FUNCŢIONALISMUL
Functionalismul
ca sistem a fost fundamentat de cǎtre doi remarcabili profesori universitari
din
William James (1842-1910). Lucrarea sa īn doua volume "The principles of psychology" (1890), devenitǎ clasicǎ, a "facut epocǎ" īncǎ īnainte de aparitie, fiind publicatǎ pe capitole īn diferite periodice. Primele manifestǎri īn cāmpul psihologiei au avut o tentǎ criticǎ la adresa structuralismului wundtian: īl vedea īngust, artificial, punctiform, reductionist ("reduce grandoarea psihicului uman la scale numerice").
Cea mai provocatoare distantare de structuralismul wundtian (promovat īn America de fostul doctorand la Leipzig, Ed.B.Titchener, profesor la Universitatea Cornell, care si impusese termenul "structuralism") a fost definirea constiintei prin 5-6 caracteristici:
- este īntotdeauna "personalǎ", īn sensul cǎ apartine unui anumit individ;
- se afla īn continuǎ schimbare, fiind un proces neīntrerupt (stream of consciousness);
- judicios continuǎ: īn ciuda hiatusurilor, identitatea individualǎ se mentine īntotdeauna;
- selectivǎ: alege īn continuu relevante;
- decurge atāt īn forme "tranzitive" cāt si "stabile" (īn alti termeni: forme centrale si forme marginale);
- functia majorǎ a constiintei este de supravietuire, de mai bunǎ adaptare, intervenind atunci cānd problemele sunt noi (īn comparatie cu deprinderile si obisnuintele).
John Dewey (1859-1952). A fost autorul primului tratat american de psihologie ("Psychology", īn 1886), depǎsit, īn curānd doar peste patru ani, de "Principiile" lui W.James. Prin publicarea, īn 1896, a studiului "The reflex arc concept in psychology", Dewey devine fondatorul miscǎrii functionaliste: respinge analiza comportamentului īn unitǎti S-R, ce nu surprinde coordonarea globalǎ a comportamentului īn vederea adaptǎrii organismului la o situatie.
Contributiile functionalismului
- stimularea psihologiei ca stiintǎ experimentalǎ relativǎ la om si animale;
- promovarea unei metodologii a studiului variabilelor empirice;
- instrumentarea conceptualǎ a Etologiei;
- formularea unei teorii asupra emotiilor;
- s-a dovedit un sistem deschis la experimentalism, obiectivism, elementarism si la raportul endogen-exogen.
|
