Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






LEMNUL

Arhitectura constructii











ALTE DOCUMENTE

LISTA APARATAJ ELECTRIC
SUBSISTEME STRUCTURALE
INSTALATII : termotehnice sanitare
INCARCARI SI SCHEMA DE CALCUL PENTRU SIPCI
FABRICA De la haos la ordine si inapoi
OBIECTIVELE CONTROLULUI NISIPULUI SI DEFINITIA SUCCESULUI
EXECUTAREA LUCRARILOR DE FUNDATII DIRECTE LA CONSTRUCTII
Tencuiala izolatoare İSOWEİR ISOPLASTER
CAIET DE SARCINI LUCRARI DE CONSOLIDARE A TERASAMENTELOR DE DRUM LUCRARI DE SUSTINERE SI CONSOLIDARE DIN BETON ARMAT
TRANSPORTUL BETONULUI


LEMNUL

Lemnul este un material natural, usor de prelucrat, cu aspect placut si a fost folosit din cele mai vechi timpuri in constructii de cladiri si lucrari ingineresti, constructii navale etc. Daca materialul lemnos este pastrat in mediu uscat sau in apa, acesta are o durabilitate acceptabila; la variatii de umiditate naturala, lemnul se distruge foarte repede, ca urmare a unor actiuni fizice si biologice. Defectul important al lemnului il constituie slaba rezistenta la foc.

7.1. Structura lemnului.

Lemnul este un sistem format predominant din substante de natura organica (aproximativ 99%), cu textura fibroasa si prezinta anizotropie a caracteristicilor fizico-mecanice.

Produsele din lemn pentru constructii se realizeaza in majoritate din cilindrul lemnos al arborilor.

In functie de perioadele de vegetatie ale arborilor se pot distinge:

        esente de foioase - 838f59i esente tari - provenite din arbori cu frunze cazatoare, cu diferente foarte mari de vegetatie vara-iarna;

        esente rasinoase - esente moi - de la arbori cu vegetatie permanenta (frunze aciculare).

Structurile chimice ale lemnului iau nastere ca urmare a asimilatiei clorofiliene, fenomen ce se realizeaza in frunze sub actiunea radiatiei solare si in prezenta clorofilei, cu rol de catalizator, permitand dioxidului de carbon sa reactioneze cu apa si sa formeze aldehida formica, ce polimerizeaza in hexoze, care la randul lor dau prin policondensare hidrati de carbon; dintre hidrati cei mai importanti sunt amidonul si celuloza.


Fig. 7.2 Trunchiul lemnos


Text Box: E

Text Box: F

Text Box: G


Text Box: B

Fig. 7.1 Structura macroscopica a lemnului

Celuloza prezinta o structura ordonata, iar prin legaturile ce se stabilesc intre molecule iau nastere formatiuni alungite "fibrele" ce reprezinta constituentul principal al celulelor lemnului. Prin imbatranirea celulozei se formeaza lignina - cu structura amorfa si apreciabile rezistente mecanice.

Constituentii chimici se organizeaza in tesuturi; dintre acestea unele nu se modifica in timp - tesuturi moarte, altele isi pastreaza activitatea celular - tesuturi de parenchim.

Macroscopic, structura lemnului difera pe sectiune (fig.7.1) in "zone" cu functii si alcatuiri diverse. Zonele lemnului propriu-zis sunt formate din inele anuale, caracteristice pentru fiecare esenta de lemn si diferentiate dupa varsta, clima, umiditate anuala etc.

Orice arbore este alcatuit (fig. 7.2) din radacina, trunchi sau tulpina, crengi si frunze. Trunchiul formeaza partea cea mai importanta, reprezentand pana la 85% din volumul total si este folosit cu precadere la obtinerea materialelor din lemn pentru constructii.

7.1.1. Defectele lemnului.

Defectele lemnului se pot grupa astfel:

Defecte de forma a cilindrului lemnos (conicitatea, curbura, canelura, concresterea) se datoresc conditiilor de crestere a arborelui.

Defecte de structura (excentricitatea, fibra rasucita, inele anuale neuniforme, pungi cu rasina) se datoresc efectului combinat al conditiilor de crestere si actiunii larvelor, insectelor etc.


Nodurile - cele mai des intalnite defecte de structura, apar in locurile in care ramurile copacului se leaga de cilindrul lemnos.

Dupa natura lor nodurile sunt:

        sanatoase si concrescute (sunt tari si bine intepenite in masa lemnoasa);

        sanatoase si cazatoare (provin din ramurile care s-au rupt);

        putrede si sfaramicioase (atacate de microorganisme).

Dupa marimea nodurilor distingem urmatoarele tipuri:

        ochiuri, cu dimensiunile intre (320) mm;

        noduri mijlocii, cu dimensiunile intre (2040)mm;

        noduri mari, cu dimensiunile peste 40mm.

Crapaturi (gelivuri, de contragere, inima stelata, cadranura, rulura etc.) - se datoresc actiunii unor factori fizici si mecanici in perioada de crestere sau dupa taiere.

Defecte de culoare (lunura, inima rosie, inima vanata etc.) - sunt urmare a actiunii microorganismelor.

7.1.2. Durabilitatea lemnului.

Durabilitatea reprezinta durata de viata minima pentru modificarea caracteristicilor fizico-mecanice si a aspectului (in conditii de pastrare naturala).

Lemnul este un material cu o durabilitate relativ redusa, ca urmare a prezentei in structura sa a unor substante ce permit dezvoltarea microorganismelor, a ciupercilor, a insectelor etc., dar si a instabilitatii fizice la actiunea apei. In timp masa lemnoasa isi poate modifica culoarea, structura, rezistentele mecanice etc., modificarile fiind favorizate de temperatura si umiditate.

Pastrarea lemnului in mediu uscat sau sub apa, ii mareste considerabil durabilitatea; in mormintele din Egipt s-au gasit obiecte din lemn conservate timp de 5000 de ani, ca urmare a pastrarii acestora in mediu uscat; la Drobeta Turnu-Severin, la pilonii podului construit de Apollodor din Damasc (acum 2000 de ani), s-au pastrat numai partile ce au fost permanent sub apa.

In functie de durabilitate esentele de lemn se clasifica in:

        lemn foarte putin durabil (max. 3 ani) - fag, plop, mesteacan;

        lemn putin durabil (37) ani - brad, molid;

        lemn durabil (710) ani - salcam, pin;

        lemn foarte durabil (peste 10 ani).

Pentru marirea durabilitatii lemnului se recomanda tratarea si impregnarea cu substante fungicide (omoratoare de ciuperci).

Substantele fungicide trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

        sa nu actioneze defavorabil asupra rezistentei lemnului;

        sa nu fie toxice pentru oameni si animale;

        sa nu fie spalate usor de apa;

        sa nu provoace coroziunea elementelor metalice de imbinare.

Cele mai folosite substante fungicide sunt: clorura de zinc (ZnCl2), sulfatul de cupru (CuSO4), clorura mercurica (HgCl2), fluorurile simple sau complexe.

Prin impregnare, durabilitatea lemnului se poate mari de (1012) ori.

7.1.3. Comportarea lemnului la incalzire.

Supusa la incalzire progresiva, masa lemnoasa parcurge urmatoarele etape:

        incepand de la 70OC pana la 120OC se evapora apa libera;

        de la 120OC apare procesul de descompunere termica a lemnului cu formare de produsi gazosi;

        temperatura de 200OC este punctul de aprindere, cand materialul lemnos ia foc in prezenta scanteii;

        temperatura de 300OC este punctul de inflamabilitate a lemnului cand viteza mare de descompunere termica conduce la formarea unei concentratii de gaz de ardere-aer ce permite aprinderea fara scanteie;

        la temperaturi in jur de 5000C se realizeaza distilare uscata a lemnului, in urma caruia se formeaza gaze combustibile, gudroane si masa lemnoasa se carbonizeaza(se formeaza carbunele); dupa terminarea distilarii lemnului, oxigenul ajunge la lemnul carbonizat si incepe arderea carbunelui, cu dezvoltare mare de caldura si fara flacara, conducand la incandescenta; prin arderea carbunelui, care trece in dioxid de carbon, se formeaza cenusa - alcatuita din substante minerale.

Lemnul este deci un material esential combustibil si inflamabil, ce nu poate fi transformat intr-un material incombustibil, dar elementele de constructii din lemn pot fi transformate in materiale greu combustibile astfel:

        acoperirea cu straturi protectoare, care sa ridice punctul de aprindere pana la punctul de inflamabilitate - prin spoieli de var, de silicat de sodiu, tencuire cu mortare de ipsos, ciment, var etc.;

        impregnarea lemnului cu solutii de saruri, care, la temperaturi ridicate, formeaza in jurul elementelor din lemn o atmosfera de gaz incombustibil (NH4Cl);

        impregnarea lemnului cu solutii, care, la temperaturi ridicate, favorizeaza formarea la suprafata elementului din lemn a unui strat compact si greu combustibil de carbune - saruri ale acidului fosforic, sau ai altor acizi tari.

7.1.4. Esente lemnoase.

Principalele materiale lemnoase folosite in structura unor constructii, dar si la executia mobilierului si a unor lucrari de decoratii, in functie de esente sunt:

        la esente de foioase - stejarul, fagul, frasinul, paltinul, nucul, teiul, ciresul, marul, parul, prunul, mahonul, tecul;

        la esente de rasinoase - bradul, molidul, pinul.


Text Box: longitudinala

Text Box: tangentiala

Fig. 7.4 Directii de testare a caracteristicilor

7.2. Caracteristicile fizice si mecanice ale lemnului.

Ca urmare a texturii fibroase, lemnul prezinta o importanta anizotropie. Caracteristicile fizice si mecanice prezinta diferente esentiale pentru cele trei directii (fig. 7.4), determinate de orientarea fibrelor si inelelor anuale:

        directia longitudinala - paralela cu fibrele;

        directia radiala - cuprinsa intr-un plan perpendicular pe axa si care trece prin centrul sectiunii;

        directia tangentiala - un plan paralel cu fibrele si tangent la inelele anuale.

7.2.1. Comportarea lemnului in prezenta apei.

In lemn apa se poate gasi sub trei forme:

        apa libera, care circula prin tesuturi - poate contribui la manifestarea unor defecte - actiunea inghetului si dezghetului, crapaturi la uscare etc.;

        apa de higroscopicitate - fixata prin procese de adsorbtie pe peretii tesuturilor vegetale, are o influenta hotaratoare asupra tuturor proprietatilor lemnului;

        apa legata chimic - in proportia cea mai mica, se gaseste in compozitia substantelor ce alcatuiesc masa lemnoasa; nu are influenta asupra caracteristicilor lemnului.

Umiditatea lemnului

Umiditatea pentru care lemnul a pierdut apa libera se numeste punctul de saturatie, respectiv apa de saturatie.


Text Box: a

Text Box: d

Text Box: b

Text Box: c

Fig. 7.5 Contragerea si umflarea in functie de directia de testare

Umiditatea variaza in timp in functie de conditiile de pastrare a lemnului, temperatura, umiditatea aerului, presiunea atmosferica etc., ajungandu-se ca presiunea vaporilor din materialul lemnos sa fie egala cu presiunea vaporilor din atmosfera. Pentru conditiile climatice din tara noastra, umiditatea relativa(masa de apa continuta raportata la masa materialului lemnos la umiditatea respectiva) a lemnului pastrat in aer (uscat in aer) variaza intre (1215)%.

Modificarile de volum ale lemnului la variatiile de umiditate se datoresc apei de higroscopicitate si caracterului liofil al structurii, determinand procesul de lucru al lemnului. Astfel la cresterea umiditatii, lemnul sufera o marire de volum denumita umflare, respectiv la scaderea umiditatii, o reducere de volum - contragere.

Lucrul lemnului nu este acelasi pentru toate esentele, fiind mai mare la esentele de foioase, pentru ca acestea prezinta cantitate de apa de saturatie mai mare.

Umflarea si contragerea lemnului sunt procese reversibile si difera in functie de directia de masurare (longitudinal, radial si tangential) (fig. 7.5).

Din punctul de vedere al contragerii, speciile de lemn se diferentiaza astfel:

        esente cu contragere foarte mica - nuc, plop;

        esente cu contragere mijlocie - rasinoasele;

        esente cu contragere mare - stejar, frasin.

Efectele nedorite ale lucrului lemnului se pot preveni prin alegerea momentului doborarii arborelui (esentele de rasinoase se pot dobori in orice perioada a anului; esentele de foioase, in perioada de vegetatie minima - toamna si iarna) si prin modul de debitare(taierea) a produselor si prin impiedecarea patrunderii apei in structura lemnului (inchiderea porilor realizandu-se cu lacuri, rasini, vopsele, uleiuri, chituri).

7.2.2. Densitati.

Ca urmare a variatiilor de volum in prezenta apei, densitatea aparenta a lemnului se apreciaza in functie de umiditate.

Densitatea substantelor constituente ale lemnului(densitatea reala) indiferent de specie este de 1500kg/m3.

Densitatea aparenta pentru starea saturata difera de la o specie la alta, in jur de 450kg/m3 pentru esente de rasinoase si 750kg/m3 pentru principalele esente de foioase (stejar, fag, salcam).

7.2.3. Caracteristici termofizice.

Structura poroasa a lemnului la saturatie, ii confera acestuia o conductivitate termica redusa astfel incat produsele din lemn se situeaza in categoria materialelor termoizolatoare [l = 0,0340,32W/(mK)].

7.2.4. Caracteristici mecanice.

Structura fibroasa, orientata pe directia capilarelor, face ca rezistentele mecanice sa difere foarte mult in primul rand dupa directia de actionare a fortelor si apoi dupa tipul solicitarii - intindere sau compresiune.

Pentru determinarea rezistentelor se folosesc epruvete de dimensiuni foarte mici(de forma prismatica), astfel incat sa fie eliminate defectele lemnului, iar valorile rezultate din calcul la probe care tin seama ce prezinta defecte in structura masei lemnoase, sunt mai mici decat cele determinate pe probe fara defecte.

Rezistenta la compresiune Rc este maxima pe directia paralela cu fibrele (de la 40N/mm2 pentru brad, la 55 N/mm2 pentru stejar si fag) si minima pe directia perpendicular pe fibre (de la 4N/mm2 pentru brad, la 10N/mm2 pentru stejar si fag).

Rezistenta la intindere Rt se determina pe epruvete cu forma speciala(zona de mijloc are sectiunea de 20x4mm iar zonele de prindere in bacuri au sectiunea de 20x20mm), lungimea fiind de 350mm si datorita anizotropiei lemnului se comporta diferit in functie de directia fibrelor(de exemplu: Rt paralel cu fibra este 84N/mm2 la brad, 90N/mm2 la stejar si Rt perpendicular pe fibra este 2,0N/mm2 la brad si 4,0N/mm2 la stejar).

Rezistenta la incovoiere Ri se determina pe epruvete prismatice cu dimensiunile de 20x20x300mm, presupune lucrul simultan al lemnului si la intindere si la compresiune, conditii in care valoarea acestei rezistente este de 1,5..2 ori mai mare ca la compresiune paralela cu fibra.

Rezistenta la forfecare Rf se determina pe epruvete cu forma speciala(bricheta), este o caracteristica de lucru frecventa la lemn pentru zonele de imbinare ale acestuia si in acest sens se calculeaza in mai multe ipoteze de incercare(functie de directia fibrei si de modul de debitare al produsului lemnos).

Deformatiile lemnului la solicitari mecanice sunt foarte mari, explicand buna sa comportare la socuri si determinand folosirea acestuia la amortizarea vibratiilor si socurilor (la pardoselile de pe planseele curente, traverse pentru poduri rulante etc.).

Lemnul se considera un material cu duritate redusa (se apreciaza prin metoda Brinell) si in consecinta la rezemarile pe elementele din lemn se vor adopta masuri constructive pentru marirea suprafetelor de rezemare (prin folosirea unor elemente din lemn cu o duritate mai mare sau a unor piese metalice).

7.3. Produse din lemn pentru constructii.

Produsele din lemn pentru constructii se pot realiza:

        din cilindrul lemnos fara modificari structurale ale masei lemnoase produse din lemn cu structura nemodificata;

        sau prin modificarea structurii masei lemnoase (fragmentare mecanic, chimic, extragere chimic etc.) - produse din lemn cu structura modificata.

