Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






URMARIREA PENALA

Drept









loading...


ALTE DOCUMENTE

Obiectul raportului juridic
INTRODUCERE IN DREPT FISCAL
RASPUNDEREA ADMINISTRATIV-CONTRAVENTIONALA
INFRACTIUNEA FLAGRANTA
Reforma sistemului institutional de control - Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului
CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE
Impreviziunea
TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR
CETATENIA EUROPEANA
POTENTIALUL DELINCVENTIAL SI POSIBILITATILE NVESTIGATIVE


URMĂRIREA PENALĂ

Sectiunea I

OBIECTUL ACTIVITĂŢII DE URMĂRIRE PENALĂ sI

 IMPORTANŢA URMĂRIRII PENALE

§1.Obiectul urmaririi penale

1.Notiune

Īn baza principiului oficialitatii procesului penal, savārsirea de fapte penale atrage obligatia organelor judiciare sa ia masuri pentru reprimarea lor. Desfasurarea acestor activitati are ca punct de pornire īnceperea urmaririi penale, procedura reglementata prin dispozitiile Codului de procedura penala si care reprezinta temeiul juridic al desfasurarii activitatii organelor de urmarire penala[1]. Astfel se impune ca procedura īnceperii urmaririi penale sa fie simpla si operativa.

Prevederile legale privitoare la īnceperea urmaririi penale au drept scop asigurarea respe 949j97j ctarii drepturilor si libertatilor cetatenesti[2] prin īmpiedicarea īnceperii urmaririi penale īn cazul īn care exista o cauza care nu permite punerea īn miscare a actiunii penale prin fixarea īn timp a momentului de la care organul de urmarire penala intra īn plenitudinea drepturilor care īi sunt conferite prin lege, prin īntocmirea unui act procesual (rezolutie, proces verbal, etc.) care sa consemneze dispozitia organului de cercetare īn acest sens[3].

Codul de procedura penala din 1968 prevede ca urmarirea penala are ca obiect strāngerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea īn judecata[4].

Din dispozitiile textului rezulta ca activitatea de urmarire penala se axeaza, pe doua coordonate principale :

-elucidarea pricinii penale īn totalitate, adica strāngerea probelor  necesare   cu   privire   la   existenta   infractiunilor,   la identificarea si raspunderea penala a faptuitorilor;

-posibilitatea trimiterii faptuitorilor īn fata justitiei penale[5].

Elucidarea cauzei penale sub aspectul faptei se obtine prin administrarea de probe care trebuiesc strānse cu toata atentia si simt de raspundere pentru a nu fi urmarite persoane nevinovate si nici a scapa de raspundere penala cele vinovate de savārsirea unei fapte prevazute de legea penala. Pentru strāngerea probelor este necesara efectuarea unei cercetari in rem īn cadrul careia se desfasoara operatiile de descoperire, de adunare si conservare a probelor fara de care nu s-ar putea cunoaste daca s-a comis sau nu o fapta care ar putea fi infractiune si daca cel presupus ca a savārsit-o ar fi faptuitorul[6].

Pentru ca infractiunea sa existe, este necesara īn primul rānd existenta materiala a unei fapte si, īn al doilea rānd, asigurarea ca acea fapta este prevazuta si pedepsita de legea penala[7].

Prin identificarea faptasului se īntelege ca probele adunate trebuie sa procure si date necesare pentru cunoasterea faptuitorului atāt ca persoana fizica cāt si cu privire la identitate[8].

Urmarirea penala consta si din activitatea prin care faptuitorul este tras la raspundere penala prin punerea īn miscare a actiunii penale, prin luarea masurilor de constrāngere necesare desfasurarii īn bune conditii a procesului penal, cum ar fi cele preventive, masurile asiguratorii, etc.

Urmarirea penala are drept obiect rezolvarea aspectelor legate de latura penala a cauzei, neexcluzāndu-se preocuparea si de latura civila[9]. Astfel, atunci cānd este cazul, se asculta partea civila, se iau masuri de asigurare a despagubirilor civile, se dispune restabilirea unor lucrari sau repunerea īn situatia anterioara savārsirii infractiunii etc.

2.Verificarea probelor

Organele de urmarire penala au obligatia legala nu numai de a strānge ci si de a verifica probele referitoare la infractiune si infractori, sub toate aspectele, fara a avea vreo idee preconceputa asupra vinovatiei faptuitorului[10]. Īn acest scop, ele stabilesc si verifica faptele si īmprejurarile īn totalitatea lor, sub aspectul confirmarii, cāt si sub cel al infirmarii, ca si circumstantele atenuante si cele agravante, mobilul infractiunii, forma vinovatiei, identificarea faptuitorului, īmprejurarile care au determinat si īnlesnit savārsirea infractiunii, alte date necesare pentru solutionarea justa a cauzei, obligatii prevazute de art. 63, C. pr. pen.

Dispozitiile art. 63, C. pr. pen., impun ca activitatea organului de urmarire penala sa fie completa, īn sensul administrarii tuturor probelor din care sa reiasa concluzii referitoare la cunoasterea īmprejurarilor īn care s-a savārsit fapta prevazuta de legea penala, la urmarile acesteia, la persoana susnumitului, date care sa ajute instanta sa aplice īn mod corespunzator legea penala. Aceste īndatoriri se īndeplinesc chiar daca īnvinuitul recunoaste fapta (art. 202, alin. 1 si 2, C. pr. pen.) īn sensul de a trage concluzii complete, juste si avizate de catre organul de urmarire penala asupra probelor administrate īn cauza[11].

§3.Mijloacele prin care se realizeaza obiectul urmaririi penale

Actele de urmarire penala sunt actele procesuale prevazute de legislatia procesual-penala prin care se īnfaptuiesc sarcinile trasate organelor de urmarire penala. Actele de urmarire penala se clasifica īn acte de cercetare penala si acte de dispozitie asupra urmaririi penale[12].

a)Strāngerea  si  verificarea  probelor  cu  privire  la  fapta prevazuta de legea penala si la faptuitor se realizeaza prin activitati specifice cum ar fi: audierea inculpatului,  a partii vatamate,  a martorilor,    eventual    confruntarea lor, efectuarea  expertizelor, cercetarea locului faptei, eventual reconstituirea acesteia, ridicarea de obiecte si īnscrisuri, efectuarea de perchezitii. Aceste activitati sunt specifice  cercetarii  penale,   activitatii  de  investigatie,  de  aflare  a adevarului, putānd fi efectuate si de catre instantele de judecata si constituind acea parte a sedintei de judecata denumita cercetarea judecatoreasca.

b)Actele de urmarire penala includ si actele de dispozitie care pot fi efectuate de organele de urmarire penala īn cursul acestei faze.   Acestea   sunt   īnceperea   urmaririi   penale,   luarea   masurilor penale,  punerea īn  miscare  a  urmaririi  penale,   luarea  masurilor procesuale precum si actele de finalizare a urmaririi penale īn sensul īncetarii activitatii procesuale (reīnceperea urmaririi, scoaterea de sub urmarire, īncetarea urmaririi penale, clasarea)[13].

Actele de procedura penala nu au o ordine de efectuare dinainte stabilita. Actele de dispozitie sunt actele constitutive ale procesului penal si urmeaza o ordine fireasca prevazuta de lege. Actele de cercetare nu se pot efectua decāt dupa īnceperea urmaririi penale; punerea īn miscare a actiunii penale se face īn cadrul urmaririi, deci dupa īncetarea ei; trimiterea īn judecata nu se poate referi decāt la fapte si persoane pentru care s-a dispus punerea īn miscare a actiunii penale.

Momentul de īnceput se concretizeaza īn actul procesual al īnceperii urmaririi penale. Pentru a se putea ajunge la acest act de dispozitie, se pot desfasura mai multe activitati (sesizari, acte premergatoare) care alcatuiesc īmpreuna procedura īnceperii urmaririi penale[14].

§4.Limitele urmaririi penale

Punctul de pornire al urmaririi penale īl constituie īnceperea urmaririi penale materializata printr-o rezolutie sau proces verbal, dupa cum organul de cercetare este sesizat prin plāngere, denunt sau din oficiu[15]. Īnaintea acestui moment initial, organul de urmarire penala are posibilitatea ca, dupa sesizare, sa efectueze unele activitati prealabile tocmai īn vederea īnceperii urmaririi penale, motiv pentru care aceste activitati au denumirea de acte premergatoare. Ele se consemneaza īntr-un proces verbal separat de cel al īnceperii urmaririi penale care declanseaza activitatea de urmarire penala.

Limita initiala a acestei faze de urmarire penala prezinta importanta deosebita si trebuie bine determinata deoarece, īncepānd cu acest moment, se manifesta, īn conformitate cu prevederile legii, raporturile juridice procesuale īntre subiectii care participa la rezolvarea cauzei penale[16].

Urmarirea penala īncepe dupa sesizarea organului de urmarire prin dispozitia acestuia de a porni cercetarea, acest lucru facāndu-se īn scris. īn cazul sesizarii din oficiu se īncheie un proces verbal iar, īn celelalte cazuri, dispozitia se ia pe cale de rezolutie (art. 228, C. pr. pen.).

Limita finala a urmaririi penale se situeaza la nivelul trimiterii īn judecata. Procurorul dispune trimiterea īn judecata a inculpatului prin rechizitoriu. Acesta are obligatia sesizarii instantei īn termen de 24  ore. Īnaintarea   dosarului   la   instanta   competenta   reprezinta activitatea cu care aceasta faza ia sfārsit[17].

§2.Importanta īnceperii urmaririi  penale

1.Īnceperea urmaririi penale, act al procesului penal

Organul de urmarire penala, luānd cunostinta de savārsirea unei infractiuni, are datoria sa actioneze prompt pentru a-i stabili natura, a-1 identifica si prinde pe infractor si a-1 trage la raspundere penala[18].

Reactia imediata a organelor de urmarire penala depinde, īn cadrul unei proceduri judiciare, de rapiditatea cu care se ia hotarārea de a īncepe activitatea de urmarire concretizata īntr-un act penal si care marcheaza investirea organelor de urmarire cu toate atributiunile pe care le confera legea. Actul initial si constructiv al urmaririi penale reprezinta dispunerea de catre organul competent a īnceperii urmaririi penale, acest act reprezentānd un act de dispozitie, o manifestare de vointa care se consemneaza īntr-un act procesual (rezolutie scrisa sau proces verbal).

Īnceperea urmaririi penale, ca act al procesului penal, urmareste doua interese: pe  de  o  parte,   interesul  statului  si  al victimei, care exprima cerinta ca activitatea de represiune a infractiunii sa īnceapa imediat ce organul de urmarire a fost sesizat despre savārsirea infractiunii; pe de alta parte, interesul persoanei reclamate pe nedrept sau aparata de legea penala de a nu deveni īnvinuita fara justificare   legala   si   de   a   nu   fi   supusa   unor   masuri   de

constrāngere pe nedrept[19].

Procedura īnceperii urmaririi penale trebuie sa īmbine aceste interese īncāt,  asigurāndu-se operativitatea organelor de urmarire penala īn descoperirea infractiunilor, īn identificarea si prinderea infractorilor, sa garanteze totodata drepturile si libertatile cetatenesti.

Īnceperea urmaririi penale constituie sl actul prin care o persoana este īnvinuita. Din acest moment īnvinuitul capata dreptul de aparare īn cadrul procesului penal, calitate īn care poate combate īnvinuirea si cere respectarea drepturilor sale procesuale. Unul dintre drepturile procesuale ale īnvinuitului este de a cunoaste faptele de care este īnvinuit, īnceperea urmaririi penale determinānd cadrul general īn care organul de urmarire penala orienteaza investigatiile sale, iar īnvinuitul īsi sustine apararea[20].


2.Perfectionarea continua a reglementarii īnceperii urmaririi penale

Codul de procedura penala din 1936 prevedea ca moment initial al activitatii judiciare penale pornirea procesului penal Codul de procedura penala din 1968 a renuntat la procedura anterioara pornirii procesului penal si a reglementat ca moment initial al procesului penal īnceperea urmaririi penale[21].

Īnlocuirea vechii titulaturi a fost necesara deoarece, etimologic, prin pornire se īntelege actiunea de īncepere a miscarii unui corp īn spatiu, expresie care nu se potrivea pentru intitularea unui act procesual, astfel fiind necesara īnlocuirea acestei expresii cu o alta care sa redea exact sensul activitatii actului procesual emis de organul de cercetare si anume de īncepere care se refera la o actiune.

Actuala denumire de īncepere a urmaririi penale este mai adecvata, iar reglementarea sa mai corespunzatoare scopului urmarit. Acest act marcheaza doar declansarea urmaririi penale a carei efectuare nu are īntotdeauna ca finalitate rechizitoriul de sesizare a instantei de judecata. El poate determina si ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, īncetarea urmaririi penale si altele, proprii acestei faze a procesului penal[22].

Reglementarea din Codul de procedura din 1968 nu era īndeajuns de eficienta, īntrucāt nu asigura desfasurarea īn cele mai bune conditii a activitatii organelor de urmarire penala si nici garantarea optima a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor. Aceasta reglementare a fost modificata prin art. 228 din Legea 7/1973.

Actualele prevederi ale art. 228 stipuleaza ca organul de urmarire penala, sesizat pentru vreunul din modurile aratate īn art. 221, C. pr. pen., ar dispune prin rezolutie īnceperea urmaririi penale cānd, din cuprinsul actului de sesizare


sau al actelor premergatoare efectuate, nu rezulta vreunul din cazurile de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale prevazute īn art. 10, cu exceptia celui de la lit. b.

Prin modificarile aduse art. 228 au ramas o serie de neclaritati ca, de pilda, confirmarea de catre procuror a actelor finalizatoare ale urmaririi penale, procesual penala anterioara nemaifiind īncorporata īn actualul Cod de procedura penala. Procurorul ramāne singurul organ abilitat de lege sa dispuna asupra urmaririi penale.

Sectiunea a II-a

PRINCIPII DE DESFĂsURARE A URMĂRIRII PENALE

§1.Aplicarea principiilor fundamentale ale procesului penal īn faza

de urmarire penala

1.Legalitatea procesului penal

Este prevazuta de dispozitiile art. 2, alin.1, potrivit carora īntreaga desfasurare a procesului penal, de la īnceputul urmaririi penale si pāna la punerea īn executare a hotarārii penale definitive, se stabileste prin lege si are loc potrivit prevederilor legale.

Principiile de desfasurare a urmaririi penale īsi gasesc aplicare īn ceea ce priveste īnceperea urmaririi penale: legalitatea, oficialitatea, aflarea adevarului, rolul activ, garantarea libertatii persoanei, garantarea dreptului de aparare, folosirea limbii oficiale si folosirea limbii materne prin traducator[23].

Potrivit acestui principiu, prevederile Codului de procedura penala reprezinta cadrul legal īn care se impune a se desfasura procesul penal, respectiv numai īn fata organelor juridice īnfiintate si organizate prin lege si numai potrivit dispozitiilor legale. Astfel, activitatea de urmarire penala se desfasoara numai de organele de urmarire prevazute de Codul de procedura penala potrivit competentei lor si dispozitiilor legale care reglementeaza urmarirea penala.

Activitatea de urmarire penala este supusa supravegherii procurorului, respectarea legilor de catre procuror īn cursul urmaririi penale este controlata de instanta, īntre procuror si instanta existānd o strānsa conlucrare principiala si un control reciproc care garanteaza aplicarea principiului legalitatii.

Realizarea principiului legalitatii īn procedura īnceperii urmaririi penale este asigurata prin respectarea de catre organul de urmarire penala a prevederilor art. 228, care prevede ca īnceperea urmaririi penale se dispune numai atunci cānd, din cuprinsul actului de sesizare, rezulta ca s-a savārsit o infractiune si ca nu exista vreunul din cazurile de īmpiedicare a punerii īn miscare a actiunii penale prevazute de art. 10, cu exceptia celei de la lit. b, dispozitie care se consemneaza īntr-un act procesual[24].

Conform art. 203, C. pr. pen., organul de urmarire dispune asupra actelor si urmarilor procesuale prin ordonanta, atunci cānd legea prevede aceasta sau, īn alte cazuri, prin rezolutie motivata[25].

Īn cazul īn caxe s-a īnceput urmarirea penala fara o sesizare speciala, care era strict necesara, īnseamna ca s-a produs o īncalcare a legii de procedura, iar īndreptarea acestei īncalcari nu se poate face prin anularea īnceperii urmaririi penale, ci prin īnceperea acesteia.

2.Oficialitatea procesului penal

Consta, potrivit prevederilor art. 2, alin. 2, īn obligatia organelor judiciare de a īncepe si desfasura activitatea procesuala din initiativa proprie (din oficiu), indiferent de vointa persoanelor interesate īn cauza, īnafara de cazul cānd legea dispune altfel.

Legat de īnceperea urmaririi penale, principiul oficialitatii se refera la sesizarea din oficiu a organelor de urmarire penala īn cazul savārsirii unei


infractiuni prevazute de legea penala (art. 221) si la obligativitatea īnceperii urmaririi penale (art. 228). Principiul impune si obligatia de a efectua cercetari si a lua masuri necesare pentru desfasurarea ei (art. 232), de a pune īn miscare actiunea penala din oficiu de catre procuror (art. 235, alin. 2) īn cazul īn care sunt īntrunite conditiile legale ale trimiterii īn judecata a inculpatului (art. 262).

Conform acestui principiu, organul de urmarire penala are obligatia legala de īncepere a urmaririi penale atunci cānd sunt īndeplinite conditiile prevazute de lege, cu exceptia cazurilor īn care se cere o sesizare speciala (de exemplu atunci cānd īnceperea urmaririi penale este conditionata de plāngerea prealabila a partii vatamate ori de sesizarea sau de autorizarea organului prevazut de lege, infractiuni contra sigurantei pe caile ferate)[26].

3.Aflarea adevarului

Este un principiu prevazut de art. 3, C. pr. pen. Aplicarea acestui principiu asigura faptul ca persoana vinovata de savārsirea unei infractiuni trebuie sa raspunda penal pentru fapta comisa (īn masura vinovatiei sale) si ca nici o persoana nevinovata nu poate fi pedepsita. Astfel, organele judiciare trebuie sa desfasoare īn fiecare cauza o activitate probatorie completa si de buna calitate, activitate care, de cele mal multe ori, trebuie īnceputa de īndata, īnlaturāndu-se astfel posibilitatea pierderii probelor sau a influentarii lor[27] .

Procurorul, īn functie de constatarile facute, are posibilitatea sa restituie dosarul organului de cercetare, conform prevederilor art.228, alin. 5, cu indicatia de a īncepe urmarirea penala sau, īn cazul īn care s-a produs neāntemeiat īnceperea urmaririi penale, sa dea īn cauza o solutie de neurmarire.


4.Rolul activ

Consta īn obligatia organelor judiciare de a avea rol activ īn aflarea adevarului si a da o corecta rezolvare cauzei penale, conform art. 4.

Organele judiciare trebuie sa aiba o permanenta initiativa īn vederea administrarii probelor necesare aflarii adevarului, precum si obligatia de a explica īnvinuitului si celorlalte parti drepturile lor procesuale si de a asigura exercitarea lor. Īn unele cazuri este necesara extinderea cercetarii asupra altor fapte si persoane decāt cele cuprinse īn sesizarea initiala[28].

§2.Tendinte de restrāngere a actiunii principilor specifice ale urmaririi penale

1.Lipsa de publicitate a urmaririi penale

Urmarirea penala, faza īn care se strāng probele, nu se poate desfasura īn mod public deoarece ar stānjeni aflarea adevarului si ar īngreuna aplicarea unor masuri de catre organele de cercetare cerute de aceasta faza[29].

Totusi exista si exceptii, de exemplu īn cazul īn care, īn unele activitati de urmarire penala, ascultarea īnvinuitilor sub 16 ani sa se desfasoare īn prezenta partilor, a delegatului autoritatii tutelare sau a reprezentantilor legali atunci cānd organul de cercetare apreciaza ca acest lucru este necesar.

2.Operativitatea si mobilitatea activitatii de urmarire penala

 

Urmarirea penala nu se poate desfasura īn prezenta partilor, deoarece ar īnsemna sa se piarda urmele infractiunii si unele probe, aplicarea unor metode tactice, surprinderea īn cazul perchezitiei sau sa faciliteze īntelegerea īntre martori.


Urmarirea penala este operativa deoarece actele de urmarire trebuiesc efectuate fara īntārziere de catre organul de cercetare fara prezenta altei persoane. Urmarirea este mobila īn sensul ca actele de urmarire penala se pot efectua la locul unde s-a savārsit infractiunea[30].

Īnceperea urmaririi penale este īntotdeauna operativa si mobila, organul de cercetare avānd dreptul sa dispuna īnceperea urmaririi īn momentul considerat cel mai potrivit si chiar la locul faptei.

3.Celeritatea urmaririi penale

Organele de cercetare penala au obligatia de a efectua cercetarea penala īntr-un termen cāt mai scurt, desi Codul de procedura penala nu prevede termene pentru efectuarea urmaririi penale, fiind necesara totusi, pentru īnceperea urmaririi, o actiune imediata din partea organului de urmarire de care depinde uneori aflarea adevarului si solutionarea justa a cauzei penale[31].

Celeritatea nu trebuie sa afecteze īn nici un mod caracterul obiectiv, temeinic si complet a urmaririi penale. Ea trebuie sa fie cāt mai aproape de momentul comiterii infractiunii.



[1] E.Ionaseanu, op.cit.p.20.

[2] N.Volonciu, op.cit., p.7.

[3] E.Ionaseanu, op.cit., p.21.

[4] Ibidem, p.31.

[5] E.Ionaseanu, op.cit., p.21.

[6] V.Dongoroz s.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, vol.II, p.27.

[7] N.Volonciu, op.cit.I, p.9.

[8] N.Volonciu, op.cit.II, p.241.

[9] N.Volonciu, op.cit.I, p.10.

[10] E.Ionaseanu, op.cit., p.25.

[11] Ibidem, p.31.

[12] E.Ionaseanu, op.cit., p.26.

[13] Ibidem.

[14] E.Ionaseanu, op.cit., p.27.

[15] I.Neagu, op.cit., p.318.

[16] N.Volonciu, op.cit.II, p.243.

[17] N.Volonciu, op.cit.I, p.11.

[18] E.Ionaseanu, op.cit., p.28.

[19] N.Volonciu, op.cit.II, p.242.

[20] E.Ionaseanu, op.cit.p.30.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem, p.31.

[23] E.Ionaseanu, op.cit., p.33.

[24] E.Ionaseanu, op.cit., p.39.

[25] Gr.Theodoru, T.Plaesu, op.cit., p.8.

[26] N.Volonciu, op.cit.III, p.87.

[27] Gr.Theodoru, Principiul aflarii adevarului obiectiv īn procesul penal, īn J.N. nr.1/1962, p.69.

[28] E.Ionaseanu, op.cit., p.42.

[29] N.Volonciu, op.cit., p.243.

[30] E.Ionaseanu, op.cit., p.44.

[31] E.Ionaseanu, op.cit., p.45.


Document Info


Accesari: 3757
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )