RASPUNDEREA ADMINISTRATIV-CONTRAVENTIONALA
Natura juridica a raspunderii contraventionale
Raspunderea contraventionala este o forma a raspunderii administrative.
Notiunea de contraventie si trasaturile caracteristice
Notiunea de contraventie este definita de art.1 din O.G. nr.2/2001 care, dupa ce
precizeaza ca scopul legii contraventionale este acela de a apara valorile sociale care nu sunt
ocrotite de legea penala, defineste 23523h711x contraventia ca fiind fapta savârsita cu vinovatie, stabilita
si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarâre a
consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti,
a consiliului judetean ori a
Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
35
Din definitia data la art.1 din O.G. nr.2/2001 rezulta si trasaturile caracteristice ale
contraventiei:
- este o fapta savârsita cu vinovatie, ceea ce duce la concluzia ca raspunderea
contraventionala nu este o raspundere obiectiva, ci o forma a raspunderii subiective, bazata
pe culpa;
- fapta savârsita aduce atingere valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea
penala, contraventia având un pericol social propriu, fara legatura cu infractiunea sau alta
fapta antisociala. Pericolul social reprezinta acea trasatura esentiala a unei fapte antisociale,
ce indica masura în care fapta contraventionala aduce atingere uneia dintre valorile sociale
aparate printr-un act normativ care prevede necesitatea aplicarii unei sanctiuni
contraventionale.
- pentru a fi contraventie, fapta savârsita cu vinovatie trebuie sa fie stabilita si
sanctionata ca a atare prin lege, ordonanta, prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, prin
hotarâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Din cea de-a treia trasatura caracteristica rezulta principiul legalitatii incriminarii sau,
folosind un barbarism neacceptat de Dictionarul explicativ al limbii române, principiul
legalitatii contraventionalizarii.
Aspecte de drept material ale raspunderii contraventionale
Elementele constitutive ale contraventiei
Elementele constitutive ale contraventiei sunt: obiectul, subiectul, latura obiectiva si
latura subiectiva. Astfel, pentru a ne afla în fata unei contraventii, este necesar ca cele patru
elemente sa fie întrunite cumulativ.
Obiectul contraventiei este format din valorile sociale aparate de normele
administrative de drept carora li se aduce atingere sau sunt puse în pericol prin fapta care a
fost savârsita.
Subiectul contraventiei îl reprezinta autorul faptei si acesta poate fi o persoana
fizica sau o persoana juridica.
Latura obiectiva consta în actiunea sau inactiunea cu urmari periculoase din punct
de vedere social sau care reprezinta o amenintare pentru anumite valori sociale, prevazuta în
actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventii. Latura obiectiva consta, totodata,
si în urmarea produsa, care poate fi o stare de pericol sau un rezultat pagubitor.
Latura subiectiva reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de contraventia pe
care a comis-o si fata de urmarile acesteia.
Elementul determinant al laturii subiective îl constituie vinovatia, care consta în
atitudinea volitiva a faptuitorului în raport cu contraventia savârsita si urmarile acesteia.
Astfel, vinovatia contravenientului se poate manifesta sub forma intentiei sau a
culpei, în raport cu care se va realiza individualizarea sanctiunii contraventionale.
Cauzele care înlatura raspunderea contraventionala
Potrivit art.11 alin.(1), caracterul contraventional al faptei este înlaturat în cazul
legitimei aparari, starii de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit,
iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are
legatura cu fapta savârsita.
De asemenea, potrivit art.11 alin.(2), minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional.
Potrivit art.11 alin.(5), cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei se
constata numai de instanta de
judecata.
36
Infirmitatea reprezinta o cauza care înlatura raspunderea contraventionala,
necunoscuta în dreptul penal. În materie contraventionala, infirmitatea va fi o cauza de
înlaturare a caracterului contraventional numai daca infirmitatea are legatura cu contraventia
savârsita.
Sanctiunile contraventionale
Sanctiunile contraventionale sunt reglementate în mod unitar în norma cadru, O.G.
nr.2/2001, dar le gasim si în actele normative speciale care stabilesc si sanctioneaza anumite
contraventii.
Potrivit art.5 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, sanctiunile contraventionale sunt sanctiuni
principale si sanctiunii complementare.
Astfel, sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda
contraventionala si prestarea unei activitati în folosul comunitatii.
Sanctiunile contraventionale complementare sunt:
- confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
- suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de
exercitare a unei activitati;
- închiderea unitatii;
-blocarea contului bancar;
- suspendarea activitatii agentului economic;
- retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de
comert exterior, temporar sau definitiv;
- desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului în starea initiala.
De asemenea, prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau
complementare.
Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala
principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.
Individualizarea sanctiunii principale trebuie realizata proportional cu gradul de
pericol social al faptei savârsite, iar sanctiunile complementare trebuie aplicate în raport cu
natura si cu gravitatea faptei.
Aspecte procedurale ale raspunderii contraventionale
Organul constatator
Savârsirea contraventiei se constata de catre persoanele anume prevazute în actul
normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, care sunt denumite în mod generic de
lege agenti constatatori.
Constatarea contraventiei
Savârsirea unei contraventii se constata prin încheierea unui proces-verbal de
constatare, de catre un agent constatator, prevazut în actul normativ care stabileste si
sanctioneaza contraventia.
Potrivit art.16 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a
contraventiei trebuie sa cuprinda, în mod obligatoriu:
- data si locul unde este încheiat;
- numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator;
- datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si
locul de munca ale
contravenientului;
37
- descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost
savârsita, precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei
si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
- indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;
- indicarea societatii de asigurari, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea
unui accident de circulatie;
- posibilitatea achitarii în termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii
prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de
exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.
Caile de atac
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de stabilire a
sanctiunii a fost pastrata de legislatia actuala drept cale de atac ce fusese prevazuta si de
legea anterioara.
Astfel, potrivit art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de
constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15
zile de la data înmânarii sau comunicarii acestuia.
Recursul este, potrivit art.34 alin.(2), calea de atac împotriva hotarârii prin care
judecatoria a solutionat plângerea.
Executarea sanctiunilor contraventionale
Potrivit art.37 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevazut la
art. 31, precum si hotarârea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plângerea
constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Astfel, avertismentul se adreseaza oral atunci când contravenientul este prezent la
constatarea contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator, iar în celelalte
cazuri avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare
a contraventiei, cu rezolutia corespunzatoare.
În situatia în care avertismentul a fost aplicat de instanta prin înlocuirea amenzii
contraventionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunostintare scrisa.
Amenda contraventionala se pune în executare:
- de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercita
calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei în termenul prevazut
de lege;
- de catre instanta de judecata în celelalte cazuri.
Pentru sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati în
folosul comunitatii, reglementari se regasesc în O.G. nr.55/2002 privind regimul juridic al
sanctiunilor prestarii unei activitati în folosul comunitatii si închisorii contraventionale.
Executarea despagubirilor stabilite de catre organul competent pe baza de tarif se
va realiza potrivit regulilor generale de drept comun referitoare la executarea silita a
creantelor.
Prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale
Potrivit art.128 din Codul de procedura fiscala, dreptul de a cere executarea silita a
creantelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator
celui în care a luat nastere acest drept, termen care se aplica si creantelor provenind din
amenzi contraventionale.
38
BIBLIOGRAFIE
Constitutia României din 1991, republicata
Legea contenciosului administrativ nr.29/1990
Legea nr.188/1999 privind Statul functionarilor publici
Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a
ministerelor
Legea administratiei publice locale nr.215/2001
O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Legea contenciosului administrativ nr.554/2004
Emanuel Albu, Drept administrativ si stiinta administratiei, Partea I, Editura
Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2005
Emanuel Albu, Drept administrativ si stiinta administratiei, Partea a II-a, Editura
Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2006
Alexandru Negoita, Drept administrativ, Ed. Sylvi, Bucuresti, 1998
Ioan Alexandru, Administratia publica, Ed. Lumina Lex,1999
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editia a III-a, vol. I, Ed. All Beck,
Bucuresti, 2001
|
