Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






METODA OBSERVATIEI

Psihologie











ALTE DOCUMENTE

SUBCONsTIENTUL ĪN SLUJBA sTIINŢEI
Imaginatia
violenta in scoli
Stadiile dezvoltarii psihosociale
Atentia
TINERETEA PSIHANALIZEI
Aspecte specifice ale comunicarii cuvintelor afectogene in situatii de stres - TEZA DE LICENTA
Repere psihogenetice. Caracterizarea varstelor scolare
Aptitudinile si Temperamentul Personalitatea
FACTORII CARE INFLUENTEAZA REACTIVAREA INFORMATIILOR


METODA OBSERVAŢIEI

Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza oricarui tip de experiment.

Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata atāt īn studiile de tip cantitativ, cāt si īn cele de tip calitativ.

BRAINSTER si colab. (1995) definesc observatia ca fiind un act de urmarire si descriere sistematic&# 818c22i 259; a comportamentului si evenimentelor studiate ce au loc īn mediul social natural.

Primele cercetari centrate pe aceasta metoda au fost cele antropologice īn scopul īntelegerii altor culturi.

Etimologie: "observare" (latina): a privi, a fi atent la.

Īn cadrul observatiei are loc constatarea si notarea fidela a fenomenelor, asa cum se desfasoara ele īn realitate.

Īn cadrul experimentului de laborator, observatia este subordonata scopurilor acestuia si va urmari obtinerea unor date suplimentare care sa ne ajute la explicarea modificarilor survenite īn variabila dependenta.

Scopurile observatiei sunt:

1)     de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, actiuni, norme si valori;

2)     de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite īntelegerea a ceea ce se īntāmpla acolo;

3)     de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect īntelese;

4)     de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate;

5)     de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor īnainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevarat īnteles;

6)     de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare deschisa spre aspectele neasteptate si neprevazute.

Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie.

Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica.

Caracteristici:

1)     are un caracter flexibil;

2)     gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare pāna la o situatie libera de orice tenta de urmarire sistematica;

3)     observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni specifice, īnguste sau poate avea un caracter general.

Īn ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul (subiectii) observatiei, putem īntālni mai multe modalitati:

1)     observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa);

2)     observator prezent si implicat (ex. observatorul īnlocuieste profesorul la clasa respectiva);

3)     observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - īn anchete, la politie).

Īn functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem īntālni:

-       explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor urmarite, pāna la

-       explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.

Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la observatii multiple, īn situatii asemanatoare sau diferite.

Cu cāt avem mai multe observatii, cu atāt precizia concluziilor formulate pe baza lor creste.

Īnregistrarea aspectelor observate se poate realiza printr-o simpla luare de note sau prin utilizarea de mijloace audio - vizuale, care sa ne permita urmarirea repetata si independenta a celor īnregistrate.

Īn ceea ce priveste feed-back-ul, observatorul poate opta pentru oferirea unui feed-back complet participantilor cu privire la cele observate si constatarile facute sau poate īntrerupe complet orice contact cu cei observati.

Tipuri de observatie:

-       naturala;

-       sistematica;

-       autoobservatia.

OBSERVAŢIA NATURALĂ

 

Presupune īnregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane īn mediul lor de viata.

Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu stinghereasca derularea comportamentelor supuse observatiei.

Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si ignorat, cu observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de īnregistrare.

O atentie deosebita trebuie acordata situatiei īn care observatorul este ascuns si cercetatorul nu informeaza subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi īncalcate principiile de etica).

Observatia naturala se utilizeaza foarte mult īn studiile de psihologia educatiei, cāt si īn cele de psihologie sociala, cānd observatia se poate realiza īn paralel cu alte activitati curente, cadrul didactic putānd sesiza calitatea prestatiilor elevilor, erorile ce apar īn rezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.

Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este indicat sa apelam la observatia sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita.

Pentru cercetator este important, īn primul rānd, sa descriem fenomenul observat si, īn al doilea rānd, sa extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitative extrase.

Ponderea interpretarilor ramāne, īnsa, īn cadrul observatiei analizei calitative.

Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o interpretare obiectiva a lor, fara a porni de la ipoteze dinainte stabilite.

Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului īn desfasurarea fenomenului studiat.

Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat īn timpul desfasurarii fenomenului luat īn studiu.

Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa tinem cont atāt de criteriile etice, cāt si de specificul grupului sau al situatiei care va fi supusa observatiei.

Limite ale metodei observatiei naturale:

-       nu poate fi utilizata īn toate situatiile;

-       este mai putin utilizata īn studiul unor ipoteze bine definite, īn conditii bine specificate.

Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt īntr-o permanenta schimbare si cercetatorul trebuie sa īnregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmānd ca ulterior sa le adapteze demersului cercetarii.

Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata īn investigarea unor aspecte sociale complexe, pentru a īntelege aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii.

OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ

 

S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.

Īn observatia sistematica se pot crea situatii specifice īn scopul studierii comportamentului urmarit.

Ea trebuie sa īndeplineasca anumite conditii:

1)     Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile īn care se manifesta anumite caracteristici).

- Grila de observatie ne ajuta sa īnregistram īntr-o forma clara aspectul care ne intereseaza.

- De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai īntāi stabilim o lista de componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare īl īmpartim īn comportamente mici) si pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la conceptualizare si interpretare.

2)     Faptele trebuiesc notate cāt mai exact, evitānd interpretarile de orice natura.

3)     Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de valabilitate generala.

- De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a avut un comportament agresiv (o altercatie).

Īn cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de cāteva comportamente specifice. Īn acest caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent ipotezele de start asupra comportamentelor ce vor fi urmarite.

De exemplu, Bakeman si Browlne (1980) au facut un studiu asupra comportamentului social al copiilor īn vārsta de 3 ani, īnregistrānd copii īntr-o situatie cu joc liber, cu ajutorul unei camere video. Fiecare copil a fost īnregistrat timp de 100 minute, observatorii vizionānd īnregistrarile si codānd comportamentul fiecarui copil la fiecare 15 minute.

Au notat urmatoarele:

-       neocupat: daca copilul nu face nimic specific sau priveste la ceilalti copii;

-       joc solitar: copilul se joaca singur cu jucarii, dar nu este influentat sau interesat de jocurile celorlalti copii;

-       īmpreuna: copilul este cu ceilalti copii, se joaca alaturi de ei, dar nu este antrenat īntr-o activitate particulara;

-       joc paralel: copilul se joaca alaturi de ceilalti copii, cu jucarii asemanatoare, dar nu interactioneaza;

-       joc īn grup: copilul se joaca cu alti copii, īmpart jucariile sau participa īn activitati de joc organizate ca parte a grupului de copii.

Autorii au fost interesati, īn special, de tipul secventei de joc sau de ordinea īn care copiii au manifestat diferite comportamente.

Concluzia la care ei au ajuns, a fost ca rareori copiii trec de la neocupat la joc paralel, īn schimb trec frecvent de la joc paralel la joc īn grup, ceea ce ne indica faptul ca jocul paralel este o stare de tranzitie, īn care copilul decide daca va interactiona cu ceilalti īn situatia de grup.

Probleme metodologice īn cadrul observatiei sistematice

 

1)     echipamentele: se pot utiliza de la simple īnsemnari (creion, hārtie) pāna la camere video si cronometre

2)     reactivitatea presupune posibilitatea ca prezenta observatorului sa influenteze comportamentul subiectilor.

Reactivitatea subiectilor poate fi redusa:

-       prin utilizarea de observator ascuns sau camuflat cu ajutorul unor ferestre cu vedere unidirectionala;

-       prin īnregistrari cu camere video ascunse sau microfoane ascunse;

-       subiectii sa se acomodeze o perioada de timp īnaintea īnceperii observatiei cu prezenta observatorului si a echipamentului de īnregistrare.

3)     concordanta īntre observatori: gradul de acord īntre observatii simultane asupra aceluiasi comportament facute de catre observatori diferiti.

- Pentru a utiliza o grila de observatie, gradul de acord (concordanta interevaluatori) trebuie sa fie de cel putin 70%.

4)     esantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate (la un grup de elevi: 7 - 9 comportamente pe care sa le urmarim īn acelasi interval si pe care le vom urmari la intervale de timp dinainte stabilite (o data la 10 minute, o data la 5 minute).

Observatia nu poate fi considerata doar o lectura a faptelor; ea continua cu clasificari, conceptualizari si anticipari ale unor relatii.

Ea are un caracter:

-       constatativ si

-       de diagnoza.

Datele obtinute din observatie se īnregistreaza cāt mai exact, fara interpretari, īntr-un tabel special - protocol sau grila de observatie.

Uneori este nevoie ca observatia sa se repete de un anumit numar de ori, pentru a se ajunge la concluzii valabile.

Observatorul trebuie sa fie instruit pentru a reduce subiectivitatea:

-       sa aiba un plan dinainte stabilit;

-       sa se previna aparitia unor fenomene perturbatoare;

-       īnregistrarile sa se desfasoare firesc.

Grila de observatie este instrumentul utilizat īn cadrul activitatii de observare propriu-zisa si se realizeaza pe baza unei documentari sau a unei anchete prealabile.

Ea cuprinde o lista de rubrici drept cadru de clasificare pentru datele brute. Pentru a se putea opera simultan cu toate rubricile de clasificare nu trebuie sa cuprinda decāt cel mult 8-10 categorii.

Categoriile grilei de observatie trebuie sa acopere aspectele principale ale fenomenului studiat si sa fie disjuncte.

AUTOOBSERVAŢIA

 

Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat īn drepturi odata cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea s-a impus, īn special, īn studierea sinelui, considerāndu-se ca dubla postura de obiect si subiect a unei investigatii favorizeaza o īntelegere mai aprofundata a lumii cercetate.

Cele mai utilizate tehnici:

-       jurnalele;

-       fisele de monitorizare;

-       autoraportul.

STADIILE OBSERVAŢIEI

 

Observatia trebuie sa se ghideze dupa raspunsurile la cāteva īntrebari care directioneaza cercetarea.

1)    De ce se initiaza observatia?

Care sunt īntrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?

Īntrebarile pot fi formulate īn termen de ipoteze sau ca simple afirmatii:

- ipoteze: "Pacientii cu anxietate redusa interactioneaza mai bine cu personalul medical comparativ cu cei cu anxietate crescuta";

- afirmatii: "Urmarim modalitatile de interactiune īntre pacienti si personalul medical".

Formularea īntrebarilor cercetarii trebuie sa porneasca de la asimilarea literaturii de specialitate relevante (cercetari facute īn ultimii 10 ani).

2)    Cine va fi observat?

Cine vor fi subiectii? Īn ce tip de activitate vor fi ei urmariti?

Ce caracteristici socio - demografice trebuie sa īndeplineasca?

"Pacienti, femei si barbati, cu afectiuni cardio-vasculare, cu educatie medie si primara".

De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?

3)    Unde va fi realizata observatia?

"Īn clinici, servicii ambulatorii, loc public".

Cercetatorul poate sa opteze pentru un loc anume, unde considera ca probabilitatea de aparitie a acelui comportament este mai mare.

4)    Pe ce perioada de timp se va īntinde observatia?

Observatia se realizeaza:

-       Continuu;

-       repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie;

Ex. jocul la copii:

-       camere video: o īnregistrare mai lunga, alegānd apoi perioadele potrivite;

-       vizual, din timp īn timp, la intervale dinainte stabilite.

5)    Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si cum se va face īnregistrarea datelor obtinute?

Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom defini.

Acuratetea cu care facem aceste definitii este foarte importanta īn procesul de observatie.

Elaborarea unei grile de observatie asigura un caracter sistematic acestui proces, grila cuprinzānd unitati de comportamente ce vor fi observate: durata, intensitatea, frecventa si latenta comportamentelor.

Notarea detaliata a procesului observat este un element esential al metodei.

Ce vom nota:

Dupa Bannister:

1)     descrierea contextului īn care are loc observatia, notānd aici detalii de ambianta fizica, data, momentul zilei;

2)     descrierea participantilor - cu toate particularitatile de vārsta, sex, etnie, religie, educatie, statut socio-profesional;

3)     detalii despre observator - cine este, sex, vārsta, daca are vreo legatura cu subiectii observatiei;

4)     descrierea actiunilor participantilor: comportamente verbale si non-verbale, incidente intervenite;

5)     interpretarea situatiilor, gasirea de semnificatii comportamentelor urmarite, semnificatii care pot deriva din comportamentul participantilor, din experienta observatorului sau din proiectia experientei observatorului;

6)     oferirea de interpretari alternative, discutarea interpretarilor cu o alta persoana familiara cu tema cercetata;

7)     analiza reflexiva vizeaza explorarea reactiv-emotionala a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit sa le depaseasca.

Analiza datelor observatiei poate urma unul sau mai multe din urmatoarele criterii:

1)    Criteriul cronologic;

2)     Evenimentele - cheie - cānd sunt prezentate si interpretate evenimentele majore fara a se tine cont de ordinea īn care au avut loc;

3)     Contextul - fiecare loc īn care a avut loc observatia, constituind un studiu de caz de care se va tine cont īn analiza;

4)     Persoanele - indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de analiza;

5)     Procesele - datele observatiei sunt organizate astfel īncāt sa descrie procese relevante pentru cercetare. Ex: luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;

6)     Problema - cheie, cānd rezultatele observatiei au rolul de a face lumina cu privire la anumite aspecte. Ex: cum se adapteaza elevii la noul sistem curricular.

AVANTAJELE OBSERVAŢIEI

 

-       este o metoda mai putin intruziva;

-       are caracter flexibil, permitānd o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior;

-       furnizeaza date bogate īntr-o perioada scurta de timp;

-       are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic);

-       observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale;

-       observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata (repetata).

LIMITE

 

-       dificultatea de a controla toate variabilele implicate īn fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare);

-       daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite;

-       categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;

-       este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personalului calificat necesar;

-       calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea observatorului.

Īn general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode īn cercetarea psihologica.

INSTRUMENTE DE OBSERVAŢIE

GRILA DE OBSERVAŢIE

Observatia sistematica pune īn actiune grila de observatie.

Grila de observatie este:

-       o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;

-       mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.

Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.

Categoriile pe care le vom folosi:

-       trebuie sa fie disjuncte;

-       trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;

-       se stabilesc pe baza unui material empiric, strāns īn faze preliminare si condensat īn concepte.

Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii diferite.

Exemplu:

Identificam tipul de temperament al unei persoane:

-       gasim īn viata situatii relevante - situatii de asteptare, conflictuale - situatii test;

-       aceste situatii evidentiaza particularitatile persoanei, pe care le putem clasifica mai usor;

-       ele cuprind indici de temperament pe care īi putem sintetiza, īi putem condensa īntr-o grila de observatie a comportamentului.

Grila de observatie a comportamentului este un tabel cu 2 intrari:

-       coloana 1: faptele de conduita pe care le condensam (comportamentul)

-       linia 1: atitudinile, trasaturile dezvaluite de acest comportament. Marcam cu "x" semnificatiile posibile pentru fiecare fapta de conduita īn una sau mai multe coloane de atitudini, iar cu "xx" gradul maxim de plauzibilitate.

Faptele de conduita

Temperament

Coleric

Sangvinic

Flegmatic

Melancolic

- se decide greu pentru actiune, are gesturi sovaitoare

x

xx

- īsi pierde rabdarea asteptānd sa-i vina rāndul, se agita

xx

x

- este emotionat īnainte de probe

x

xx

- executa activitatea īn ritm lent, dar cu destula acuratete

xx

x

- reactii verbale abundente, se īndeamna pe sine (haide, nu te lasa!)

x

xx

- reactii motorii abundente, devine nervos cānd greseste, apar violente verbale, plusul de energie se descarca pe fiecare act

xx

- abandoneaza cānd esecurile se acumuleaza

xx

x

COEFICIENTUL DE CONCORDANŢĂ K (COHEN)

Coeficientul de concordanta interevaluatori a fost propus de Cohen pentru a verifica fidelitatea evaluarii unor comportamente prin grile de observatie. Se utilizeaza īn situatia īn care grila de observatie folosita are la baza o scala nominala. Īn cazul īn care grila de observatie are la baza o scala de masurare ordinala sau hiperordinala, fidelitatea ei se verifica prin coeficientul de concordanta a rangurilor (Kendall) sau prin coeficientul de corelatie parametric (Pearson).

Exemplu (apud I. Radu):

Belsky & Rovine (1988), au investigat relatia dintre timpul petrecut de copil īn cresa si modul de dezvoltare a atasamentului copil - parinte. Ei au folosit īn acest sens o grila de observatie a comportamentului matern (securizant - īn sensul īntaririi atasamentului, sau insecurizant). Doi observatori au verificat grila, observānd independent, īntr-un mod sistematic (la intervale de 10 minute) o pereche mama - copil. S-au realizat, īn total, 20 de observatii, rezultatele obtinute fiind notate mai jos sub forma celor doua grile de observatie.

Nr. obs.

Securizant

Insecurizant

Nr. obs.

Securizant

Insecurizant

1

I

1

I

2

I

2

I

3

I

3

I

4

I

4

I

5

I

5

I

6

I

6

I

7

I

7

I

8

I

8

I

9

I

9

I

10

I

10

I

11

I

11

I

12

I

12

I

13

I

13

I

14

I

14

I

15

I

15

I

16

I

16

I

17

I

17

I

18

I

18

I

19

I

19

I

20

I

20

I

Fiecare observatie s-a realizat simultan de catre cei doi observatori, pentru aceeasi pereche mama - copil. Rolul observatorilor a constat īn a atribui, pe baza definitiilor grilei, categoria "securizant" sau "insecurizant" pentru comportamentul mamei. Se poate remarca faptul ca observatorii nu pot atribui decāt o singura categorie unei perechi mama - copil la un moment dat (cele doua categorii sunt disjuncte). Se trece la calculul coeficientului K, utilizānd formula:

unde: P0 reprezinta proportia concordantelor observate dintre categoriile celor doi observatori (din numarul total de observatii) si Pe proportia concordantelor care ar putea aparea īntāmplator īn cazul rezultatelor date. Pentru a īntelege Pe sa ne imaginam ca cei doi observatori ar obtine aceleasi date, dar nu ar folosi grila de observatie, ci ar decide la īntāmplare (fara sa observe comportamentul mamei).?

Pentru calculul valorile P0 si Pe se condenseaza frecventa concordantelor si discordantelor dintre cei doi observatori īn matricea de mai jos, numita matrice de concordante. Prin definitie, observatiile se considera concordante atunci cānd cei doi observatori atribuie aceeasi cateogorie unei perechi mama - copil (adica securizant - securizant sau insecurizant - insecurizant), si discordante atunci cānd observatorii atribuie categorii diferite (securizant - insecurizant sau insecurizant - securizant).

Observatorul 1

securizant

insecurizant

Observatorul 2

securizant

16

0

insecurizant

1

3

Valoarea P0 va fi data de raportul dintre numarul total de concordante (securizant si insecurizant) si numarul total de observatii realizate:

Indicele P se calculeaza prin determinarea probabilitatii de concordanta īntāmplatoare a alegerilor celor doi observatori. De exemplu, aici, observatorul 1 a ales de 17 ori optiunea "securizant" din 20 de observatii. Deci probabilitatea ca aceasta optiune sa fie data de observatorul 1 este de 17/20. Observatorul 2 a ales optiunea "securizant" de 16 ori; probabilitatea ca el sa dea aceasta optiune este 16/20.

Ca urmare, probabilitatea pentru ca optiunea "securizant" sa coincida din īntāmplare este:

Similar se calculeaza probabilitatea de coincidenta pentru optiunea "insecurizant":

Valoarea Pe se obtine īnsumānd cele doua probabilitati:

Valoarea coeficientului K este deci:

Interpretarea coeficientului K este similara unui coeficient de corelatie (cu valori īntre -1 si +1). Este evident ca din punct de vedere practic vom fi interesati doar de valorile pozitive ale lui K (cele negative) indicānd o concordanta inferioara celei īntāmplatoare.

Calculul semnificatiei valorilor K fiind laborios, Cohen propune valoarea - prag de 0,7 pentru coeficienti semnificativi. Deci orice valoare K egala sau mai mare decāt 0,7 este semnificativa. Īn cazul nostru, valoarea calculata este 0,83, mai mare deci decāt valoarea prag. Spunem, īn acest caz, ca avem o grila de observatie cu o buna fidelitate.


Document Info


Accesari: 27239
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

tana-33918
multumesc, chiar mi`a fost de ajutor sunt punctate toate detaliile. Ms inka o data sooper

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )