosofie, dadu acest raspuns: "Putinta de a ma simti în largul meu cu oricine." Odata, un altul îl întreba ce avantaj au filosofii, iar el îl lamuri: "Daca n-ar mai fi legi, noi am trai tot ca acum."

·        La întrebarea lui Dionysios, de ce filosofii se duc la casele bogatasilor în timp ce acestia nu-i viziteaza pe filosofi, raspunsul lui fu: "Cei dintâi stiu de ce au nevoie, iar ceilalti nu."

·        E mai bine, spunea el - sa fii cersetor decât sa fii neînvatat; cei dintâi au nevoie de bani, ceilalti au nevoie sa fie umanizati.

·        Cineva îi aduse copilul la învatatura, iar când el îi ceru o plata de 500 de drahme, tatal obiecta: "Cu pretul acesta pot cumpara un sclav." "N-ai decât sa faci asa si vei avea doi sclavi", raspunse el.

·        I se reprosa odata ca si-a luat un avocat într-un proces. "Într-adevar, si când dau o masa angajez un bucatar" - spunea el.

·        Odata, într-o calatorie pe mare, de cum întelesese ca vasul era condus de pirati, îsi scoase banii, începu sa-i numere, si, ca din nebagare de seama îi lasa sa cada în apa; dupa aceea, fireste, începu sa se vaicareasca. Spunea ca-i mai bine sa piara banii pentru Aristip decât Aristip din pricina banilor.

·        Obisnuia sa-i mustre pe oameni ca la cumpararea vaselor de lut le încearca dupa sunet, dar când e sa judece viata merg la întâmplare.

Aristotel

·        Criticat odata ca daduse pomana unui om rau, el explica: "Mi-a fost mila de om, nu de caracterul lui."

·        Avea obiceiul sa spuna mereu prietenilor si elevilor oriunde si oricând se întâmpla sa tina o lectie: "Dupa cum vederea îsi ia lumina în aerul înconjurator, tot asa o ia si sufletul de la învatatura."

·        Auzind ca cineva îsi batuse joc de el, spuse: "În absenta mea poate chiar sa ma si bata cu biciul."

·        Fiind întrebat cum se deosebesc cei educati de cei needucati, raspunse: "Tot atât de mult ca viii de morti." Spunea ca educatia este o podoaba în fericire si un refugiu la nenorocire. Profesorii care educa copiii merita, spunea el, mai multa cinstire decât parintii care i-au nascut numai; caci acestia le-au dat viata, pe când ceilalti - o viata frumoasa.

·        La întrebarea: "Ce-i un prieten?", dadu raspunsul: "Un suflet mare care locuieste în doua corpuri:" Întrebat ce folos a tras din filosofie, dadu aceasta lamurire: "Acela de a face de buna voie ceea ce altii fac de teama legilor." Educatia spunea ca este cea mai buna provizie pentru batrânete.

·        Viciul este suficient ca sa produca nefericirea, oricât de multe bunuri exterioare si corporale i s-ar adauga. Mai afirma ca virtutile nu se implica una pe alta, fiindca un om poate fi prudent si totodata drept, dar în acelasi timp nestapânit si fara masura. El mai spunea ca înteleptul nu este fara patimi, ci moderat în patimi.

Bias

·        Belsug de bani pot avea multi datorita norocului. Spunea de asemenea ca acela care nu poate suporta o nenorocire este un adevarat nenorocit; ca e o boala a sufletului sa te îndragostesti de lucruri imposibile si sa nu te poti gândi la nenorocirile altora.

·        Întrebat ce-i greu, el raspunse: "Sa suporti cu demnitate o schimbare în mai rau."

·        Odata calatorea pe mare cu niste oameni lipsiti de pietate; dar, când se stârni furtuna, chiar si aceia începusera sa cheme zeii în ajutor. Taceti, le spuse el, sa nu cumva sa va simta zeii ca sunteti aici, în corabie.

·        Când un necredincios îl întreba ce este pietatea, el tacu, iar acela întrebându-l care-i pricina tacerii lui, el raspunse: "Tac, fiindca vrei sa afli lucruri ce nu ti se cuvin."

·        Nu vorbi repede, caci asta-i semn de sminteala. I-ati ce ti se cuvine prin convingere, nu prin forta. Atribuie zeilor faptele tale bune. Fa-ti provizii de întelepciune pentru calatoria de la tinerete la batrânete, caci aceasta e mai sigura decât toate celelalte bunuri.

Bion

·        Nenorocirea cea mai mare e sa nu fii în stare sa înduri o nenorocire. Numea închipuirea o piedica în calea progresului.

Chilon

·        Chilon l-a întrebat pe Esop ce face Zeus, iar acesta raspunse: "Coboara pe cel trufas si înalta pe cel umil."

·        Întrebat prin ce se deosebesc cei învatati de cei neînvatati, Chilon raspunse: "Prin nadejdi temeinice." Ce e greu? - Sa pastrezi o taina, sa întrebuintezi bine timpul liber si sa poti îndura o nedreptate.

·        Nu ameninta pe nimeni, caci asta-i apucatura femeiasca. Fa o nunta modesta. Învata sa fii un stapân întelept în propria-ti casa. Când vorbesti, sa nu gesticulezi, caci aceasta e un semn de sminteala. Fa-te chezas si vei fi pagubas.

Cleobul

·        Zicea ca trebuie sa ne maritam fiicele când sunt fete la vârsta si femei la minte; prin aceasta voia sa spuna ca si fetele trebuie date la învatatura.

·        Când cineva pleaca de acasa, mai întâi el sa cerceteze ce are de gând sa faca; si la întoarcere, sa se întrebe singur ce-a facut. Dadea sfatul ca omul sa-si exercite trupul; sa-i fie mai drag ascultatul decât vorbitul; sa prefere învatatura, nu nestiinta; sa aiba cuvinte de bun augur; sa fie prieten al virtutii si dusman al viciului. Învata sa înduri cu barbatie schimbarile sortii.

Crates

·        si-a prefacut averea în bani numerar, caci apartinea unei familii sus puse, si facând astfel doua sute de talanti, i-a împartit concetatenilor sai. A devenit apoi un filosof atât de tenace încât se spunea: "Vara întreaga purta pe el o manta groasa; iarna, o zdreanta pe trup."

·        Adesea Crates alunga cu batul pe rudele sale care îl vizitau si încercau sa-l abata din drumul ales, ramânând neclintit în hotarârea sa.

·        Se povesteste ca si-a dat în pastrare banii unui bancher, cu conditia ca daca fii lui se dovedeau oameni de rând, sa-i dea lor, iar daca deveneau filosofi, sa-i împarta în popor, caci fii lui, îmbratisând filosofia, n-ar mai fi avut nevoie de nimic. (Filosofii cinici gasesc de cuviinta sa elimine din filosofie studiul logicii si al fizicii si sa se concentreze cu totul asupra eticii, sustinând ca scopul urmarit este viata în conformitate cu virtutea, întocmai ca stoicii. Spun ca trebuie sa traim frugal, mâncând strictul necesar si purtând o singura haina. Dispretuiesc bogatia, gloria si nobletea; unii dintre ei sunt vegetarieni, beau numai apa si se multumesc cu orice adapost se întâmpla precum Diogene care locuia într-un butoi si spunea ca este privilegiul zeilor sa nu aiba nevoie de nimic, iar al oamenilor, care au asemanare cu zeii, sa aiba nevoie de putin. Ei cred ca virtutea poate fi învatata, si ca odata dobândita nu poate fi pierduta. Omul întelept merita sa fie iubit; el este ferit de greseala si-i prieten aproapelui sau. Nu trebuie sa ne lasam în voia sortii, la fel, ei socotesc indiferent ceea ce e intermediar între virtute si viciu.)

Diogene

·        Ajuns la Atena, se întâlni cu Antistene, care-l respinse din cauza ca, de felul lui, Antistene nu întâmpina niciodata elevii cu vorbe bune, dar Diogene îsi cuceri locul de discipol cu de-a sila. Odata chiar Antistene l-a amenintat cu batul, dar discipolul si-a oferit capul, spunând aceste cuvinte: "Loveste, fiindca nu vei gasi un lemn destul de tare care sa ma îndeparteze de tine cât timp te aud vorbind!" din acest moment a devenit elevul lui si, cum era un exilat fara patrie, se apuca sa duca o viata simpla.