7.3.1. Produse din lemn cu structura nemodificata.

Text Box: a

Text Box: b Text Box: c

pe plin pe prisma pe sfert

Fig. 7.6 Debitarea materialului lemnos



Se obtin prin debitarea cilindrului lemnos(fig.7.6) prin prelucrari mecanice, astfel incat masa lemnoasa sufera modificari de forma, dar structura(inclusiv defectele) nu se schimba.

7.3.1.a. Produse brute din lemn.

Produsele brute din lemn se obtin din cilindrul lemnos prin curatarea de coaja si taierea la anumite lungimi.

Pentru lucrari de constructii se folosesc:

Lemnul rotund - cilindri lemnosi de cel putin 4cm diametrul la capatul subtire; se foloseste pentru obtinerea altor produse brute, semifabricate, sau finite din lemn;

Bile - produse cu diametrul la capatul subtire de la 8cm la 11cm si lungimea de 3.6m;

Manele - produse cu diametrul la capatul subtire de la 12cm la 16cm si lungimea de 6.9m;

Prajini - produse cu diametrul la capatul subtire de la 4cm la 7cm si lungimea de 2.4m.

Bilele, manelele si prajinile se realizeaza din esente de rasinoase si se folosesc la alcatuirea acoperisurilor in pante, constructii provizorii, de sustinere a cofrajelor pentru betoane si sprijiniri la sapaturi, schele, structura peretilor etc.

7.3.1.b. Produse semifabricate din lemn

Produsele semifabricate din lemn se obtin din lemn rotund prin cioplire sau taiere, putand suferi modificari ale formelor, ale dimensiunilor sau ale aspectului.

Cioplituri - se realizeaza din lemn de rasinoase, prin cioplire cu toporul si pot avea muchiile tesite sau drepte si lungimi de la 3m la 8m; se folosesc la realizarea elementelor de plansee si acoperis (grinzi, pane, capriori) si pereti (fig.7.7);


Text Box: b

Text Box: a

Fig. 7.7 Cioplitura

Bulumaci - realizati prin cioplirea pe o parte din lungimea lemnului rotund, cu un capat ce se impregneaza sau se carbonizeaza prin ardere si se folosesc la imprejmuiri.

Cheresteaua - se obtine prin taierea la gater (fig.7.6) a lemnului rotund pe directia longitudinala, rezultand piese cu fete plane si paralele doua cate doua sau numai a doua fete plane si paralele.

Dupa modul de prezentare al sectiunii, cheresteaua se prezinta in mai multe sortimente:

        scanduri - produse cu sectiunea dreptunghiular, cu raportul laturilor mai mare ca 2, iar grosimea maxim 24mm; se utilizeaza la lucrarile de tamplarie (rame, panouri, usi, ferestre etc.), astereala (suporturi plane pentru invelitori), cofraje (tipare pentru turnarea betonului), pereti, tavane si ca semifabricat pentru obtinerea produselor finite din lemn;

        dulapi - produse cu sectiune dreptunghiulara, cu raportul laturilor mai mare ca 2, iar grosimea minim 28mm; se folosesc in lucrarile de tamplarie, mobilier, podine (la poduri si schele), elemente pentru schele si sprijiniri pe santierele de constructii;

        sipci sau leaturi - piese cu sectiunea dreptunghiulara si raportul laturilor mai mic ca 2 si grosimea maxima 40mm; se folosesc la lucrari de tamplarie, gratare suport pentru invelitori (tigle azbociment), garduri etc.;

        rigle - piese cu sectiunea dreptunghiulara, cu raportul laturilor mai mare ca 2, grosimea de 100300mm; se folosesc ca elemente de rezistenta la plansee, podine, stalpi etc..

In functie de tipul defectelor si numarul acestora, cheresteaua de rasinoase se livreaza in 5 clase de calitate, iar cheresteaua de foioase in 4 clase de calitate.

Furnirele - se obtin prin taierea, cu dispozitive speciale, a lemnului rotund, in foi de (0,46)mm grosime; taierea se poate face in lungul cilindrului lemnos - furnir decupat - sau tangential - furnir derulat.

Dupa pozitia intr-o structura, furnirele pot fi:

        de fata - (furnir estetic) cu rol de protectie si finisaj si se realizeaza in grosimi mici (0,71)mm din lemn de esenta nobila (nuc, cires, mahon, tec, pin);

        furnire de baza - de grosime (135)mm, folosite la realizarea placajelor, panelului, panouri celulare;

        furnire tehnice si intermediare - cu caracteristici variate si diverse intrebuintari: industria mobilei, constructia de nave, avioane, instrumente muzicale.


Fig. 7.9 Panel


Text Box: a

Text Box: b

Fig. 7.8 Placaje

Placajul (contraplacaj) - (fig. 7.8) - rezulta prin lipirea cu ajutorul unor adezivi a unui numar impar de foi de furnir, astfel incat directia fibrelor a doua foi consecutive sa faca un unghi de 90O (in mod obisnuit) sau 30O, 45O sau 60O. Prin modul de aranjare a foilor de furnir se obtine un material practic nedeformabil, elastic si usor. Se fabrica in mod obisnuit in grosimi de (312)mm.

Fata vazuta poate fi acoperita cu foi metalice subtiri(placaje blindate), impregnata cu rasina formaldehidica(placaje melaminate), sau acoperite cu un strat de email(placaje emailate).

Placajele se intrebuinteaza in industria de mobilier, pereti, tamplarie, placi celulare.

Panelul - produs sub forma de placi rigide, nedeformabile (fig. 7.9) obtinut dintr-un miez din sipci de lemn moale (brad, plop, tei) si acoperit cu foi de furnir de baza, cu directia fibrelor perpendiculara pe cea a sipcilor, cu scopul compensarii deformatiilor.

Panelul se foloseste la realizarea elementelor de dimensiuni mari (pereti, foi de usi, lambriuri etc.) si in industria mobilei.

7.3.1.c. Produse finite din lemn.

Produsele finite din lemn se prezinta la dimensiunile si forma la care se vor intrebuinta in constructii, putand suferi modificari in ceea ce priveste numai fata vazuta, care poate fi slefuita sau acoperita cu pelicule protectoare.

Din aceasta categorie fac parte:


Fig. 7.10 Scanduri pentru pardoseli

Scandurile pentru pardoseli - (fig.7.10) - confectionate din scanduri de rasinoase, randuite pe fata vazuta si prelucrate pe canturi, pentru realizarea unor rosturi de imbinare inchise. Se folosesc la realizarea pardoselilor.


Text Box: P1

Text Box: P2

Text Box: P3

Text Box: lamelar

Fig. 7.11 Tipuri de parchet


Parchetele - placi obtinute din lemn de esenta de foioase (stejar sau fag) si care prin forma si modul de imbinare permit realizarea unor pardoseli din lemn, elastice, estetice, calde, igienice etc. Placile din parchet, in functie de tipul defectelor si numarul acestora, se livreaza in trei calitati pentru esenta de stejar si doua calitati pentru cea de fag, iar ca dimensiuni vor avea grosimi de (1622)mm, latimi de (3090)mm si lungimi de (200500)mm.

Dupa modul de realizare al imbinarilor, parchetul prezinta urmatoarele tipuri (fig. 7.11):

        parchetul cu imbinare lamba si uluc (tip P1) - lamba si ulucul se prezinta pe doua canturi alaturate si se fixeaza prin batere cu cuie;

        parchet cu imbinare lamba si uluc, semicoada de randunica si sant pe dos (tip P2); se fixeaza prin lipire;

        parchet cu lamba aplicat (tip P3);


Fig. 7.12 Friz si pervaz

Pentru valorificarea masei lemnoase s-a realizat parchetul lamelar alcatuit din lamele cu fata vazuta de (1x10)cm si care se livreaza in placi lipite pe hartie cu un adeziv sensibil la umiditate; se fixeaza prin lipire.

Pentru delimitarea suprafetei pardoselii prin realizarea unei rame de incadrare se folosesc frizuri, care sunt piese din lemn profilate pe una sau ambele parti laterale corespunzator tipului de parchet incadrat.


Text Box: 2

Text Box: 3

Text Box: 1

Fig. 7.13 Placi celulare

Inchiderea rostului marginal, intre friz si perete se realizeaza cu pervaz (fig. 7.12) - piese profilate de lungime mare.

Placi ( panouri) celulare (fig. 7.13) - sunt alcatuite dintr-un cadru rigid din sipci, fete din furnir de baza, placaj sau PFL dur, iar miezul sub forma unor celule realizate din fasii de furnir, placaj sau PFL dur. Se folosesc in special la realizarea foilor de usi, panourilor de mobilier si pereti despartitori.

Binale - usi si ferestre cu dimensiuni si forme modulate.

7.3.2. Produse din lemn cu structura modificata.

Produsele din lemn cu structura modificata, numite si produse moderne din lemn s-au realizat in scopul valorificarii superioare a masei lemnoase - ramuri groase, bucati mici etc., sau a esentelor moi - plop, salcie etc. - inlocuind in acelasi timp produsele din lemn cu structura nemodificata - cherestea, placaj, furnire de baza.

Placile din aschii din lemn (PAL) sunt produse sub forma de placi obtinute prin extrudere sau presare la cald a unui amestec de aschii din lemn si un adeziv sintetic (rasini formaldehidice).

Prin tratarea cu diferite substante a aschiilor, placile pot fi hidrofugate, ignifugate, antiseptizate. Fetele vazute se pot prezenta astfel:

        sa ramana la forma rezultata din turnare - PAL natur;

        pot fi acoperite cu furnir de fata - PAL furniruit;

        se acopera prin turnare sau pulverizare cu o pelicula dura de email sau lac - PAL emailat;

        se lacuiesc sau se acopera cu o pelicula dura, rezistenta la caldura, cu inertie chimica ridicata, realizat dintr-un film de hartie (cu model tiparit) impregnat cu rasina melaminica - PAL melaminat.

In functie de presiunea folosita la obtinerea placilor, acestea pot avea densitati diferite ce influenteaza capacitatea de izolatie termica si rezistentele mecanice.

Placile din PAL se folosesc la lucrari de tamplarie si pereti despartitori (inlocuind placajul si panelul) - pardoseli, lambriuri, straturi izolatoare termic.

Pentru a preveni degradarea rapida a canturilor vizibile ale placilor din PAL, acestea se vor proteja prin furniruire, sau acoperire cu baghete din lemn sau profile din material plastic sau metal.

Placi fibrolemnoase (PFL) - se fabrica din fibre de lemn (rezultate prin defibrarea chimica sau mecanica a deseurilor din lemn sau stuf, paie etc.) presate cu sau fara liant (albumina, rasini fenolice, colofoniu, bitum), tratate termic sau nu, impregnate cu uleiuri sicative, melaminate pe o fata.

In functie de densitate, placile pot fi: moi poroase cu(ra=350kg/m3), semidure presate(ra=350800)kg/m3 si dure presate(ra=800kg/m3).

Placile din PFL se folosesc pentru inlocuirea placajului si panelului in industria mobilei, la tamplarie, lucrari de finisaje, iar cele poroase ca materiale termo si fonoabsorbante (sub forma de placi perforate).

Produse celulozice sub forma de foi - se realizeaza din celuloza extrasa din masa lemnoasa sau alte surse - stuf, paie - sub forma de pasta de lemn, celuloza sulfit si celuloza sulfat.

Din cele trei forme de celuloza se fabrica hartii si cartoane celulozice care se caracterizeaza, pentru folosirea in constructii, in:

- gramaj - masa exprimata in grame a unui m2;

- grosime - in sutimi de milimetru;

- umiditate;

- rezistenta la intindere.

In constructii se folosesc, in mod curent, urmatoarele produse sub forma de hartii si cartoane:

Cartoane pentru produse hidroizolatoare - se fabrica din celuloza sulfit, in mai multe gramaje; se acopera cu bitum pentru hidrofobizare si servesc pentru realizarea hidroizolatiilor si a invelitorilor.

Hartie pentru tapete - hartii speciale, fara lignina pentru a nu-si schimba aspectul, compacta - pentru a fi impermeabila la adezivul folosit, care se acopera cu un model tipografic si un strat protector. Se folosesc ca materiale de protectie si decorative.

Hartie pentru saci - se fabrica din celuloza sulfit, foarte rezistenta la fabricarea sacilor pentru transportul si pastrarea liantilor si a altor materiale pulverulente, sensibile la umiditate: ipsos, ciment, var stins in praf etc.


Document Info


Accesari: 15975
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )