Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Controversele teologice ale Bisericii vechi

Psihologie




Controversele teologice ale Bisericii vechi

28. Nu este improbabil sa īntālnim opozitia tipurilor īn istoria schismelor si a ereziilor, de altminteri atāt de bogata īn controverse, a Bisericii crestine din primele veacuri. Ebiontii sau iudeii botezati, identici probabil cu primii crestini, credeau īn umanitatea exclusiva a lui Cristos, socotit de ei fiul Mariei si al lui Iosif, care abia ulterior ar fi primit consacrarea prin Duhul Sfānt. Astfel, fata de docetisti, ebiontii se situau īn aceasta chestiune la p 22422b18w olul opus. Opozitia s-a perpetuat vreme īndelungata. Īntr-o forma schimbata, mai taioasa, din unghiul politicii clericale, dar mai moderata din unghiul continutului, ea a reaparut īn jurul anului 320 īn erezia lui Arie. Arie respingea formula propusa de Biserica ortodoxa τω Пατρί ΰμοοΰσος (asemenea Tatalui). Examinānd mai īndeaproape istoria marii controverse arianice legata de homoousie si de homoiousie (identitatea si asemanarea fiintei lui Cristos cu Dumnezeu), observam ca homoiousia pune accentul pe senzual si pe simtirea umana, īn vreme ce homoousia reprezinta un punct de vedere pur logic si abstract. Tot astfel, s-ar zice ca revolta monofizitilor (care sustineau unitatea absoluta a naturii lui Cristos) īmpotriva formulei diofizite a sinodului de la Calcedon (care admitea natura dubla, indivizibila a lui Cristos, respectiv natura omeneasca si dumnezeiasca īntr-una) valorifica, din nou, punctul de vedere abstract si non-reprezentabil fata de cel natural si senzual al formulei diofizite.




26. Se impune totodata evidentei faptul ca atāt īn miscarea lui Arie, cāt si īn controversa monofizita, problema dogmatica subtila era esentiala doar pentru acele spirite care o initiasera, iar nu si pentru marea masa care pusese stapānire, īn mod partizan, pe disputa dogmatica. Pentru ea, o astfel de chestiune sub­tila nu avea, īn acele vremuri, nici un fel de motivatie; ceea ce o framānta erau problemele si revendicarile puterii politice, fara nici o legatura cu diferendele teologice. Daca diferenta tipurilor va fi avut aici īn genere o importanta oarecare, ea va fi stat īn faptul ca se ofereau pe aceasta cale formulele prin care instinctele grosolane ale masei erau magulitor etichetate. Ceea ce nu vrea sa īnsemne ca pentru cei care declansasera controversa, homoousia si homoiousia erau chestiuni mai putin grave. Caci dincolo de ele se ascundeau, atāt istoric, cāt si psihologic, crezul ebionit īn umanitatea pura a lui Cristos unita cu dumnezeirea lui relativa (,,aparenta") si crezul docetist īn dumnezeirea pura a lui Cristos unita cu materialitatea lui doar aparenta. Iar sub acest strat gasim din nou marea schisma psihologica. O data, afirmatia ca valoarea si importanta fundamentala se afla de partea perceptibilului senzorial, al carui subiect este daca nu īntotdeauna o senzatie umana personala, īn schimb, īntotdeauna o senzatie umana proiectata; a doua oara, afirmatia ca valoarea fundamentala se afla de partea abstractiunii si a extraumanului, al caror subiect este functia, adica: procesul obiectiv al naturii care se desfasoara īn cadrul unei legitati impersonale, dincolo de senzatia umana careia īi slujeste chiar de temelie. Primul punct de vedere nu tine seama de functie, īn favoarea complexului functional care e omul; ultimul punct de vedere nu tine seama de om, ca suport indispensabil, īn favoarea functiei. Ambele puncte de vedere īsi neaga reciproc valoarea fundamentala. Cu cāt reprezentantii lor se identifica mai hotarāt cu tezele proprii, cu atāt ei īncearca mai mult, poate cu cele mai bune intentii, sa si le impuna unii celorlalti, violentāndu-si astfel reciproc va­loarea fundamentala.

O alta fata a opozitiei tipurilor pare sa se manifeste īn controversa pelagiana de la īnceputul veacului al V-lea. Experienta adānc traita de Tertullian, potrivit careia omul nici dupa botez nu poate evita pacatul, a devenit la Augustin, īn multe privinte asemanator lui Tertullian, doctrina pesimista si atāt de caracteristica a pacatului stramosesc, doctrina a aarei esenta consta īn ideea de concupiscentia*9 mostenita de la Adam.

<Nota 9> Lacomie, am spune: libido nestapānit, care, ca ειμαβγμευη, constrāngere a astrilor si a destinului, īl duce pe om la greseala si la pierzanie. </Nota 9>




Īn viziunea lui Augustin, pacatului originar i se opune harul māntuitor al lui Dumnezeu cu institutia creata de el: Biserica, administratoare a mijloacelor de salvare. Īn aceasta conceptie, valoa­rea omului este foarte scazuta. El nu mai e de fapt decāt o biata creatura, condamnata, cazuta neconditionat īn puterea diavolului, daca nu se īmpartaseste de harul divin prin intermedierea Bisericii atotmāntuitoare.

Dispar mai mult sau mai putin astfel nu doar valoarea, ci si libertatea morala si autodeterminarea omului, cresc, īn schimb, cu atāt mai mult valoarea si importanta ideii de Biserica, īn concordanta cu programul formulat de Augustin īn Civitas Dei.

Unei conceptii atāt de apasatoare i s-a īmpotrivit mereu sentimentul libertatii si al valorii morale a omului, pe care nici o reflectie, oricāt de profunda, si nici o logica, oricāt de ascutita, nu au izbutit pāna la urma sa-1 suprime. Legitimitatea sentimentului de valoare umana si-a aflat aparatorul īn persoana lui Pelagius, calugar britanic, si īn aceea a elevului sau, Caelestius. Doctrina lor s-a īntemeiat pe libertatea morala a omului, ca realitate data. Este semnificativ pentru īnrudirea dintre punctul de vedere pelagian si conceptia diofizita faptul ca pelagienii, urmariti de adversarii lor, au gasit refugiu la Nestorie, mitropolitul Constantinopolului. Nestorie sublinia separarea celor doua naturi ale lui Cristos, opunāndu-se īnvataturii lui Ciril despre φυαική έυωσις, unitatea fizica a lui Cristos ca om-Dumnezeu. Nestorie tinea de asemenea sa se considere ca Maria era nu cea care īl nascuse pe Dumnezeu, θεοτόκος; ci cea care īl nascuse doar pe Cristos, Χριστοτοκος Numea pagāna ideea dupa care Maria ar fi fost mama lui Dumnezeu. El este acela care a declansat disputa nestoriana, īncheiata īn cele din urma cu schisma Bisericii care īi poarta numele.



loading...








Document Info


Accesari:
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )