Legea asistentei sociale

Legea asistentei sociale

Cu siguranta nevoia de reformare a sistemului national de asistenta sociala este reala. Mentionez doar cateva dintre argumentele pe care le am in vedere: birocratia excesiva dar si norme de aplicare unrori interpretabile ce lasa la latitudinea autoritatilor locale aplicarea unor masuri legislative, cuantumul scazut al prestatiilor sociale, dar si fragmentarea masurilor de protectie sociala, lipsa profesionistilor formati in asistenta sociala, cu precadere in zonele rurale, ineficienta unor texte legislative in vigoare, destinate protejarii celor mai defavorizati.

Legea asistentei sociale nr. 292/2011 a intrat in vigoare pe 20 dec. 2011. Textul de lege, cu scopul declarat de a reglementa cadrul general de orgnizare, functionare si finantare a sistemului national de asistenta sociala, reuneste masurile de asistenta sociala din domenii s 252b16c pecializate ale asistentei sociale, care in acest moment sunt reglementate prin legi speciale. Intrarea in vigoare a Legii asistentei sociale, aduce cu sine obligativitatea unor acte de modificare si completare a acestora (de exemplu Legea nr.17/2000, Legea nr.448/2006), dar si anuntate hotarari si ordine ce vor reglementa conditiile de aplicare, norme de aplicare, continutul unor insti­tutii juridice nou introduse. Voi prezenta in continuare, sintetic cateva dinspre aspectele continute in acest text de lege, pe care le consider rele­vante pentru domeniul asistentei sociale.

Legea este structurata pe opt capitole: dispozitii generale, sistemul de beneficii de asistenta sociala, sistemul de servicii sociale, masuri integrate de asistenta sociala, constructia institutionala a sistemului national de asistenta sociala, personalul din sistemul de asistenta sociala, finantarea asistentei sociale, dispozitii tranzitorii si finale.

În noua lege, sistemul national de asistenta sociala este considerat subsidiar, sau dupa caz, complementar sistemelor de asigurari sociale. Beneficiile sociale (ce inlocuiesc sintagma „prestatii sociale” din legea in vigoare) si serviciile sociale intra in componenta sistemului de asistenta sociala si constituie un „pachet unitar de masuri corelate si complemen­tare”. Se face precizarea ca serviciile sociale sunt cele care primeaza fata de beneficiile sociale, iar in textul de lege este prevazuta acompanierea obligatorie a beneficiilor, atunci cand persoana indreptatita se califica pentru acordarea lor, de un plan individualizat de interventie ce contine serviciile sociale, pliate pe nevoia evaluata a beneficiarilor. Se pastreaza pentru toate beneficiile de asistenta sociala criterii de eligibilitate bazate pe testarea mijloacelor. Pentru acordarea serviciilor sociale sunt prevazute unele servicii ce se acorda gratuit unor categorii de persoane vulnerabile, precizate (de exemplu persoane fara adapost, varstnici fara venituri si care nu au sustinatori legali), dar si contra cost (cantinele sociale, asistarea in centre rezidentiale a persoanelor cu dizabilitati, in functie de veniturile personale ale lor sau ale sustinatorilor legali). Pentru persoanele care traiesc in strada se prevede ca serviciile sociale se acorda gratuit sau, dupa caz, contra unei contributii modice din partea beneficiarilor (art. 60 alin 1), precizandu-se si modalitatea de calcul. Este evidenta intentia declarata a legiuitorului: beneficiile si serviciile sociale trebuie sa contribuie la insertia pe piata muncii si sa previna si sa limiteze orice forma de dependenta fata de ajutorul acordat de stat sau de comunitate (art. 2, alin.4, lit.c-d).

