CONCEPTUL DE ACQUIS SI PROCESUL DE ARMONIZARE

CONCEPTUL DE ACQUIS SI PROCESUL DE ARMONIZARE

Conceptul de armonizare a legislatiei utilizat nu numai in legislatia actuala romana, ci si in legislatia celorlalte state candidate, precum si in legislatia comunitara este susceptibil de diferite definitii si interpretari, alaturi de cel de aliniere, apropiere, coordonare, unificare (a legislatiilor). Se considera ca, in general, termenii coordonare, apropiere, (rapprochement) si armonizare au fost utilizati ca notiuni sinonime de catre autorii Tratatului de la Roma privind Com 646d36g unitatea Economica Europeana in anul 1957.

Partile recunosc ca o conditie importanta a integrarii economice a Romaniei in Comunitate este armonizarea legislatiei prezente si viitoare a Romaniei cu cea a Comunitatii. Romania se va stradui sa asigure ca legislatia sa sa devina gradual compatibila cu cea a Comunitatii'.[2]

Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului prevede ca 'proiectul de act normativ trebuie corelat cu reglementarile comunitare si cu tratatele internationale la care Romania este parte'.

Termenul acquis comunitar nu se regaseste in Tratatul de la Roma privind Com 646d36g unitatea Economica Europeana, 1957, dar apare de mai multe ori in Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht, din 1992, conform caruia: 'Uniunea dispune de un cadru institutional unic care asigura coerenta si continuitatea intreprinse in vederea atingerii obiectivelor sale prin respectarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar' (Art.3).

In legislatia romaneasca termenul de acquis comunitar a fost definit in Hotararea de Guvern nr. 1367/decembrie 2000 privind constituirea si functionarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozitiilor si principiilor Constitutiei Romaniei cu acquisul comunitar, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana.

In volumul editat sub egida Consiliului Legislativ si intitulat Integrarea Europeana: Dictionar de termeni comunitari semnat de Prof. Dr. Andrei Popescu si Ion Jinga, acquis-ul comunitar este definit mai detaliat, in sensul ca sunt incluse, pe langa actele mentionate mai sus si 'declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene'[3], precum si 'actiunile

comune, pozitiile comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si alte acte adoptate in cadrul politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC- al 2-lea pilon UE) si a cooperarii din domeniul Justitiei si Afacerilor Interne (JAI- al 3-lea pilon UE)'.

Dupa un deceniu de reforme structurale, legislative si institutionale, de restructurare economica si sociala in vederea pregatirii aderarii, Romania trebuie sa faca fata unui context semnificativ schimbat si cu un nivel crescut de interdependente intre Statele Membre, care necesita un comportament strategic rational si eficace.

Aderarea la UE constituie oportunitatea si mijlocul de a imbunatati calitatea vietii cetatenilor sai, alaturi de toti cetatenii europeni. Faptul ca Romania urma sa devina un stat membru UE cu un PIB pe cap de locuitor mult sub media europeana accentua faptul ca statul roman, urma sa gaseasca o cale eficienta de chletuire a resurselor proprii si a fondurilor comunitare, de asemenea stimuland investitiile straine si autohtone.

Romania avea si are nevoie de mentinerea pe o perioada cat mai lunga a cresterii economice rapide, echilibrate si durabile, de institutii puternice si eficiente, de un sistem legislativ coerent si de un sistem fiscal predictibil.[4]

Romania trebuie, de asemenea, sa execute la termen obligatiile pe care si le-a asumat prin Tratatul de aderare si sa realizeze obiectivele Europei unite. Aceste obiective includ

modernizarea infrastructurilor fizice, adaptarea sistemului educational la cerintele europene, revigorarea cercetarii stiintifice si inovarii, cu accent pe aplicabilitate in practica economica bazata pe parteneriatul intre mediul de afaceri, universitati si institutele de cercetare, restructurarea fundamentala a agriculturii si impulsionarea dezvoltarii rurale, precum si consolidarea capacitatii administrative in vederea implementarii acquis-ului comunitar.

Romania trebuie sa actioneze in continuare pentru o dezvoltare durabila si pentru protectia mediului, pentru flexibilizarea pietei muncii si asigurarea conditiilor pentru dezvoltarea unui climat concurential optim.

Ca stat membru al UE si in indeplinirea obiectivelor sale, Romania va aplica principiile si valorile fundamentale ale Uniunii: solidaritatea, consensualitatea si spiritul de compromis. Romania va avea o abordare constructiva si de cooperare, in indeplinirea rolului sau de partener egal in dezvoltarea Uniunii Europene.

In literatura de specialitate, dreptul comunitar este considerat un caz tipic de unificare legislativa. In ceea ce priveste relatia dreptului comunitar cu cel national, aceasta este nemarginita de un model unic, realizandu-se prin patru modalitati: substitutia, armonizarea, coordonarea si coexistenta.[5] Romania a incercat o armonizare legislativa atat ante cat si post aderare, pentru asigurarea bunului mers al pietei.

Multitudinea de documente programatice elaborate in cadrul procesului de pregatire a aderarii Romaniei la UE (majoritatea aflate in implementare, iar unele in curs de finalizare) au facut necesara definirea unui cadru strategic care sa stabileasca prioritatile dezvoltarii Romaniei in perioada 2007-2013 si sa reorienteze astfel toate strategiile, politicile, programele si planurile de actiune sectoriale, in conformitate cu cerintele integrarii rapide si complete a Romaniei in UE. [6]

Premisa elaborarii acestei strategii este ca interesele Romaniei sunt convergente cu cele ale UE, iar promovarea intereselor UE ca entitate, raspunde, in egala masura, intereselor Romaniei. La baza elaborarii strategiei post-aderare au stat urmatoarele principii:

Participarea, Concordanta cu strategiile si programele nationale existente, Corelarea cu strategiile si programele UE.

Agenda Lisabona, lansata in 2000 si relansata in anul 2005, ofera cadrul de coordonare intre masurile nationale si cele luate la nivel european pentru ca Uniunea Europeana sa devina pana in 2010 'cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de o crestere economica durabila, cu locuri de munca mai bune si mai multe si o mai mare coeziune sociala'. Unul din obiectivele Programul National de Reforme pentru Strategia Lisabona, elaborat de catre Guvernul Romaniei pentru perioada 2007-2010 este imbunatatirea functionarii pietei fortei de munca.

In concordanta documentele programatice ale Uniunii Europene, dezvoltarea capitalului uman din Romania se va desfasura pe cinci mari directii:

      educatie si formare profesionala pe toata durata vietii;

      stimularea cercetarii - dezvoltarii si inovarii cu impact semnificativ in economie;

      flexibilizarea pietei fortei de munca si minimizarea constrangerilor birocratice, eliminarea discriminarilor (pe baza de sex, varsta, origine etc.), incluziune sociala, protectie sociala (asigurari sociale si pensii);

      imbunatatirea sistemelor de sanatate publica.

Pentru favorizarea dezvoltarii personale, a incluziunii sociale si a insertiei pe piata muncii, procesul educational se va focaliza pe formarea in domenii de competente cheie, indispensabile vietii active intr-o societate a cunoasterii.

In ceea ce priveste formarea profesionala continua, Romania isi va directiona eforturile catre dezvoltarea unui sistem de formare profesionala continua flexibil si transparent, bazat pe competente, integrat Cadrului National al Calificarilor, pe imbunatatirea retelei de informare, consiliere si orientare profesionala si pe cresterea calitatii si eficientei sistemului de formare profesionala continua printr-un management orientat spre rezultate.

In vederea raportarii catre Comisia Europeana a progreselor inregistrate in pregatirea

pentru aderarea la Uniunea Europeana, MMFES a elaborat si transmis documente cuprinzand informatii detaliate privind actiunile si masurile intreprinse pentru indeplinirea criteriilor de aderare si respectarea angajamentelor asumate prin documentele de pozitie in cadrul negocierilor, precum si in documentele programatice, pentru domeniul propriu de competenta.[7]

In 26 septembrie 2006, Comisia Europeana adopta ultimul sau raport de monitorizare cu privire la pregatirea Romaniei pentru a fi stat membru al UE. Tinand cont de progresele inregistrate, Comisia Europeana a apreciat ca statul roman va fi gata sa-si asume drepturile si obligatiile de stat membru al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007.

In total, MMFES a avut in responsabilitatea sa pre-notificarea a 61 de directive comunitare, dintre care in anul 2006 a pre-notificat 57 de directive

Raportul Comisiei Europene a stabilit ca aderarea inseamna si deschiderea pietei muncii din intreaga Uniune Europeana pentru romani, ca si deschiderea pietei romanesti pentru cetatenii oricarui stat membru UE-27 (UE 25 plus Bulgaria si Romania). Totusi, pentru a preveni efecte de slabire a coeziunii sociale in UE-25, sau a disponibilitatilor de solidaritate europeana, Tratatele de aderare cu noile state membre au prevazut posibilitatea stabilirii unor perioade de tranzitie in care nu vor opera principiile constitutionale, ci politicile interne si acordurile bilaterale, conform procedurii „2+3+2” pentru aplicarea principiului liberei circulatii a fortei de munca in Uniunea Europeana.

In domeniul pietei interne, Romania a continuat alinierea legislatiei in privinta liberei circulatii a persoanelor, in special in ceea ce priveste recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale si libera circulatie a lucratorilor. Este nevoie ca alinierea sa fie finalizata in ceea ce priveste drepturile cetatenilor in general, iar unitatile administrative si de instruire trebuie sa fie consolidate

Libera circulatie a persoanelor a inregistrat unele progrese in domeniul permiselor de munca pentru cetatenii straini. Pe de alta parte, nu s-a realizat o evolutie semnificativa in ce priveste coordonarea sistemelor de securitate sociala,  fiind necesara, in acest sens, dezvoltarea structurilor administrative si instruirea personalului necesar. Se impune totodata o intensificare a masurilor de asigurare a recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale si diplomelor, precum si introducerea structurilor administrative necesare si a programelor de educatie si training corespunzatoare.[8]

A continuat transpunerea acquis-ului referitor la politica sociala si din domeniul ocuparii fortei de munca. De asemenea Uniunea Europeana nu trebuie sa evalueze o tara in raport de numarul de directive transpuse prin acte normative interne, ci in raport de calitatea armonizarii legislatiei nationale cu reglementarile comunitare

In privinta legislatiei armonizate din domeniul sanatatii si securitatii in munca, etapele au fost parcurse la inceput prin prezenta in textul Constitutiei revizuite, a dreptului cetatenilor privind alegerea libera a locului de munca, a protectiei sanatatii si securitatii in munca. Apoi Noul Cod al Muncii intrat in vigoare la 1 martie 2003, aprobat prin Legea nr. 53/2003 si modificat prin Legea nr. 480/12.11.2003 pentru modificarea lit. e) art. 50 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii. [10] In scopul crearii cadrului legislativ necesar, in anul 2002 a fost aprobata si promulgata Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, care a fost modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.107/24.10.2003 astfel se instituie un sistem de asigurare specializat, forma a protectiei sociale, existent in toate tarile membre ale Uniunii Europene.   Legea instituie un sistem de asigurare obligatorie pentru toti salariatii angajati cu contract individual de munca si unul optional pentru liber profesionisti, agricultori.

In privinta stimularii ocuparii fortei de munca, Legea nr. 76/2002 contine mai multe dispozitii care vizeaza:

      cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca

      stimularea angajatilor pentru incadrarea in munca a somerilor si creearea de noi locuri de munca.

Datorita preluarii acquis-ului comunitar si modificarii continue a legislatiei nationale cu implicatii in domeniu, apare necesitatea revizuirii Legii nr. 90/1996 a protectiei muncii republicata, legea-cadru care gestioneaza domeniul securitatii si sanatatii in munca, aceasta trebuind sa transpuna integral Directiva – cadru 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

Eforturile trebuiesc concentrate asupra finalizarii armonizarii legislative in domeniul dreptului muncii, si asupra consolidarii Inspectoratului Muncii pentru a asigura punerea in practica in mod adecvat reglementarilor din domeniul sanatatii si sigurantei la locul de munca. Trebuie sa fie acordata atentia cuvenita promovarii dialogului social si imbunatatirii starii de sanatate a populatiei, care se afla la un nivel semnificativ mai scazut decat standardele UE.

Incepand cu data aderarii, Romania are obligatia de a aplica in totalitate acquis-ul comunitar. Acest demers vizeaza doua aspecte[12]:

1. transpunerea directivelor comunitare; 2. crearea cadrului juridic necesar aplicarii directe, de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, a regulamentelor comunitare.