Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE


loading...








ALTE DOCUMENTE

Varianta 56
Vitopend 100WHO
TESTER PT. AMPLIFICATOARE OPERARATIONALE - schema
Principiile HACCP
DIAGRAMA ENERGETICA A MOTORULUI ASINCRON
Tehnologia de executie a instalatiilor electrice aferente tablourilor de distributie si panourilor de automatizare
GENERATOARE PE BENZINA MANUAL DE UTILIZARE
Modelele Bourgogne
freza-melc


1. ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE

            Accidentul reprezinta o īntamplare neplacuta, care apare brusc, de cele mai multe ori imprevizibil si care īntrerupe īn mod neprevazut mersul normal al unei activitati.

            Īn cazul accidentelor de munca īntamplarea neprevazuta apare īn circumstantele unui proces de munca si implica īn mod obligatoriu prezenta omului īn calitate de executant al unei actiuni.

             Accidentele de munca sau īmbolnavirile profesionale reprezinta un fenomen complex, cu implicatii socio-profesionale profunde, datorita complexitatii raporturilor om - echipamente tehnice atat īn contextul proceselor de munca cat si īn ansamblul īntregii societati.

Amintim ca legislatia romaneasca defineste accidentul de munca ca fiind vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc īn timpul procesului de munca sau īn īndeplinirea īndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului īn baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.

De asemenea precizam ca aceleasi reglementari definesc boala profesionala ca fiind afectiune care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si 414i813e de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului īn procesul de munca.

1.1.  Accidentele de munca - o fatalitate?

1.2. 

            Afectiune care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si 414i813e de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului īn procesul de munca.

            Aparent, accidentele de munca reprezinta o fatalitate, o decizie a hazardului sau un joc tragic al sortii. Īntr-o maniera fatalista, desprinsa din tragica legenda a mesterului Manole, se considera ca accidentele de munca reprezinta "jertfa de sange" necesara realizarii unor lucrari noi.

            Īn realitate īnsa, la o analiza atenta rezulta ca ele sunt generate de o atitudine necorespunzatoare fata de riscuri, de īncalcari - constiente sau inconstiente - ale unor reglementari sau prescriptii tehnice, īn cadrul unui proces de munca.

            Deci practica demonstreaza ca accidentele, inclusiv accidentele de munca, sunt fenomene naturale. Īn consecinta se poate analiza un accident ca efect al uneia sau mai multor cauze. Cauzele producerii accidentelor se regasesc īn pericole, noxe sau situatii periculoase preexistente īn sistemul reprezentat de procesul de munca.

            Rezulta ca, īntr-un sistem complex cum este procesul de munca, accidentele de munca se produc prin suprapunerea actiunii a cel putin unui element material periculos cu cel putin o eroare umana. Gasirea modalitatilor cele mai eficiente pentru evitarea īntalnirii celor doua categorii este data de munca de prevenire.

            Cunoscand ca nu exista activitate care sa nu prezinte pericole "latente" īn desfasurarea ei, activitatea de prevenire a accidentelor se impune de la sine.

            Cerinta de asigurare a unui grad cat mai ridicat de securitate īn munca a determinat necesitatea cunoasterii īn amanunt a fenomenelor periculoase existente īn procesul de munca, a cauzelor ce pot determina declansarea accidentelor sau īmbolnavirilor profesionale si a mecanismelor dupa care acestea se produc. Aceste cunostinte asigura baza stiintifica a activitatii de prevenire, componenta a strategiei de dezvoltare a fiecarui agent economic.

             Īn  conditiile date, prevenirea accidentelor de munca se poate face numai prin gasirea si aplicarea metodelor si mijloacelor de eliminare sau diminuare  a riscurilor profesionale.

1.2.  Accidentele de munca - efecte nedorite ale unor riscuri potentiale nesolutionate

           

Legislatia romaneasca, ca si legislatia altor tari, defineste accidentul de munca ca fiind "vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care are loc īn timpul procesului de munca sau īn īndeplinirea īndatoririlor de serviciu..."

            Īntr-o analiza atenta a cauzelor care conduc la producerea accidentelor se constata ca originile acestora se regasesc cu mult īnainte de momentul producerii accidentului.

            Īn dinamica producerii accidentelor se constata ca de cele mai multe ori se īntrepatrund doua sau mai multe cauze, efectele uneia favorizand cresterea efectelor celeilalte. De obicei cauza esentiala a accidentelor o reprezinta un element minor īn aparenta, dar cu efecte ce se pot amplifica hiperbolic, favorizate de efectele cauzelor conexe.

            Īn sprijinul afirmatiilor de mai sus, se da urmatorul exemplu de accident. La schimbul III, un electrician categoria a V-a, avand grupa III NPN, cu o vechime īn munca de 26 de ani, a primit sarcina de a efectua o interventie la un tablou electric al unei macarale portal. La aproximativ o jumatate de ora de la primirea sarcinii de lucru, electricianul a fost gasit mort pe platforma metalica a macaralei portal unde se gasea tabloul electric. Asupra victimei s-a gasit o lampa de control improvizata.

            Din cercetarile efectuate au rezultat urmatoarele:

-         moartea electricianului a fost violenta; ea s-a datorat electrocutarii; cu exceptia marcilor electrice intern si extern nu s-au constatat leziuni de violenta;

-         victima nu avea echipament electroizolant (din fisa de magazie a reiesit ca ultimul echipament electroizolant īl predase cu 4 ani īn urma si nu luase altul īn schimb);

-         victima nu a avut niciodata scule si instrumente de masura īn dotare;

-         īn momentul producerii accidentului, afara ploua marunt.

            La stabilirea cauzelor producerii accidentului s-a ajuns la concluzia ca moartea electricianului s-a datorat :

-         lipsei echipamentului electroizolant;

-         utilizarii unei lampi de control improvizate;

-         umezelii excesive a mediului de lucru.

            La o analiza minutioasa, rezulta īnsa ca accidentul s-a putut produce si datorita unor deficiente de pregatire profesionala si de protectie a muncii, fapt ce a condus la minimalizarea de catre victima a factorilor de risc profesional.

            De asemenea, accidentul a avut drept cauze si gravele abateri de la disciplina tehnologica comise de maistrul de schimb, care a admis la lucru un lucrator fara echipament de protectie corespunzator riscurilor profesionale.

            Acest exemplu de accident evidentiaza o data īn plus ca accidentele nu se produc la prima īncalcare de norme (cand de obicei se lucreaza cu mare atentie), electricianul īn cauza lucrand de 4 ani fara echipament si scule electroizolante.

            De asemenea, confirma faptul ca la originea accidentelor se afla mai multe īncalcari de norme ale caror efecte conjugate transforma pericolul potential īn accident.

            Eliminarea uneia dintre cele trei cauze directe ale producerii accidentului exemplificat, ar fi condus la neproducerea lui. Īn fapt, acesta este rolul muncii de prevenire.

1.3.  Se pot preveni accidentele de munca?

1.4. 

            Raspunsul la aceasta īntrebare este afirmativ, numai ca munca de prevenire a accidentelor presupune o activitate extrem de laborioasa si complexa.

            Mecanismul de producere a unui accident de munca sau īmbolnavire profesionala este complex, determinat de elemente ce pot apartine celor patru subsisteme aflate īntr-o miscare dinamica activa si interactiva. La analiza lui trebuie tinut cont de interconditionarile ce se produc īn desfasurarea īn timp a acestuia.

            Analiza apriorica a riscurilor este un proces deductiv, ipotetic, īn care tinand cont de pericolele existente  ne imaginam conditionari si fenomene cu probabilitate de producere a unor evenimente ce se pot solda cu accidente.

            Cunoscand elemente "statice" imaginam actiuni "dinamice" si ne īnchipuim consecinte si probabilitati de expunere la risc. Functie de rezultatele unei astfel de analize concepem masuri pentru eliminarea sau reducerea  riscurilor si a posibilitatilor de declansare a acestora.