În capitolul I sunt enumerate valorile si principiile generale pe care se intemeiaza sistemul national de asistenta sociala; unele preluate din textul in vigoare (solidaritatea sociala, subidiaritatea, universalitatea, nediscrimi­narea, transparenta, respectarea demnitatii umane, abordarea individuala, respectarea dreptului la autodeterminare etc.), altele preluate si reformulate (parteneriatul, participarea beneficiarilor) altele nou introduse. Din ultima categorie mentionam caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistenta sociala, complementaritatea si abordarea integrata, egalitatea de sanse, concurenta si competitivitatea, echitatea, focalizarea si dreptul la libera alegere a furnizorului de servicii sociale. Textul mixeaza principiile si valorile in acelasi articol.

Sunt definite concepte noi – economia sociala, eligibilitatea, gazduirea, gospodaria, grupul vulnerabil, ingrijitorul formal si ingrijitorul informal, planul individualizat de asistenta si ingrijire, persoanele fara adapost, personale cu dizabilitati, persoanele varstnice, resedinta, standardul de cost, standardul minim de calitate, protectia speciala a copilului, saracia etc. Unii termeni sunt noi prin raportare la legislatia privind asistenta sociala din Romania (de exemplu economia sociala, ingrijitorul formal, ingrijitorul informal), altii se regaseau pana acum in legi speciale ce reglementeaza in prezent protectia unor categorii de beneficiari (de exemplu persoane cu dizabilitati in Legea nr.448/2006, protectia speciala a copilului in Legea 272/2004).

Saracia este definita ca stare a unei persoane/familii/grup/comunitati manifestata prin lisa resurselor strict necesare cumpararii bunurilor si serviciilor considerare a asigura nivelul minim de trai intr-o perioada de timp, raportat la conditiile socio-economice ale societatii (art.6, lit.hh). Aceasta definitie nu este in acord cu definitiile agreate la nivel de institutii europene , sau cu cele intalnite in literatura de specialitate . În definitiile saraciei, persoanele ajung sa fie excluse din societatile in care traiesc prin accentuarea si persistenta dezavantajelor; nu este vorba de lipsa resurselor „strict necesare” cum se spune in textul legii asistentei sociale, sau de puterea de cumparare. Este vorba de egalitate de sanse, respect si partici­pare sociala (a se vedea subcapitolul dedicat excluziunii sociale).

Inovatoare este si clasificarea beneficiilor de asistenta sociala, in functie de criteriile de eligibilitate, scopul lor si beneficiari.

În functie de conditiile de eligibilitate beneficiile se clasifica in beneficii selective (bazate pe testarea mijloacelor), beneficii de asistenta sociala universale (acordate fara testarea mijloacelor) si beneficii categoriale, destinate unor anumite categorii de beneficiari, cu sau fara testarea mijloacelor. De regula, beneficiile de asistenta sociala sunt prestatii non-contributive, bazate pe testarea mijloacelor. Caracterul universal al acestora exclude utilizarea oricarui criteriu de eligibilitate in acordarea acestora . Testarea mijloacelor presupune evaluarea veniturilor banesti dar si a bunurilor si veniturilor ce pot fi obtinute prin valorificarea/utilizarea bunurilor mobile si imobile aflate in proprietate ori folosinta. În evaluarea veniturilor sunt luate in considerare toate veniturile, inclusiv cele provenite din transferuri (drepturi de asigurari sociale, asigurari de somaj, indemnizatii, alocatii, ajutoare cu caracter permanent), obligatii legale de intretinere, alte creante legale (art. 8 alin. 2, lit.a-b). Pentru unele beneficii se iau in considerare doar veniturile, pentru altele doar evaluarea bunurilor si veniturilor ce pot fi obtinute prin valorificarea/utilizarea bunurilor mobile si imobile, iar in alte situatii acestea se acorda in bata evaluarii cumulate a celor doua modalitati de testare a mijloacelor de trai.

În functie de scopul lor, in textul de lege se face disctictia intre beneficii de asistenta sociala pentru prevenirea si combaterea saraciei si a riscului de excluziune sociala, beneficii de asistenta sociala pentru sustinerea copilului si familiei, beneficii de asistenta sociala pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale si beneficii de asistenta sociala pentru situatii deosebite. Ca si in textul in vigoare, beneficiile se pot acorda in bani sau in natura si cuprind alocatii, indemnizatii, ajutoare sociale si facilitati. Sunt prevazute pentru situatiile in care beneficiarii de prestatii sociale se reincadreaza/ isi reiau activitatea profesionala, in conditiile prevazute de legile speciale in vigoare, posibilitatea majorarii beneficiului acordat si prelungirea perioadei de acordare a beneficiului cu maxim 3 luni (aspecte ce se regasesc reglementae de exeplu si in Legea nr.416/2001). Legea asistentei sociale prevede si sanctiuni posibil a fi aplicate beneficiarilor in consitiile refuzului unui loc de munca, participatii la cursuri de formare, calificare, reconversie profesionala, orice alta masura activa prevazuta de lege, dar si facilitati fiscale acordate angajatorilor care incadreaza in munca persoane carora li se acorda beneficii de asistenta sociala (aspect pana acum reglementat in Legea 76/2002 cu modificarile si completarile ulterioare si care vizau doar categoria persoanelor somere).

În functie de beneficiar, se face distinctia intre beneficii cu caracter individual si cu caracter familial. Aparent, aceasta clasificare poate genera confuzii: caracterul individual se utilizeaza in raport cu acordarea benefi­ciului de asistenta sociala persoanei singure, dar unuia sau mai multor membri din familie, cu precizarea existentei unei nevoi ce constituie o situatie particulara si necesita interventie individualizata. Caracterul fami­lial sete utilizat pentru beneficiile de asistenta sociala acordate pentru cresterii calitatii vietii in familie si mentinerea unui mediu familial propice realizarii functiilor de baza ale acesteia (art.10).

Un alt element cu carater de noutate este modalitatea de calcul a tutu­ror beneficiilor: stabilirea cuantumurilor beneficiilor de asistenta sociala prin raportare la indicele social de referinta, prin aplicarea unui indice social de insertie. Aceasta modalitate de stabilire a cuantumurilor presta­tiilor era anuntata in martie anul curent de Strategia privind reforma in domeniul asistentei sociale, 2011- 2013 si era vazuta ca un obiectiv specific de destinat imbunatatirii echitatii. Indicatorul social de referinta a fost introdus prin O.U.G.nr.126/2008 privind modificarea si completarea unor acte normative in vederea eliminarii legaturilor dintre nivelul drepturilor acordate din bugetul asigurarilor pentru somaj si nivelul salariului de baza minim brut pe tara si al stabilirii masurilor de aplicare a unor regulamente comunitare. În fapt, acest text introducea o noua baza pentru calculul unor drepturi ce se acorda in baza Legii nr.76/2002, care nu au la baza salariul minim btut ci indicele social de referinta (ISR). ISR al asigurarilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca este definit ca unitatea exprimata in lei la nivelul careia se raporteaza prestatiile banesti, cu exceptia indemnizatiei de somaj, suportate din bugetul asigurarilor sociale pentru somaj, acordate in vederea asigurarii protectiei persoanelor in cadrul asigurarilor pentru somaj, cat si in vederea stimularii anumitor categorii de persoane pentru a se incadra in munca, precum si a angajatorilor pentru a incadra in munca persoane aflate in cautarea unui loc de munca. Prin aceeasi ordonanta se stabileste si valoarea ISR la 500 lei, cu precizarea ca valoarea acestuia se modifica prin hotarare de guvern, in functie de indicele de crestere a preturilor de consum prognozat pe an sau an anterior. Pana in prezent valoarea acestuia nu a fost modificata. În Legea asistentei sociale, ISR este definit ca unitatea exprimata in lei la nivelul careia se raporteaza beneficiile de asistenta sociala, suportate din bugetul statului, acordate atat in vederea asigurarii protectiei persoanelor in cadrul sistemului de asistenta sociala, cat si in vederea stimularii persoanelor beneficiare ale sistemului de asistenta sociala de a se incadra in munca (art.14 alin.2). Indicele social de insertie reprezinta coeficientul de multiplicare aplicabil ISR si se stabileste in raport cu tipul de familie si cu scopul beneficiului de asistenta sociala. Modul de calcul al ISR inca a ramas ne-explicat, spre deosebire de baza de calcul utilizata pana la ISR, respectiv salariul nimim brut pe tara, ce este rezultatul negocierilor sindicate-patronat-guvern.

Legea prevede si introducerea formularului unic de cerere, un alt obiectiv specific Strategiei nationale, destinat simplificarii procedurilor de solicitare a drepturilor de asistenta sociala. Acest formular urmeaza a se stabili prin hotarare de guvern pentru beneficiile de asistenta sociala finantate din bugetul statului si hotarari ale consiliilor locale pentru beneficiile acordate din bugetele locale (sectiunea 3, capitolul II).

În materie de administrare a beneficiilor de asistenta sociala se prevede introducerea unui sistem informatic integrat ce va asigura verificarea datelor inscrise in cerere, dar si a altor informatii privind situatia socio-economica a solicitantului. Fara a nega utilitatea unui astfel de sistem de monitorizare si control in acelasi timp, ramane intrebarea cine va suporta costurile implementarii acestuia, in conditiile restrangerilor financiare in domeniul asistentei sociale.

Serviciile sociale sunt fundamentate pe o abordare integrata a nevoilor persoanei, in realtie cu situatia socio-economica, starea de sanatate, nivelul de educati si mediul social de viata al acesteia. Daca textul Legii nr.47/2006 face referire la organizarea in sistem integrat a serviciilor sociale, noua lege a asistentei sociale mentioneaza explicit si acordarea lor in sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sanatate, de educatie. Clasificarea serviciilor sociale este realizata in baza urmatoarelor criterii: scopul serviciilor, categoriile de beneficiari carora li se adreseaza, regimul de asistare, locul de acordare, regimul juridic al furnizorului de servicii si regimul de acordare. Astfel in functie de scopul serviciilor, textul face distinctia intre servicii de asistenta si suport pentru asigurarea nevoilor de baza ale persoanei, servicii de ingrijire personala, de recuperare/reabilitare, de insertie/reinsertie etc. Clasificarea serviciilor sociale dupa categoriile de beneficiari este utila deoarece sunt enumerate persoanele carora le sunt acestea destinate, enumerarea fiind mai extinsa decat legea in vigoare. Serviciile sociale sunt destinate copilului si familiei, persoanelor varstnice, persoanelor cu dizabilitati, victimelor violentei in familie, persoanelor fara adapost, persoane in situatii de adictii (consum de alcool, substante toxice, droguri, jocuri de noroc etc.), victimelor traficului de persoane, persoanelor private de libertate, persoanelor carora li s-au aplicat sanctiuni cu masura educativa sau pedeapsa neprivativa de libertate aflate in supravegherea serviciilor de probatiune, persoane ce executa pedepse privative de libertate, persoane cu afectiuni psihice, comunitati izolate, someri de lunga durata, servicii de suport destinate apartinatorilor beneficiarilor. Dupa regimul de asistare se face distinctia intre servicii cu cazare (centre rezidentiale, locuinte protejate, adaposturi de noapte etc.) si servicii fara cazare (cantina sociala, centre de zi, servicii mobile de acordare a hranei etc). Dupa regimul juridic al furnizorului, se face distinctia intre servicii sociale ce pot fi organizate in structuri publice si private, sub conditia acreditarii, cu incurajarea parteneriatului public-privat in oferta de servicii, sub forma externalizarii serviciilor (aspect similar cu reglementarile in vigoare privind organizarea si functionarea sistemului national de asistenta sociala). Dup locul de acordare distingem servicii sociale ce se asigura la domiciliului beneficiarului, in centre de zi, in centre rezdentiale, la domiciliul persoanei care acorda serviciul, in comunitate. Retinem cu titlu de noutate clasificarea serviciilor sociale dupa regimul de acordare – regim general si regim special. Serviciile sociale acordate in regim special sunt considerate cele cu eligibilitate si accesibilitate extinsa, vizeaza masuri de tip preventiv, cu birocratie redusa, cu posibilitatea de a fi accesate de beneficiari doar in conditiile pastrarii anonimatului (victime ale traficului de persoane, ale violentei domestice, persoane dependente etc.), cu posibilitatea furnizarii lor si fara incheierea unui contract cu beneficiarii; categoria acestor servicii sociale urmeaza a fi reglementata prin legi speciale.

Serviciile sociale in acest text de lege nu mai sunt organizate in servicii primare si specializate, ci in raport cu nivelul de organizare al acestora: servicii de interes local (destinate beneficiarilor din raza teritoriala a comunei, orasului, municipiului), respectiv servicii de interes judetean (beneficiari – persoanele din raza teritoriala a judetului). Nu se exclude parteneriatul public-privat in acordarea serviciilor sociale. Responsabi­litatea organizarii, finantarii, infintarii serviciilor sociale incumba autorita­tilor administratiei publice locale.

Se face distinctia intre ingrijirea personala la domiciliu formala si informala, cea de a doua fiind asigurata de familie, prieteni, in general persoana necalificata care isi asuma responsabilitatea ingrijirii. Legea asistentei sociale defineste situatia de dependenta (aspect definit pana acum in textul unor legi speciale – vezi protectia varstnicilor si a persoanelor cu dizabilitate).

Pentru a furniza servicii sociale, legea precede ca furnizorii de servicii sociale vor asigura acordarea acestora prin asistenti sociali angajati in struc­turile proprii, dar, face precizarea ca in lipsa acestora, pot achizitiona servi­ciile acordate de asistenti sociali acreditati, ce functioneaza in regim de libera practica. Interpretabila este insa posibilitatea lasata la latitudinea furnizo­rilor, ca in situatia in care nu pot angaja sau achizitiona serviciile unoe asistenti sociali, din motive obiective, pot angaja lucratori sociali. Ramane deschisa intrebarea ce inseamna motive obiective (lipsa posturilor de asistenti sociali, lipsa candidatilor cu studii superioare de specialitate etc.).

Sunt definite in Legea asistentei sociale etapele obligatorii pentru procesul de acordare a serviciilor sociale, aspect ce se impunea a fi prezent intr-un act normativ in materie de asistenta sociala (este o confirmare a necesitatii organizarii demersurilor de tip asistenta sociala in mod profesional, prin personal competent in domeniul asistentei sociale). Mai mult, se precizeaza clar ca procesul de acordare este responsabilitatea asistentului social, singur sau in echipe pluridisciplinare in functie de nevoile reperate ale clientului. Dar, din nou se lasa deschisa alternativa posibilitatii ca in lipsa acestuia, evaluarea initiala sa poata fi facuta de personalul co competente in domeniul asistentei sociale din cadrul serviciului public de asistenta sociala (competente ce ii revin probabil in virtutea fisei postului si nu a unei pregariri in domeniu). Ori elaborarea planului individualizat de ingrijire si asistenta reclama pregatire de specialitate in domeniul asistentei sociale.

Finatarea serviciilor sociale este realizata prin bugetele locale, dar si prin contributia nemeficului si/sau a sustinatorilor legali ai acestuia. Bugetul de stat si alte surse (fonduri externe rambursabile/nerambursabile, donatii, sponsorizari, contributii din partea unor persoane juridice din tara si strainatate) nu sunt excluse.

Masurile integrate de asistenta sociala sunt reglementate in Capitolul IV. În sectiuni distincte sunt prevazute: prevenirea si combaterea saraciei si a riscului de excluziune sociala, asistenta sociala a copilului si familiei, asistenta sociala a persoanelor cu dizabilitati, asistenta sociala a persoanelor varstnice. Legea asistentei sociale se doreste o lege cadru, urmand ca masurile de ocrotire specifice pentru fiecare aspect anterior mentionat sa fie reglementate prin legi speciale, unele in vigoare, altele in curs de modifi­care si completare. Responsabilitatea pentru organizarea si acordarea masurilor integrate de asistenta sociala revine autoritatilor admnistratiei publice locale.

Retinem cu caracter de noutate includerea domeniului economiei sociale in cadrul actiunilor muldimensionale ale procesului de incluziune sociala (domeniul economiei sociale se asteapta de asemenea a fi reglementat prin lege speciala). Este prevazuta ca principala forma de sprijin destinata prevenirii si combaterii saraciei si riscului de excluziune sociala venitul minim de insertie, finantat de la bugetul de stat. Este definit nivelul de trai minimal ce trebuie avut in vedere pentru acordarea dreptului la beneficii de asistenta sociala si serviciilor sociale, bazate pe nevoia reperata a persoanei singure/familie.

Sunt prevazute serviciile sociale ce pot fi acordate persoanelor fara adapost, victimelor violentei domestice, victimelor traficului de persoane, dar si persoanelor private de libertate aflate in custodia sistemului penitenciar, categorii asimilate in textul de lege persoanelor vulnerabile si expuse riscului excluziunii sociale. Era dezirabila o astfel de reglementare in legea cadru, in conditiile asigurarii unei sistem integrat de ocrotire. Este insa doar un inceput. Mult va depinde de capacitatea autoritatilor admnistratiei publice locale de a asigura cadrul organizational si functional pentru asemenea servicii, dar si personalul specializat in oferirea acestora.

În ceea ce priveste asistenta sociala a copiilor si familiei, sunt prevazute beneficiile de asistenta sociala, dar si servicii sociale destinate copiilor in diferite situatii de dificulate sa pirintilor acestora (de exemplu servicii sociale destinate prevenirii si combaterii violentei in familie, servicii de reconciliere a vietii de familie cu viata profesionala etc.). Se precizeaza faptul ca aceste servicii sunt acordate de institutii/unitati de asistenta sociala (din nou indirect exista trimitere spre asistentul social profesionist). Legea cadru face trimitere si spre protejarea tinerilor care au beneficiat de masuri de protectie speciala si nu au posibilitatea revenirii in familie, care pot beneficia la cerere de continuarea acordarii masurilor de protectie.

Atat serviciile sociale destinate persoanelor cu dizabilitati cat si cele destinate persoanelor varstnice contin obligatia ce incumba autoritatilor administratiei publice locale de a le organiza si finanta/co-finanta. Nu sunt exluse criteriile de eligibilitate pentru acordarea gratuita a acestor servicii,  prevazandu-se si obligatia de a plati o contributie lunara de intretinere pentru beneficiarii asistti in centrele rezidentiale, in functie de veniturile personale ale persoanei asistate sau sustinatorilor legali ai acestora. În ceea ce priveste asistenta sociala a varstnicilor, textul de lege precizeaza faptul ca masurile de asistenta sociala sunt completare prestatiilor de asigurari sociale pentru acoperirea riscului de batranete si sanatate. Este prevazuta obligatia familiei de a asigura ingrijirea si intretinerea persoanei varstnice. Gama de servicii si beneficii de asistenta sociala sunt prevazute cu scopul declarat la evitarii institutionalizarii. Remarcam introducerea rolului consultativ al asociatiilor varstnice la procesul decizional privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate varstnicului.