·        Teofrast, în scrierea sa Megaricul, spune ca, vazând un soarece cum alerga fara sa caute un loc de culcus, fara sa tina seama de întuneric si fara sa doreasca din lucrurile socotite ca desfatatoare, Diogene descoperi o iesire din împrejurarile grele în care se afla.

·        Unii spun ca el, cel dintâi, si-a îndoit mantaua, din pricina ca era silit sa doarma în ea, ca a purtat desaga pentru a-si tine hrana, ca folosea orice loc pentru orice scop, pentru mâncat, dormit si conversatie.

·        Odata ar fi spus, aratând porticul lui Zeus si sala de procesiuni, ca atenienii i-au pus la dispozitie locuri unde sa traiasca. S-a sprijinit pe un toiag numai când a cazut bolnav, dar dupa aceea îl purta oriunde, e drept nu în cetate, ci când mergea la drum, având si desaga, dupa cum spune Olympiodoros. Scrisese cuiva sa-i faca rost de o casuta si, cum acesta întârzia, Diogene si-a luat ca locuinta un butoi în Metroon, asa cum explica el însusi în scrierile sale. Vara se tavalea pe nisipul fierbinte, iar iarna îmbratisa statuile acoperite cu zapada, folosind orice împrejurare pentru a se cali.

·        Într-o zi, Platon îl invitase la el acasa împreuna cu alti prieteni care veneau de la Dionysios. Diogene, calcând cu picioarele pe covoarele lui Platon, îi spuse: "Calc în picioare desertaciunea lui Platon", la care acesta îi raspunse: "De câta orbire dai dovada, Diogene, cu aparenta ta de a nu fi orbit." Altii spun ca vorbele lui Diogene au fost: "Calc pe trufia lui Platon" si acesta i-a replicat: "Da, Diogene, cu o trufie de alt fel."

·        Pe când vorbea într-o zi, despre lucruri serioase fara ca nimeni sa ia aminte, se apuca sa ciripeasca si cum toti facura roata în jurul lui, el îi mustra ca veneau cu toata graba sa asculte fleacuri, dar cu încetineala si neglijenta când era o tema serioasa. Mai spunea ca oamenii se concureaza la lovit cu piciorul si la diferite exercitii, dar nu cauta sa se întreaca unul pe altul în bunatate si dreptate.

·        Într-o zi striga: "Veniti oameni!", si când acestia se strânsera în jurul lui, îi alunga cu batul, spunând: "Am chemat oameni, nu lepadaturi."

·        Catre unul care îi spuse: "Esti batrân, e timpul sa te odihnesti.", el raspunse: "Cum asa? Daca as alerga la curse si as fi aproape de tinta, ar trebui sa încetinesc, în loc sa fac un efort mai mare?"

·        Spunea ca lucruri pretioase se vând în piata pe nimic si invers: o statuie se vinde cu trei mii de piese de arama, pe când o masura de faina se vinde pentru doua monezi de arama.

·        Diogene îi spuse lui Xenaides, care-l cumparase: "Vino si vezi sa faci ce îti voi porunci!", la care acesta îi reaminti ca el este sclavul, si în consecinta el trebuia sa se supuna. Diogene îl întreba atunci: "Daca, fiind bolnav, ti-ai fi cumparat un medic, ai fi ascultat de el sau ia-i fi spus ca el trebuie sa se supuna?"

·        Cineva dorea sa studieze filosofia cu el, iar Diogene îi dadu sa duca o scrumbie si îi spuse sa-l urmeze, dar celalalt, de rusine, arunca scrumbia si se îndeparta. Dupa un timp, întâlnindu-l pe acela, Diogene îi spuse râzând: "Prietenia noastra a stricat-o o simpla scrumbie!" Versiunea lui Diocles este însa urmatoarea: cineva, spunându-i: "Porunceste-ne, o, Diogene!", el îl lua deoparte si-i dadu sa duca o bucata de brânza care costase o jumatate de obol. Celalalt refuza, iar dupa aceea Diogene facu observatia: "Prietenia dintre noi a fost rupta de o bucata de brânza care costa jumatate de obol."

·        Într-o zi, vazând un copil cum bea apa din palma, îsi arunca ulcica din desaga cu cuvintele: "Un copil m-a întrecut în felul simplu de a trai." Tot asa îsi arunca blidul dupa ce vazu un copil care-si sparsese vasul, punând lintea în scobitura unei bucati de pâine.

·        Câtiva soareci se urcasera pe masa lui, iar el exclama: "Ia te uita, pâna si Diogene întretine paraziti!" Platon facându-l odata câine, el spuse : "E foarte adevarat, fiindca si eu m-am întors la cei care m-au vândut." Odata, la iesirea din baia publica, cineva îl întreba daca erau multi oameni înauntru. "Nu - spuse el -, nici unul." Dar altuia care întreba daca era mare gloata, el îi raspunse: "Da." Altadata, aprinzând o lampa în plina zi, umbla încoace si încolo spunând: "Caut un om!"

·        În ce priveste pe cei înfricosati de visurile lor, le spunea ca nu se îngrijesc de ceea ce fac când sunt treji, dar sunt foarte preocupati de nalucirile din timpul somnului.

·        Repeta mereu cu glas tare ca zeii au dat oamenilor posibilitatea de a trai usor, dar ca acest lucru a ramas ascuns acestora din cauza ca ei râvnesc la tot felul de delicatese. De aceea spuse unui om caruia sclavul îi lega încaltamintea: "Nu vei ajunge la deplina fericire pâna ce sclavul nu-ti va sufla si nasul, si acest lucru când vei avea mâinile paralizate."

·        Cineva îi reprosa ca a fost exilat din patrie, iar el îi spuse: "Dar, o, nenorocitule, prin exil am devenit filosof!" Tot asa, când cineva îi aminti ca "poporul din Sinope te-a osândit la exil", spuse: "si eu pe ei ca sa stea acasa."

·        Odata ceru pomana de la o statuie si fiind întrebat de ce face aceasta, raspunse: "Ca sa ma exercit în a fi refuzat."

·        El zicea ca dragostea de bani este metropola tuturor relelor.

·        Când fu întrebat de ce oamenii dau de pomana cersetorilor, dar nu dau filosofilor, raspunse: "Fiindca se gândesc ca într-o zi pot sa fie si ei schiopi sau orbi, dar niciodata sa ajunga filosofi."

·        Pe când se înapoia din Sparta la Atena, fiind întrebat de unde vine si încotro se duce, raspunse: "De la locuintele barbatilor spre cele ale femeilor."




·        Phryne (curtezana celebra prin frumusetea ei fara seaman) ridica o statuie de aur Afroditei din Delfi si se spune ca Diogene a scris pe ea: "Ridicata din desfrânarea grecilor." Diogene compara pe cei desfrânati cu smochinii care cresc pe o stânca prapastioasa; nici un om nu se bucura de fructele lor care sunt mâncate de corbi si vulturi. Un învingator de la Olympia nu-si mai lua ochii de la o curtezana. "Ia priveste colo, spuse Diogene, cum berbecul aprig în lupta este doborât de o fetiscana oarecare!" Dupa el, curtezanele frumoase erau la fel ca otrava îndulcita cu miere.

·        Odata Alexandru cel Mare, venind la el , îi spuse: "Sunt Alexandru, marele rege!" Iar eu - sunt Diogene - Câinele, (câinele era un animal detestat si necurat).

·        Cineva îl întreba ce a câstigat din studiul filosofiei, iar el raspunse urmatoarele: "Daca nu altceva, cel putin pot fi pregatit pentru orice soarta."

·        Diogene obisnuia sa afirme ca exista doua feluri de educatie: una sufleteasca si alta corporala; aceasta educatie e cea prin care, cu o exercitare continua, (exercitiul perseverent, este unul dintre punctele fundamentale ale moralei cinice: calirea individului pentru a suporta frigul, foamea, reducerea pretentiilor lui la un minim necesar - îndestularea cu ce ai - iata telurile urmarite de cinici si mijloacele pentru a ajunge la ele) se asigura deprinderea pentru faptele virtuoase; o jumatate a acestei educatii e incompleta fara cealalta, sanatatea si forta fiind tot asa de mult cuprinse printre lucrurile necesare atât pentru corp, cât si pentru suflet. El aducea ca dovada indiscutabila faptul ca usor se ajunge la virtute prin exercitare, deoarece în meserii, în deprinderile manuale si în celelalte arte se poate vedea cum, prin practica, mestesugarii îsi dezvolta o extraordinara dibacie. La fel putem lua cazul cântaretilor din flaut si al atletilor: ce minunata dibacie dobândesc ei prin munca lor neîncetata! Iar, daca si-ar fi pus sfortarile lor în educarea sufletului, este neîndoielnic ca efortul lor n-ar fi zadarnic si fara realizari de seama. Nimic în viata sustinea el, nu are sorti de izbânda fara o practica perseverenta; aceasta poate sa învinga orice, prin urmare, în loc de o cazna nefolositoare, oamenii trebuie sa aleaga cazna prin care ei pot trai fericiti. Dar, din cauza neghiobiei lor, oamenii sunt nefericiti. Însusi dispretul placerii este foarte placut daca ne-am obisnuit cu el; caci întocmai cum cei obisnuiti cu o viata de placeri simt neplacere când trec la un fel de viata opusa, tot asa cei care s-au exercitat în aceasta directie contrara, simt mai multa placere în a dispretui placerile.

·        Când a fost vândut ca sclav, a îndurat totul cu noblete sufleteasca. Într-o calatorie pe mare la Egina a fost prins de piratii de sub comanda lui Scirpalos si dus la Creta, unde fu scos la vânzare. Întrebat de crainic ce se pricepe sa faca, raspunse: "Sa conduc oameni." Dupa aceea îi arata pe un corintean îmbracat într-o haina tivita cu purpura, Xeniades si spuse: "Vinde-ma acestui om, caci are nevoie de un stapân." Asa s-a facut ca l-a cumparat Xeniades, care l-a luat la Corint, l-a pus sa-i supravegheze copiii si i-a încredintat toata gospodaria casei. A condus-o în toate privintele în asa fel, încât Xeniades spunea oriunde se ducea: "Un geniu bun mi-a intrat în casa."

·        Unii spun c-ar fi lasat cu limba de moarte ca sa-l arunce fara sa-l înmormânteze, ca orice animal salbatic sa se poata hrani din el, sau sa fie aruncat într-un sant si sa se împrastie putina tarâna peste el.

Heraclit

·        Spunea ca e mai multa nevoie sa stingi aroganta decât un incendiu.

·        Darius a dorit sa-l cunoasca si i-a scris urmatoarele: "Regele Darius, fiul lui Hystaspes, trimite salutul sau lui Heraclit, înteleptul din Efes. Esti autorul tratatului Despre natura, care-i greu de înteles si de interpretat. În unele parti, daca o interpretam cuvânt cu cuvânt, pare sa contina un studiu al întregului univers si a tot ce se afla în el si ca totul depinde de o miscare divina; dar, în cele mai multe locuri, gândirea e întrerupta, asa încât chiar cei mai cunoscatori în literatura sunt încurcati si nu stiu care e justa interpretare a celor scrise de tine. De aceea regele Darius, fiul lui Histaspes, doreste sa se bucure de învatatura ta si de cultura greaca. Vino, deci, pe data, sa ma vizitezi în palatul meu. De obicei, grecii nu-s înclinati sa-si puna în lumina oamenii lor întelepti si neglijeaza frumoasele lor învataturi, facute sa fie ascultate cu atentie si însusite. La curtea mea însa îti sunt asigurate tot felul de privilegii, zilnic o conversatie nobila si demna si o viata care tine socoteala de îndemnurile tale."

"Heraclit din Efes saluta pe regele Darius, fiul lui Hystaspes. Toti oamenii de pe pamânt se tin departe de adevar si de dreptate si, din pricina unei sminteli primejdioase, îndragesc avaritia si setea de popularitate. Eu însa, care nu stiu ce-i rautatea si ma feresc de saturare, care e totdeauna strânsa cu invidia, si am groaza de a cadea în trufie, nu voi veni în Persia, ci ma multumesc cu putinul care e pe gustul meu."

Menedem

·        Nefiind în stare sa înfrâneze risipa unuia dintre cei care-l pofteau al masa, odata când fu invitat nu spuse nimic, ci îsi dezaproba în tacere gazda, multumindu-se sa manânce numai masline.

Periandru

·        Sa nu faci niciodata ceva pentru bani; lasa câstigul pe seama treburilor care urmaresc asemenea foloase.

Pitagora

·        Dupa informatiile lui Timaios, el, cel dintâi, a spus ca "prietenii au toate lucrurile în comun" si ca "prietenia înseamna egalitate"; într-adevar, discipolii lui puneau tot ce aveau laolalta. De asemenea, timp de cinci ani, pastrau tacerea, ascultându-i numai învataturile, fara sa-l vada pe Pitagora, pâna ce erau supusi unui examen. Din acel moment erau primiti în casa lui si le era îngaduit sa-l vada.

·        Pitagora interzicea omorârea animalelor, si nu permitea mâncarea unor vietati care împart cu noi privilegiul de a avea suflet. Un alt motiv mai era ca oamenii sa se deprinda cu o viata simpla, sa se obisnuiasca a trai cu lucruri usor de gasit, punând pe masa numai hrana nepregatita la foc si bând apa; caci acesta este mijlocul de a avea un corp sanatos si o minte ascutita. Unii spun ca se multumea cu putina miere sau cu fagure cu miere sau pâine, neluînd vin în gura; în timpul zilei, pe lânga pâine mânca legume fierte sau crude, si numai rar peste. Haina îi era alba si curata, asternutul de pat din lâna alba. N-a fost vazut niciodata usurându-se, facând dragoste, sau beat. Se ferea sa râda si nu-i placea dezmatul si povestirile vulgare. La mânie nu pedepsea nici pe sclav, nici pe omul liber.

·        Se povesteste ca-si îndemna discipolii, ca totdeauna, intrând pe usa casei, sa întrebe: "Ce greseala facui? Ce lucru rau faptuit-am? Ce datorie mi-a ramas neîndeplinita?"

Platon

·        Odata Platon vazu pe cineva jucând zaruri si îl lua la rost, iar când acesta se dezvinovati spunând ca joaca pe nimica toata, Platon îi replica: "Dar obisnuinta nu-i o nimica toata."

·        Într-o zi, Xenocrate tocmai sosise la el si Platon îl ruga sa-i biciuiasca sclavul, deoarece el nu putea s-o faca, fiindca era înfuriat. Tot asa se pretinde ca a spus unuia din sclavii sai: "Ai fi fost batut cu biciul daca nu eram înfuriat."

·        Încalecând într-o zi, descaleca imediat, spunând ca trebuie sa se pazeasca ca sa nu fie apucat de trufia cabalina.

Pyrrhon

·        La bordul unei corabii, în timp ce tovarasii de drum erau înfricosati de furtuna, el îsi pastra calmul si le întari curajul, aratând spre un purcelus de pe corabie care continua sa manânce, si le spuse ca omul întelept trebuie sa-si mentina o stare de suflet netulburata asemanatoare.

Socrate

·        De cele mai multe ori, era dispretuit si luat în râs, dar îndura cu rabdare aceasta purtare proasta; odata chiar cineva se mira foarte ca primise linistit o lovitura de picior, iar el spuse: "Daca un magar m-ar fi lovit cu copita, l-as fi dat în judecata?"

·        Alcibiade i-a oferit odata un loc mare ca sa-si zideasca o casa; dar Socrate îi spuse: "Sa zicem c-as avea nevoie de o pereche de încaltaminte si ca tu mi-ai darui o piele întreaga; nu m-as face de râs primind-o?"

·        Adesea, când privea la multimea de marfuri expuse spre vânzare în piata, îsi spunea singur: "Câte lucruri de care eu nu am nevoie exista!"

·        Era asa de ordonat în felul lui de viata, încât de mai multe ori, când a izbucnit ciuma în Atena, el ramase singurul neatins de boala.

·        Avea obiceiul sa spuna ca-i place cel mai mult mâncarea care are nevoie de cât mai putine garnituri si bautura care nu-i deschide pofta pentru alta; ca, având cele mai putine nevoi, este cel mai apropiat de zei.

·        El a invitat odata niste oameni bogati si Xantipei îi era rusine cu masa ei: "Fii pe pace, îi spuse el, daca-s oameni cumpatati se vor multumi cu atât, iar daca-s oameni de nimica nu ne vom necaji pentru ei."

·        Aceluia care i-a spus: "Atenienii te-au osândit la moarte", el i-a raspuns: "si pe ei natura i-a osândit la fel!" Sotiei, lui care se tânguia: "Mori pe nedrept!" îi spuse: "Nu cumva ai fi vrut sa mor pe drept?" Înainte de a bea cucuta, Apollodoros îi oferi o haina frumoasa, ca sa moara îmbracat cu ea. "Cum asa - îi zise Socrate - haina mea a fost destul de buna cât am trait, si acum nu-i buna ca sa mor?"

·        Spunea ca a trait cu o femeie aspra, asa cum unor calareti le plac caii focosi, dar "întocmai cum acestia, dupa ce-i domolesc, pot usor sa-i stapâneasca pe ceilalti, tot asa si eu, obisnuindu-ma cu Xantipa, voi învata sa ma comport cu ceilalti oameni".

Solon

·        Unii povestesc ca regele Cresus, îmbracat în podoabe de tot felul, se aseza pe tronu-i si-l întreba pe Solon daca a vazut vreodata un spectacol mai frumos. "Da - fu raspunsul lui Solon - cocosi, fazani si pauni; caci ei stralucesc în culori naturale, care sunt de mii de ori mai frumoase."

·        Avea obiceiul sa spuna ca vorba sa fie pecetluita de tacere, iar tacerea de timpul potrivit.

·        Cei cu trecere pe lânga tirani seamana, zicea el, cu pietricelele întrebuintate la socoteli: fiecare din ele înseamna când un lucru de valoare mare, când unul mic; tot asa si tiranii fac din fiecare din jurul lor când om mare si cu vaza, când om fara nici o consideratie.

·        Întrebat de ce n-a facut si o lege împotriva paricizilor, raspunse: "Pentru ca n-am crezut posibila o astfel de crima."

·        Bogatia duce la saturare, iar saturarea la crima.

·        Îl împiedica pe Thespis sa reprezinte tragedii, pentru motivul ca fictiunea e daunatoare.

·        Încrede-te în nobletea de caracter mai mult decât în juramânt. Nu minti niciodata. Urmareste scopuri demne. Nu lega usor prietenii si pe cele vechi nu le renega. Învata întâi s-asculti si dupa aceea sa comanzi. Când dai un sfat cuiva, cauta sa-i fii cât mai folositor, nu cât mai placut.

Stilpon

·        Atunci când Demetrios, fiul lui Antigonus, a cucerit Megara, a luat masuri ca locuinta lui Stilpon sa-i fie pastrata sub paza si sa-i fie înapoiata toata avutia pierduta în timpul jafului; dar când a cerut sa i se întocmeasca o lista cu bunurile pierdute, Stilpon tagadui c-ar fi pierdut ceva care sa-i fi apartinut cu adevarat, caci nimeni nu-i luase învatatura, devreme ce avea înca ratiunea si cunostintele sale.

Thales din Milet

·        Când era întrebat de ce nu are copii, el raspundea: "Pentru ca iubesc copiii".

·        Se povesteste ca, atunci când mama sa îl silea sa se însoare, el îi raspundea ca înca nu este timpul, iar când nu mai era în floarea tineretii, la insistentele mamei sale, el raspundea ca a trecut timpul.

·        Iesind odata din casa însotit de o batrâna ca sa observe stelele, cazu într-o groapa si strigatele sale de ajutor facura pe batrâna sa-i spuna: "Cum vrei sa stii ce-i în cer, Thales daca nu esti în stare sa vezi ce-i la picioarele tale?"

·        Un barbat adulter, care-l întreba daca ar putea sa jure ca n-a comis adulterul, el îi raspunse: "Juramântul strâmb nu-i mai rau decât adulterul."

·        Fiind întrebat ce-i greu, raspunse: "A te cunoaste pe sine." Ce e usor? "A da sfat altuia." Care-i lucrul cel mai placut? "Reusita." Cum am putea trai o viata mai buna si mai dreapta? "Ferindu-ne de a face ceea ce dojenim la altii." El ne spune sa ne amintim de prieteni, fie prezenti, fie absenti. Sa nu ne falim cu înfatisarea noastra, ci sa ne silim sa avem o purtare frumoasa. "Fereste-te de bogatia dobândita pe cai necinstite - spune el - si cauta sa nu fii acuzat de necredinta fata de cei care ti-au fost camarazi credinciosi."

·        Grija pe care o ai de parintii tai, tot aceiasi s-o astepti si de la copiii tai.

Theofrast

·        El îi spuse unuia care nu deschidea niciodata gura la ospat: "Daca esti un ignorant, purtarea ta e înteleapta, dar daca esti un om instruit, purtarea ti-e neghioaba."

Xenocrate

·        Odata, curtezana Phryne, vrând sa-l puna la încercare sub pretext ca ar fi urmarita de niste indivizi, se refugie în casuta lui. El o primi din omenie, si cum în odaie nu era decât un singur pat îngust, accepta, la rugamintea ei, sa-i faca loc în pat si ei; dar, la urma, cu toate provocarile ei, ea pleca cum venise, spunând acelora care o întrebau ca se culcase, nu cu un barbat, ci cu o statuie.

·        Asa de mult era crezut pe cuvânt, încât, desi era ilegal sa se aduca marturie fara juramânt, totusi numai lui atenienii i-au îngaduit sa faca astfel.

·        Se multumea cu foarte putin. Când Alexandru cel Mare îi trimise o suma mare de bani, el lua trei mii de drahme atice si trimise restul înapoi, spunând ca nevoile lui Alexandru erau mai mari ca ale lui, deoarece are de întretinut un numar mai mare de oameni.

·        Unuia care nu învatase niciodata nici muzica, nici geometria, nici astronomia, dar dorea totusi sa-i urmeze lectiile, îi spuse: "Vezi-ti de drum, caci n-ai instrumente ca sa întelegi filosofia!" Altii povestesc c-ar fi spus: "Nu la mine trebuie sa vii ca sa daracesti lâna."

·        Era cu totul lipsit de trufie; adesea se consacra meditatiei despre sine însusi si se spune ca o ora pe zi o consacra tacerii.

Xenofon

·        Povestea spune ca Socrate l-a întâlnit pe o ulita îngusta si, punându-i batul în fata ca sa-l opreasca din drum, l-a întrebat unde se vinde tot felul de bucate. Dupa ce primi raspunsul, îi puse o alta întrebare: "Unde devin oamenii mai buni si mai demni de cinste?" Xenofon nu putu raspunde. "Atunci urmeaza-ma - îi spuse Socrate - si vei afla." Din acel moment deveni elevul lui Socrate.

Zenon

·        Cineva era atât de lacom la mâncare, încât nu mai lasa nimic pentru ceilalti comeseni. Într-o zi se aduse la masa un peste mare si Zenon îl apuca ca si cum ar fi vrut sa-l manânce tot. Pe când lacomul se uita la el indignat, Zenon îi zise: "Ce crezi ca simt cei ce traiesc cu tine zi de zi, când tu nu poti suporta, o singura data lacomia mea?"

·        Arata cea mai mare otelire si frugalitate; hrana pe care o folosea nu era pregatita la foc, iar haina pe care o purta era subtire.

·        În "Republica", el declara ca educatia obisnuita este fara folos, si dadea tuturor oamenilor care nu-s virtuosi epitetele de inamici, dusmani, sclavi si straini unii fata de altii, parinti fata de copii, fratii între frati, prietenii între prieteni. Numai omul întelept poate fi cu adevarat cetatean, prieten, ruda sau om liber, încât, dupa parerea stoicilor, parintii si copiii, daca nu-s întelepti, sunt dusmani între ei.

·        Frica este o asteptare a raului. În frica intra urmatoarele emotii: teroarea, sovaiala, rusinea, groaza, panica, anxietatea. Teroarea este o frica care produce spaima, rusinea e frica de infamie, sovaiala este frica de faptele viitoare, groaza este frica produsa de reprezentarea unui lucru neobisnuit, panica este frica care-ti mareste debitul vorbirii, anxietatea e frica pe care o simtim în fata unui lucru neclar.




Document Info


Accesari: 13910
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2017 )