Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































DESPRE JOC SI JOACA

Psihologie












ALTE DOCUMENTE

Memoria
Ghid motivational
Sociologie Psihologie - Fundamentele Psihologiei 2
Gândirea
Yoritomo Tashi-Puterea calmului
SUBCONsTIENTUL TINDE CĂTRE VIAŢĂ
MOMENTE CRUCIALE ÎN EVOLUŢIA PSIHOLOGIEI
METODE ACTIVE DE COMUNICARE
Toleranta
Un elixir numit VOINTA

DESPRE JOC sI JOACĂ



Din punct de vedere istoric, radacinile jocului se pierd în negura timpurilor. În opinia lui Johan Huizinga, "jocul este mai vechi decât cultura, pentru ca notiunea de cultura, oricât de incomplet ar fi ea definita, presupune în orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om ca sa le învete sa se joace. Ba chiar se poate afirma, fara risc, ca civilizatia omeneasca nu a adaugat nici o caracteristica esentiala notiunii generale".

Jocul apare ca un fenomen complex, ce poate fi definit într-o varietate de moduri. În general, acest termen denumeste "actiunea de a (se) juca", o "activitate distractiva practicata din placere, mai ales de catre copii". Conform "Dictionarului de simboluri", "jocul este, fundamental, un simbol al luptei, al luptei cu moartea (jocurile funerare), cu elementele (jocurile agrare), cu fortele potrivnice (jocurile razboinice), cu sine (cu propria frica, slabiciune, îndoiala etc.)". Dupa Roger Caillois, el este "nu numai activitatea specifica pe care o denumeste, ci totalitatea figurilor, simbolurilor sau instrumentelor necesare activitatii respective, sau func 18518o145s tionarii unui ansamblu complex". În opinia lui Herbert Spencer, jocul reprezinta  o "exersare artificiala a energiilor. Este o forma de socializare, în care individul se construieste pe sine din interior, dar fiind o fiinta sociala".

Jocurile cunosc un numar impresionant de clasificari. În primul rând, jocul se adreseaza sferei fizice sau celei intelectuale. Activitatile ludice pot fi diferentiate în functie de vârsta, sexul si cultura jucatorilor. Dupa vârsta, ele sunt de copii si de adulti. Ca grad de implicare, jocurile sunt competitive, de spectacol sau de risc. Luând în consideratie aria culturala, avem jocuri stiintifice, filosofice si teoretic - culturale. Din ultima categorie se remarca cele de creatie, de conversatie, de retorism si de limbaj. O alta clasificare tine cont de momentul si locul desfasurarii jocului: diurn sau nocturn, public sau privat. Dupa raportul cu planul sacrului, exista jocuri rituale si nerituale. Importante sunt si jocurile copiilor, ce apartin de patru mari clase: Mimicry, Ilinx, Paidia si Ludus. În afara de categoriile anterior mentionate, manifestarile ludice mai pot fi: de societate, de îndemânare, de noroc, de dexteritate, de inteligenta etc.

Jocul are trei functii majore: de creatie, mimetica si a imaginatiei.

Principalele trasaturi ale jocului sunt evidentiate în studiul "Homo Ludens": jocul "poate fi numit o actiune libera, constienta ca este <<neintentionata>> si situata în afara vietii obisnuite, o actiune care totusi îl poate absorbi cu totul pe jucator, o actiune de care nu este legat nici un interes material direct si care nu urmareste nici un folos, o actiune care se desfasoara în limitele unui timp determinat anume si ale unui spatiu determinat anume, o actiune care se petrece în ordine, dupa anumite reguli".

Finalitatea jocului depinde, evident, de tipul jocului. Aceasta poate însemna o exhibare a ceva, o evidentiere a calitatilor individuale sau colective, împartasirea unor idei, sentimente, evadarea într-un univers fictiv, simplul divertisment, o dezvoltare a gândirii si a imaginatiei, modelarea caracterului, o metamorfozare a participantilor la joc, accederea imaginara la un alt nivel social sau existential, ori cunoasterea lumii înconjuratoare. Un rezultat important al jocului apare pe plan social. Referitor la jocuri, conform opiniei lui Devambez, "în jurul lor s-au cristalizat simtul cetatenesc si sentimentul national; ele au constituit, pentru locuitorii aceleiasi cetati, pentru copiii aceleiasi semintii...legatura ce le reamintea de interesele lor comune".

În poezia "Prefata", de Tudor Arghezi, apare viziunea omului matur asupra jocului. Tema acestei scrieri este arta poetica, privita printr-o perspectiva ludica, diferita de cea a predecesorilor sai. Formula "Ne-am apucat [...] Sa mintim, sa povestim" releva caracterul abstract al actului cultural. Eul liric initiaza o competitie a cantitatii, la care participa întreaga sa familie, ce are ca scop scrierea a cât mai multe poezii. În aceasta parte a operei este reliefat sensul de baza al jocului: lupta pentru ceva ("si facuram si-o prinsoare / Cine poate scri mai iute / Stihuri vreo câteva sute"). Odata cu transformarea caracterului creatiei artistice din serios în ludic, întrecerea devine deschisa tuturor ("Doi parinti si doi copii"). Faptul ca rasplata învingatorului este "un sfert de mar", dovedeste un caracter important al jocului: absenta interesului material ("Împartind un mar cretesc / Nu cumva ca sa jignesc / Pe tovarasii de coate, / Mâncând sferturile toate"). Sintagma "tovarasii de coate" aduce în atentia cititorului alte proprietati ale jocului: stabilirea unor relatii între participanti si schimbarea locului în ierarhia sociala. Pentru ca stilul neobisnuit si copilaresc al "Prefatei" sa fie înteles corect, eul liric ne propune întoarcerea la copilarie ("Esti prea mare. Fa-te mic."), pentru a renunta la reguli si a ne lasa în voia imaginatiei ("Uita regula odata / si, cu cartea dezvatata / Mergi nitel de-a busile"). În acelasi timp, Arghezi  întelege dorinta oamenilor de a pastra aparentele si conceptia gresita a adultilor despre joc, conform careia persoanele trecute de vârsta copilariei nu se joaca ("Poti închide usile, / De ti-e teama si rusine / Sa te faci de râs ca mine"). Drept concluzie, se poate afirma ca poezia "Prefata" este o "ars poetica", de tip ludic.



O analiza a jocului, din perspectiva unui copil, este facuta de Ion Creanga în "Amintiri din copilarie". Înconjurat de frati, Nica se bucura de copilarie, definita, în special, prin joc.

O categorie întâlnita de jocuri este Mimicry. În inocenta lor, copiii parodiaza cântecul si hainele bisericesti, aspect ce denota sincretismul jocului: "Apoi îsi pun câte-o toala în spate si câte-un coif de hârtie în cap si cânta <<aliluiia>> si <<Doamne miluieste, popa prinde peste>> de te scot din casa". Desi lipsite de sens, cântecele  copiilor au scopul clar de a stârni hazul. Jocul, aparent naiv, are o scenografie bine stabilita, urmata de toti jucatorii, ceea ce evidentiaza creativitatea si imginatia copiilor. O alta manifestare a copiilor este calaritul maturii. Acest joc demonstreaza capacitatea copiilor de a modela si transpune realitatea dupa propria dorinta. Personificarea transforma universul înconjurator într-unul viu si fantastic. "Copilul, încalecat pe batul sau, gândeste ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici".

A doua categorie de jocuri este Ilinx. De fiecare data când se întorcea seara acasa, tatal îsi prindea fiii pe rând, îi ridica în grinda, zicând "`tâta mare" si îi saruta pe fiecare. Acest joc are valoarea unei incantatii bazate pe magie de similitudine, asemanator ritualurilor pagâne practicate de mama copiilor.

Paidia reprezinta al treilea  fel de jocuri, din care fac parte "baba - oarba" si "de-a mijoarca". Jocurile mentionate anterior sunt jucate de mii de ani ti sunt cunoscute pe întreg Pamântul.

Ultimul tip de jocuri este Ludus. Unul dintre lucrurile favorite ale naratorului era mersul la scaldat. Lasându-se îngropat în nisip, Nica râde de moarte. Are loc o desacralizare specific populara, asemanatoare celei din basme.

Din nefericire, unele jocuri au consecinte dramatice, deoarece copilului îi lipseste gândirea proiectiva: "ne pune dracul de urnim o stânca din locul ei, care era numai întinata, si unde nu porneste stânca la vale, saltând tot mai sus de un stat de om; si trece prin gardul si prin tinda Irinucai, pe la capre".

Poezia "Trei fete", de Lucian Blaga, sugereaza faptul ca jocul are o importanta esentiala în evolutia individului. Tema acestei opere lirice este conditia umana, privita prin trei perspective: cea a copilului, a tânarului si a batrânului. Autorul sintetizeaza viata omului ca pe o combinatie a trei factori, de egala importanta: Iubirea, Jocul si Întelepciunea.

 Prima voce lirica este cea a copilului:

"Copilul râde:

Întelepciunea si iubirea mea e jocul!"

Compararea întelepciunii si a iubirii cu un joc pune în evidenta faptul ca jocul apartine si laturii cognitive a omului, dar si a celei afective. Prin acest mijloc de percepere a realitatii, copilul exploreaza universul înconjurator, îsi întelege functionarea propriului corp si îsi exteriorizeaza convingerile. De asemenea, el îsi însuseste bazele functionarii societatii si anumite principii de viata. În joc îsi are originea si caracterul de fiinta sociala al omului. Tot prin intermediul jocului, copiii constientizeaza notiunile de Bine si Rau. Sintagma ce încheie al doilea vers, "iubirea mea e jocul!", arata ca aceasta activitate ludica reprezinta un stil de viata al celei dintâi vârste a omului. În cazul celei de-a doua strofe ("Tânarul cânta: / Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"), o parte din trasaturile esentiale ale unui joc se pastreaza, o parte, nu. Libertatea si pasiunea se pastreaza, dar regulilse sunt abandonate. O trasatura importanta a acestei "lupte" este dorinta jucatorilor de a se întrece reciproc, pentru câstigarea unui premiu abstract: afectiunea celuilalt. Asemeni fiintelor vii, jocul evolueaza: din jocul simplu, inocent, dezinteresat, ia nastere jocul sentimental, cu un scop bine definit.




O alta opera lirica ce abordeaza notiunea de joc este poezia "De-a     v-ati ascuns...", de Tudor Arghezi. Tema poeziei este "moartea ca joc", fiind enuntata înca din titlu: "de-a v-ati ascuns" este un joc întâlnit pe tot Pamântul, care implica misterul si hazardul. Din punct de vedere al sferelor lexicale, cele mai importante sunt sfera jocului ("joc", "joaca", "jucam") si sfera mortii ("înmormântare", "moarte", "a învia", "lumea ceealalta"). Eul liric eufemizeaza ideea mortii, pentru a fi înteles de "copiii" sai. Încercând sa le prezinte acestora o notiune tragica si complexa, autorul substituie moartea cu elementul cel mai bine cunoscut de ei: jocul. Prin urmare, jocul se transforma într-un joc initiatic. Pe tot parcursul poeziei, eul liric înfatiseaza cititorilor proprietatile acestui "joc". El este universal si nu tine cont de vârsta, sex sau nivel social ("E joc viclean de batrâni / Cu copii, [...], cu fetite [...] / Joc de slugi si joc de stapâni"), iar regulile sale nu se schimba: "si fiecare îl joaca bine". Moartea apare ca un joc inevitabil ("hotarât, o sa ne jucam odata"), al carui moment nu poate fi determinat ("odata"). Considerat "vechi", el devine dramatic prin ireversibilitate ("tata nu o sa mai  aiba putere / Sa vie pe jos, în timpul cât se cere  / Din lumea ceealalta"). Desi privit initial drept "viclean" si "ciudat", jocul intra în firesc, fiindu-i asociat cu caracter sacru ("E jocul Sfintelor Scripturi. / Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos"). De asemenea, el este arhetipal si, în acelasi timp, ciclic ("Asa e jocul, începe cu moarte"). Înmormântarea reprezinta un alt element ludic prin care moartea se aseamana cu un joc. Aceasta ia forma unui ritual sincretic, ce are obiecte specifice si reguli bine determinate. Adevaratul impact al "jocului" asupra omului este enuntat abia în ultima strofa, când masca poetica dispare si se produce o eliberare a tensiunii emotionale acumulate, însotita de un profund regret, sub forma unei imprecatii: "Asa este jocul [.] Arde-l-ar focul!".

Astfel, se poate afirma ca "omul  sporeste cantitatea de spirit care exista în joc, transformând-o în fapt de cultura".

Bibliografie:

1.Tudor Arghezi, "Cuvinte potrivite", texte alese, schita biografica, prefata, documentar, comentarii, îndreptar analitic, întrebari si teme de lucru, index terminologic de Ion Apetroaie, Editura Institutului European, Iasi, 1997

2.Ion Creanga, ,,Povestiri, povesti, amintiri", Editura Junimea, Iasi, 1983

3.Ion Barbu, "Versuri si proza", editie îngrijita, prefata si tabel cronologic de Dinu Pilat, Editura Minerva, Bucuresti, 1984

4."Limba si literatura româna: manual pentru clasa a IX-a", Editura Humanitas Educational, Bucuresti, 2002

5.Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, "Dictionar de simboluri", Editura Artemis, Bucuresti, 1994

6."Mic dictionar enciclopedic", Editura enciclopedica româna, Bucuresti, 1972

7."Mari teme literare", dictionar - antologie de texte pentru clasa        a IX-a, Editura Paralela 45, Pitesti, 2002 

8. Johan Huizinga, "Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii", traducere din olandeza de H. R. Radian, cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002












Document Info


Accesari: 13057
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )