Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





loading...
















































Cauzele amanarii si cum poate fi ea depasita

Psihologie










ALTE DOCUMENTE

AVEŢI DREPTUL SĂ VĂ BUCURAŢI DE PROSPERITATE
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ sI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA PSIHICĂ A COPILULUI DE VÂRSTĂ PRESCOLARĂ
BAZELE EVALUARII PSIHOLOGICE - Seminar 07 nov 2008
Test inteligenta emotionala
SUBCONsTIENTUL sI RELAŢIILE UMANE ARMONIOASE
Prezentarea Programelor de Limbaj
Procesul formarii unei lucrari conduse de scopuri
PSIHANALIZA: AUTONOMIZARE SAU SUPRAALIENARE A SUBIECTULUI
Evaluarea bazata pe rezultatele ghidarii

Cauzele amanarii si cum poate fi ea depasita

Amanarea, obiceiul de a lasa lucrurile pe ultimul moment, poate reprezenta o problema majora atat in cariera cat si in viata personala. Oportunitati ratate, ore de lucru frenetic, stres, impovarare peste limite, resentimente sau vinovatie sunt doar cateva dintre simptome. Acest articol va explora cauzele primare ale amanarii si iti va oferi cateva unelte practice pentru a o depasi.

1.Inlocuieste Trebuie cu Vreau

In primul rand, un motiv important pentru care amani ceva este gandul ca trebuie neaparat sa faci acel lucru. Cand iti spui ca trebuie sa faci ceva, subintelegi ca esti fortat sa o faci, si automat vei avea o senzatie de resentiment si revolta.

Amanarea apare ca un mecanism de aparare care tine acest disconfort la distanta. Daca treaba pe care o amani are un termen - limita real, cand se apropie termenul-limita senzatia de disconfort asociata cu a face treaba este depasita 919w2215j de un disconfort si mai mare daca nu te apuci imediat de ea.

Solutia la primul blocaj mental este sa realizezi si sa accepti ca nu trebuie sa faci nimic din ce nu vrei sa faci.

Desi pot exista consecinte serioase, esti intotdeauna liber sa alegi. Nimeni nu te obliga sa-ti desfasori activitatile in felul in care o faci. Toate deciziile pe care le-ai luat de-a lungul timpului te-au adus in punctul in care te afli azi. Daca nu-ti place unde ai ajuns, esti liber sa incepi sa iei decizii diferite, si vor aparea rezultate noi.

De asemenea, fii constient de faptul ca nu obisnuiesti sa amani in toate domeniile vietii tale. Chiar si pentru cei mai inraiti intr-ale amanatului exista domenii in care nu amana niciodata. De pilda poate ca nu ratezi niciodata serialul TV preferat, sau reusesti in fiecare zi sa citesti ce s-a mai postat pe forumurile online preferate.

In fiecare situatie, libertatea de a alege iti apartine. Deci daca amani sa te apuci de proiectul pe care simti ca "trebuie" sa-l faci anul asta, realizeaza ca alegi sa il faci din proprie vointa. E mai putin probabil sa amani treburi pe care alegi sa le faci in mod deschis si liber.

2.Inlocuieste Finalizeaza cu Incepe

In al doilea rand, daca te gandesti la o treaba ca la un mare intreg ce trebuie finalizat, aproape sigur ca o vei amana. Cand te concentrezi asupra ideii de a termina o treaba pentru care nici nu poti vizualiza clar toti pasii ce o vor duce la implinire, creezi un sentiment de coplesire. Apoi asociezi acest sentiment dureros cu treaba respectiva si amani cat de mult posibil. Daca iti spui "trebuie sa-mi calculez impozitele azi", sau "trebuie sa termin acest raport", e foarte probabil sa te simti coplesit si sa amani treaba.

Solutia este sa te gandesti sa incepi cu o mica parte din treaba respectiva, in loc sa te gandesti ca trebuie sa finalizezi toata treaba. Inlocuieste intrebarea "Cum am sa termin toata asta?" cu "De care parte pot sa ma apuc chiar acum?"

Daca pur si simplu te apuci de o treaba de suficiente ori, pana la urma o s-o termini. Daca unul din proiectele tale este sa faci curat in garaj, gandul ca trebuie sa termini toata curatenia dintr-o data te poate face sa te simti coplesit si vei amana.

Incearca sa te apuci doar de o mica parte a proiectului. De exemplu, du-te in garaj cu un carnetel si pur si simplu noteaza cateva idei de sarcini simple, de 10 minute, pe care le-ai putea face ca sa creezi o bresa in gramezile de lucruri inutile. Eventual arunca la gunoi unul-doua obiecte nefolositoare, daca tot esti acolo.

Nu-ti fa griji ca trebuie sa termini ceva important. Concentreaza-te doar pe ce poti face acum. Daca faci asta de suficiente ori, in cele din urma te vei apuca de ultima parte din treaba, si asta va duce la finalizare.

3.Inlocuieste perfectionismul cu permisiunea de a fi uman

Un al treilea tip de gandire eronata ce duce la amanare este perfectionismul. Daca te gandesti ca trebuie sa faci treaba perfect de la prima incercare e destul de probabil ca nici nu o vei incepe.

Credinta ca trebuie sa faci ceva perfect provoaca stres; vei asocia stresul cu treaba respectiva si astfel te vei conditiona singur sa o eviti. Ajungi astfel sa amani treaba pana in ultimul moment, ca sa poti scapa in sfarsit din incurcatura.

Acum nu mai e destul timp pentru a face treaba perfect, deci ai scapat de povara fiindca iti poti spune ca ai fi putut sa o faci perfect daca ai fi avut mai mult timp. Dar daca nu ai un termen-limita pentru o anumita treaba, perfectionismul te poate face sa o amani la nesfarsit. In caz ca nici nu te-ai apucat inca de proiectul pe care ai vrut mereu sa-l faci foarte bine, sa fie cumva perfectionismul cel care te impiedica?

Solutia la perfectionism este sa-ti dai permisiunea de a fi uman.

Ai folosit vreodata un program de calculator pe care sa-l consideri absolut perfect din toate punctele de vedere? Ma indoiesc. Realizeaza ca o treaba imperfecta finalizata azi e intotdeauna mai buna decat o treaba perfecta amanata la infinit.

Perfectionismul este de asemenea strans corelat cu perceperea proiectului ca un mare intreg. Inlocuieste in mintea ta imaginea acelui mare intreg finalizat perfect cu cea a unui mic prim pas imperfect. Prima schita poate fi foarte aproximativa. Esti intotdeauna liber sa o revizuiesti iar si iar. De exemplu, daca vrei sa scrii un articol de 5000 de cuvinte, simte-te liber sa faci o prima schita de numai 100 de cuvinte, daca asta te ajuta sa incepi. Adica mai putin decat lungimea acestui paragraf.

4.Inlocuieste privarea cu distractie garantata

Un al patrulea blocaj mental apare cand asociezi sarcina respectiva cu privarea. Adica te gandesti ca lucrul la acel proiect implica privarea ta de multe placeri ale vietii.

Va fi nevoie sa-ti suspenzi restul activitatilor pentru a finaliza proiectul? Iti spui ca va trebui sa te izolezi, sa lucrezi ore nesfarsite, sa nu te mai vezi cu familia, sa renunti la distractii? Astfel de ganduri nu au cum sa fie prea motivatoare, desi multi oameni asta isi spun atunci cand se forteaza sa se apuce de treaba. Imaginea unei lungi perioade de lucru continuu in singuratate si fara distractii este o reteta sigura pentru a amana proiectul.

Solutia la perspectiva privarii este sa faci exact opusul. Intai asigura-ti partile atragatoare ale vietii, si apoi organizeaza-ti treaba in jurul lor.




Desi poate suna contraproductiv, acest tip de psihologie inversa functioneaza de fapt extrem de bine. Decide dinainte cat timp vrei sa aloci saptamanal pentru familie, distractii, sport, activitati sociale si hobbiuri. Asigura-ti o abundenta de activitati preferate in timpul liber. Apoi limiteaza timpul de lucru saptamanal la ceea ce a mai ramas.

Cei mai performanti oameni din orice domeniu isi iau mai mult timp liber si lucreaza mai putin decat cei obsedati de munca. Daca iti privesti timpul de lucru ca pe o resursa limitata mai degraba decat ca pe un monstru incontrolabil care infuleca din toate domeniile vietii tale, vei incepe sa te simti mult mai echilibrat, iar in timpul de lucru vei fi mai concentrat si mai eficient.

S-a demonstrat ca timpul optim de lucru saptamanal pentru majoritatea oamenilor este de 40-45 de ore. A munci mai mult de atat are un efect negativ asupra productivitatii si motivarii, astfel incat pe termen lung rezultatele muncii sunt mai slabe.

Ce s-ar intampla daca ti-ai rezerva doar un anumit numar de ore pe saptamana pentru lucru? Cum ar fi daca as veni la tine si ti-as spune: "Saptamana asta n-ai voie sa lucrezi decat 10 ore"?

Sentimentul privarii s-ar inversa, nu-i asa? In loc sa simti ca munca te priveaza de timp liber, ai simti ca esti privat de munca. Ai inlocui "vreau sa ma joc" cu "vreau sa muncesc", motivatia de a munci s-ar dezlantui, si orice urma de amanare ar disparea.

De asemena, recomand cu caldura sa-ti iei macar o zi libera pe saptamana in care sa nu faci nici un fel de treaba. Asta te va reincarca energetic si vei fi nerabdator sa incepi o noua saptamana.

Daca iti asiguri o zi fara munca te vei simti mai motivat sa muncesti, si mai putin tentat sa amani. Cand stii ca ziua urmatoare e ziua libera, e mai putin probabil sa amani vreo treaba, fiindca nu vrei sa lasi ceva de terminat in ziua libera. In schimb cand fiecare zi e o zi de munca, munca pare nesfarsita, si iti spui tot timpul "ar trebui sa muncesc". Asa incat creierul tau va folosi amanarea ca pe o metoda de a asigura si ceva distractie in viata ta.

5.Esaloneaza-ti proiectele

Pentru proiectele pe care le-ai tot amanat de ceva timp, recomand metoda esalonarii ca punct de pornire. Uite cum functioneaza: intai, selecteaza o mica parte a proiectului, la care sa poti lucra timp de numai 30 de minute. Apoi alege o recompensa pe care sa ti-o oferi imediat dupa aceea.

Recompensa e asigurata in baza simplului fapt de a dedica acel interval de timp lucrului; nu depinde de vreo realizare semnificativa. Exemple de recompensa ar fi: sa urmaresti serialul TV preferat, sa vezi un film, sa te delectezi cu o cina sau gustare, sa iesi cu prietenii, sa mergi la o plimbare, sau orice altceva ti se pare placut.

Deoarece timpul cat vei lucra la treaba respectiva e atat de scurt, atentia ta va fi captata de placerea recompensei apropiate, si nu de dificultatea lucrului. Oricat de neplacuta ar fi treaba, nu prea exista ceva ce sa nu poti indura timp de 30 de minute daca stii ca te asteapta o recompensa suficient de atragatoare.

Cand iti esalonezi treburile, vei descoperi ceva foarte interesant. Vei descoperi probabil ca vei continua sa lucrezi mult peste cele 30 de minute. Deseori te vei implica atat de mult in treaba, chiar daca este dificila, incat chiar vei vrea sa continui sa lucrezi la ea. Nici nu vei sti cand au trecut o ora sau chiar mai multe.

Certitudinea recompensei e in continuare acolo, asa ca stii ca te poti bucura de ea oricand te simti pregatit sa te opresti. Odata ce te-ai apucat de treaba, nu te mai ingrijorezi de dificultatea lucrului, ci te ocupi de finalizarea partii la care lucrezi si careia ii dedici toata atentia.

Cand decizi sa te opresti din lucru, ofera-ti recompensa si bucura-te de ea. Apoi programeaza-ti o alta perioada de 30 de minute in care sa lucrezi la proiect, cu o alta recompensa. Stiind ca vei fi mereu recompensat pentru eforturile tale, vei asocia tot mai mult placerea cu proiectul la care lucrezi.

Cand recompensa este imediata, te simti mult mai motivat decat cand recompensa este indepartata in timp si incerta. Cand te recompensezi pur si simplu pentru timpul alocat, si nu pentru vreo realizare anume, vei fi nerabdator sa te intorci la lucru iar si iar, si in cele din urma vei termina.

___________________________

Scrierea articolului de fata este un exemplu bun de aplicare a tehnicilor de mai sus. As fi putut sa-mi spun: "Trebuie sa termin acest articol de 2000 de cuvinte, si trebuie sa iasa perfect".

-Asa ca in primul rand imi amintesc ca nu trebuie neaparat sa scriu nimic; aleg in mod liber sa scriu articole.

-Apoi realizez ca am timp berechet pentru a face treaba, si ca nu e nevoie sa iasa perfect fiindca daca ma apuc suficient de devreme, am destul timp sa fac revizuiri.

-Imi mai spun ca daca ma tot apuc iar si iar de treaba, pana la urma o s-o termin.

-Inainte sa incep sa scriu acest articol, nu alesesem inca subiectul, asa ca am folosit metoda esalonarii pentru asta. Recompensa era cina. Stiam ca la sfarsitul celor 30 de minute de lucru urma sa mananc, si imi era foame, asa ca m-am simtit motivat. Mi-a luat cateva minute sa aleg tema amanarii, iar in timpul ramas am notat cateva idei si am facut o schita foarte sumara. Cand cele 30 de minute au trecut, m-am oprit din lucru si am mancat, si am simtit ca mi-am castigat intr-adevar cina. In dimineata urmatoare am folosit aceeasi metoda a esalonarii de 30 de minute, recompensa fiind micul dejun. Insa m-am adancit in lucru asa de mult incat mai scriu si dupa 90 de minute. Stiu ca sunt liber sa ma opresc oricand si ca recompensa ma asteapta, dar cum am depasit inertia inceputului, tendinta naturala este sa continui sa lucrez.

In esenta, am inversat fenomenul amanarii incepand cu treaba si amanand gratificatia. Rezultatul este ca imi termin articolul devreme si am parte de un mic dejun minunat.

___________________________

Sper ca acest articol te-a ajutat sa intelegi mai bine cauzele amanarii si cum poate fi depasita.

Realizeaza ca amanarea este cauzata de asocierea unei forme de durere sau neplacere cu treaba pe care o ai de facut. Metoda de a depasi amanarea este pur si simplu sa reduci disconfortul si sa maresti placerea pe care o asociezi cu inceputul lucrului, reusind astfel sa depasesti inertia si sa obtii un impuls propulsatoriu pozitiv. Si daca te apuci de o treaba iar si iar, pana la urma o s-o inchei.


loading...


Document Info


Accesari:
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2017 )