            La analizarea riscurilor dintr-un sistem de munca va trebui sa se tina cont si de o serie de elemente ale analizei "a posteriori" īn speta de datele statistice de analiza a accidentelor precum si de analizele arborelui de cauze. Acestea ne pot transmite informatii cu privire la probabilitatea de producere a accidentelor, gravitatea consecintelor precum si la mecanismele de producere dandu-ne astfel posibilitatea de a corecta unele elemente ale analizei "a priori".

            Identificarea si ierarhizarea, cat mai corecta, a riscurilor profesionale reprezinta "piatra de temelie " īn stabilirea unei strategii coerente a prevenirii accidentelor de munca si a īmbolnavirilor profesionale pe care se bazeaza managementul de securitate si sanatate īn munca.

            Producerea accidentelor de munca se afla īntotdeauna īntr-un raport de dependenta cu cel putin unul din elementele procesului de munca, cea ce a permis sa se faca o clasificare a factorilor de risc profesional īn functie de acest criteriu, astfel vom avea:

-         factori de risc generati de factorul uman;

-         factori de risc generati dependente de mijloacele de productie;

-         factori de risc generati de sarcina de munca;

-         factori de risc generati de mediul de munca.

            La analiza riscurilor profesionale va trebui sa se aiba īn vedere ca ele nu actioneza izolat ci īn cadrul unui sistem interconditionat. De aceea riscurile profesionale nu vor fi judecate separat se va tine cont de numarul persoanelor expuse la risc, de perioada de expunere la risc, de gravitatea consecintelor si de probabilitatea de declansare a riscului.

            Īn consecinta, la stabilirea masurilor corective, nu se va putea lua īn considerare īntotdeauna de corespondenta biunivoca īntre cauza si masura preventiva. Aceasta pentru ca, uneori, pentru eliminarea unui factor de risc sunt necesare mai multe masuri iar īn alte situatii este posibil ca o singura masura sa elimine mai multi factori de risc.

            Daca tinem īnsa cont ca producerea unui accident de munca sau a unei īmbolnaviri profesionale este posibila la suprapunerea a cel putin unui element material periculos cu cel putin o eroare umana putem īmparti masurile corective īn doua mari categorii:

-         masuri organizatorice, care vizeaza īn special evitarea producerii de erorii umane atat la executant (gesturi, pozitii, metode de lucru, atitudini etc.) cat si īn sarcina de munca (omisiuni, suprasolicitari etc.);

-         masuri tehnice, care vizeaza īn special echipamentele tehnice (īn scopul asigurarii conditiilor minime de securitate)  materialele utilizate (urmarind riscurile chimice, de incendiu sau de explozie) precum si conditiile legate de mediul de munca.

1.5.  Costul accidentelor

1.6. 

Prin tragismul lor, accidentele de munca afecteaza, asa cum s-a mai aratat īn primul rand victimele si familiile acestora. Prin suferintele suportate, prin pierderea capacitatii de munca, accidentele de munca sau īmbolnavirile profesionale produc puternice traume fizice, psihice si sociale, afectand profund viata de familie. De cele mai multe ori costurile suportate de victimele accidentelor de munca sau īmbolnavirilor profesionale nu pot fi evaluate. Īn egala masura, la producerea unui accident sau a unei īmbolnaviri profesionale, trebuiesc luate īn consideratie si elementele concrete si indiscutabile ce nu pot da nastere la nici o interpretare. Astfel la analiza costului total se au īn vedere doua componente:

-         costul direct, care cuprinde toate cheltuielile legate de serviciul de ambulanta, de spitalizare, de medicamente, de protezari, de reinsertie, de readaptare etc. Costul direct se introduce īn cheltuielile de īntreprindere si īn ultima instanta sunt suportate de consumatorii care cumpara produsele firmei. Tot īn costul direct se introduc amenzile si cota parte din pensia victimei.

-         costul indirect care de cele mai multe ori este greu de evaluat la adevaratele sale dimensiuni.

Costul indirect implica:  

a)         Costurile salariale:

-         plata concediului medical pe primele zile;

-         ajutoarele sociale;

-         plata orelor necesare cercetarii accidentului;

-         plata orelor pierdute de salariatii care trebuie sa participe la cercetare īn calitate de martori;

-         timpul pierdut cu angajarea unui īnlocuitor;

-         timpul necesar formarii īnlocuitorului;

-         diverse.

b)         Costuri materiale:

-         valoarea materialelor pierdute;

-         valoarea echipamentelor tehnice deteriorate;

-         costul reparatiilor echipamentelor tehnice.

c)         Costul serviciilor īn situatia īn care se impune apelarea la terti.

d)         Costuri datorate īntreruperii productiei pe perioada dintre momentul producerii accidentului si momentul reluarii activitatii.

e)         Costuri diverse (penalizari pentru īntarzieri la livrare, alterarea imaginii firmei īn randul clientilor, surclasare de produse, penalizari, amenzi pentru accident).

De asemenea, la estimarea costului indirect trebuiesc incluse si unele costuri incalculabile suportate de victima constand īn:

-         pierderi financiare īn bugetul familiei datorate:

-      diminuarii castigului real;

-      cheltuieli suplimentare legate de spitalizare (vizite, alimentatie suplimentara etc.);

-         perturbari ale vietii de familie (suspendarea unor lucrari, abandonarea unor proiecte etc.);

-         modificari īn climatul conjugal si mediul social datorate irascibilitatii victimei;

-         modificari de comportament ale victimei vis ą vis de munca sau fata de colegi;

-         dificultati sau imposibilitati de a continua munca.

            Totodata si la nivelul agentului economic īnregistrarea unui accident conduce la o imagine de marca defavorabila, la repercusiuni pe care accidentul le poate avea pentru derularea carierei profesionale a victimei si la deteriorarea raporturilor de munca cea ce conduce direct la o diminuare a productivitatii muncii.

Schema de interconditionare risc - accident - costuri este reprezentata īn figura 1.1.


Figura 1.1. Schema de interconditionare risc - accident - costuri

1.5. Analiza accidentelor de munca

Analiza accidentelor de munca reprezinta o importanta baza de date necesara pentru orientarea preveniri si motivarii actiunilor ei. Metodele de analiza a accidentelor se pot grupa īn trei categorii functie de orientarea rezultatelor sau modul de tratare. Acestea sunt:

-         tratarea statistica;

-         tratarea etiologica sau de caz;

-         tratarea socio-tehnica.

-        

a)      Tratarea statistica

b)     

Tratarea statistica a accidentelor de munca sau a īmbolnavirilor profesionale se bazeaza pe analiza unui numar cat mai mare de cazuri de la care se extrag caracteristicile comune. Indicii de frecventa, de gravitate etc. analizele factoriale, analiza tipurilor de distributie, permit studierea factorilor comuni. Rezultatele unor astfel de analize permit orientarea actiunilor de prevenire catre directiile prioritare. 

b)Tratarea etiologica

Abordarea etiologica a analizei accidentelor de munca sau a īmbolnavirilor profesionale numita si analiza cazurilor se bazeaza pe studiul amanuntit al antecedentelor personale si al circumstantelor producerii accidentelor. Este o metoda utilizata īn special īn studiul multitudini de factori pentru a determina īn ce masura unele trasaturi personale fizice sau psihologice ale anumitor persoane pot avea legatura cu repetitivitatea accidentelor. Metoda analizei de caz are urmatoarele caracteristici, īn legatura cu metodele statistice:

-         da posibilitatea unei analize psiho-somantice a persoanelor;

-         se aplica situatiilor cu risc ridicat;

-         este costisitoare;

-         este concreta (individualizata) si nu se poate extrapola la alte cazuri.

Fara īndoiala analiza statistica īmpreuna cu un numar semnificativ de cazuri permit clasificarea variabilelor (factorilor) care intervin īntr-un model etiologic si defineste aspecte precum:

-         factorii de risc (pericole, noxe sau situatii periculoase);

-         marcatorii de risc;

-         indicatorii de risc.

c) Tratarea socio-tehnica

Aceasta maniera de abordare combina unele aspecte ale celor anterioare dar se caracterizeaza prin faptul ca accidentele de munca sau a īmbolnavirile profesionale sunt interpretate ca simptome (semnale) ale disfunctionalitatii modului de organizare a īntreprinderii iar accidentatii ca o "consecinta multipla de grup" a conditiilor din īntreprindere. Īn acest tip de analiza accidentele si conditiile īn care se produc sunt date care, īmpreuna cu absenteismul, īmbolnavirile, rotirea cadrelor, schimbarile tehnologice, productivitatea permit un diagnostic global al conditiilor din īntreprindere.   

1.6. Cauzele accidentelor

Īn activitatea de prevenire, principalele metode de analiza a riscurilor profesionale se orienteaza, īn majoritatea cazurilor, pe urmatoarele aspecte:

-         analiza cauzelor;

-         analiza consecintelor.

Accidentele de munca sau a īmbolnavirile profesionale sunt considerate fenomene naturale, deci īn consecinta se pot explica prin legea efectelor, ele tinand de cauze naturale. Īn calitatea sa de singur responsabil de securitatea si sanatatea salariatilor sai angajatorul trebuie sa fie cel mai interesat sa cunoasca cauzele reale ale accidentelor de munca sau a īmbolnavirilor profesionale (el suportand cea mai mare parte a costului total al accidentelor) pentru ai permite sa aleaga cele mai eficiente cai de prevenire.

Cunoasterea cauzelor reale ale accidentelor de munca sau a īmbolnavirilor profesionale este deosebit de importanta īn cea ce priveste stabilirea masurilor corective pentru evitarea repetarii unor accidente similare. De obicei la originea accidentelor de munca sau a īmbolnavirilor profesionale se afla o succesiune de īncalcari, voluntare sau involuntare, a unor norme tehnice sau a unor reglementari organizatorice. Cunoasterea acestei succesiuni permite gasirea locului, cel mai apropiat de origine, unde se poate interveni cel mai eficient pentru eliminarea posibilitatii de producere a unor accidente similare. Data fiind importanta acestei actiuni de cunoastere a legaturii de cauzalitate īntre diversele īncalcari (aflate la originea accidentelor de munca) si accident au fost create mai multe metode de analiza.

Īn cele ce urmeaza se va prezenta metoda arborelui de cauze. 

1.7. Analiza accidentului prin metoda arborelui de cauze

            Metoda a fost pusa la punct īn Franta (de INRS) si permite analizarea accidentelor de munca sau a evenimentelor. Este vorba de a analiza la locul de munca a accidentului  sau a evenimentului survenit de curand.

1.7.1. Prezentarea simplificata a arborelui cauzelor

            Obiectivele metodei sunt :

-         punerea īn evidenta a cauzelor care au produs accidentul de munca sau evenimentul pentru a solutiona neconformitatilor constatate;

-         cercetarea (studiul) factorilor de risc care au aparut īn diferite situatii de munca si care pot provoca si alte accidente.

            Observatie: Aceasta metoda necesita o pregatire profesionala speciala a persoanei care o aplica pentru a da rezultatul scontat.

            Trebuie retinut faptul ca accidentele de munca datorate unei singure cauze sunt foarte rare. Īn mod obisnuit accidentele sunt produse de mai multi factori de risc. Ori asupra acestor factori de risc trebuie intervenit pentru ca accidentul sa nu se mai repete. Este deci necesar ca sa cautam si sa descoperim acesti factori. Dar numai o practica īndelungata īn munca poate stabili exact ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca salariatul īn timp ce-si practica meseria, sa stabileasca informatiile (vizuale, sonore, tactile, etc.) ce-i sunt necesare acestuia īn procesul muncii si sa stabileasca activitatile conexe (aprovizionarea cu materie prima, evacuarea deseurilor, īntretinere, etc.) sau incidentele ce pot apare (opriri accidentale ale masinilor, deteriorari de scule, materie prima necorespunzatoare).

Organizarea muncii trebuie sa tina cont īnsa si de munca repetitiva de lunga durata, ritmuri rapide de desfasurare a muncii, salariu īn acord, pierderea primelor īn caz de rebuturi, etc. Categoriile de cauze care urmeaza, pot servi drept ghid īn cazul unei anchete a unui accident de munca.

a)       Cauze īn legatura cu utilajele si cu produsele:

-         material inadaptat ca scop utilizarii;

-         material uzat, īntrebuintat necorespunzator;

-         material utilizat īn conditii neprevazute;

-         produse periculoase;

-         produse radioactive;

-         utilizarea electricitatii.

b)       Cauze īn legatura cu mediul de munca:

-         munca la īnaltime (īn constructii, domeniu public, reparatii, aprovizionare, etc.);

-         munca la adancime (īn fose, īn transee, santuri, gropi);

-         zgomot/vibratii (scule, motoare, platforme, vibratoare, etc.);

-         ambianta (cald, frig, intemperii);

-         iluminat puternic sau insuficient;

-         atmosfera poluata de praf sau gaze.

c)       Cauze īn legatura cu organizarea muncii:

-         programul de lucru (schimb de noapte, ore suplimentare);

-         ritmul de lucru, urgente;

-         salariu īn acord;

-         comunicare dificila;

d)       Cauze īn legatura cu individul:

-         oboseala datorata unei solicitari psihice sau mentale;

-         īmbatranire sau boala;

-         naveta de durata la serviciu;

-         griji extraprofesionale;

-         supraapreciere.

            Aceasta lista nu este exhaustiva.

1.7.2. Analiza accidentului

Se face īn patru etape:

c)    culegerea de date;

d)    īntocmirea arborelui cauzelor;

e)    alegerea mijloacelor de protectie si formularea actiunilor de prevenire.

f)      luarea si respectarea deciziilor.

a.        Culegerea de date

            Culegerea de fapte se refera decat la fapte sau evenimente concrete si obiective (vazute, citite, auzite). Acest lucru este esential pentru aplicarea acestei metode de analiza. Pentru aceasta trebuie respectate trei reguli:

-         sa nu se faca interpretari de date;

-         sa se ia īn consideratie numai datele autentice;

-         sa se evidentieze un fapt o singura data.

            Se va acorda atentie urmatoarelor lucruri:

-         ceea ce nu s-a petrecut ca de obicei, adica ceea ce a fost neobisnuit īn eveniment;

-         ceea ce se petrece permanent īn acel loc de munca.

            Aceste doua lucruri, ce trebuie evidentiate, se studiaza īntr-un cadru de observatie ce descompune procesul de munca īn:

-         executant (ce este, caracterizare, etc.);

-         sarcina de munca (ceea ce fac);

-         echipamentele tehnice si materialele pe care le utilizeaza;

-         mediul de munca īn care evolueaza individul.

b.        Īntocmirea arborelui cauzelor

            Aceasta etapa impune rapiditate. Imediat dupa accident trebuie cules maximul de informatii (observatii, fotografii,  declaratii, probe, etc.) despre modul de derulare a evenimentului. Se impune minutiozitate, curiozitate si precizie īn vocabular pentru a culege maximum de informatii īn aceasta etapa.

            Scopul metodei consta īn stabilirea cronologica a īnlantuirii īmprejurarilor despre care s-au cules informatii īn etapa precedenta, fapte ce au condus la producerea accidentului. Realizarea propriu-zisa se va face astfel:

-         se pleaca de la ultimul fapt produs (accidentare, etc.);

-         se reface firul evenimentelor.

            Se pun urmatoarele probleme pentru fiecare fapt:

-         ce a determinat ca faptul sa se produca?

-         faptul x, care este precedentul faptului y este singurul care a condus la eveniment?

Tipurile de legaturi logice utilizate īn analiza arborelui de cauze sunt prezentate īn figura 4.1. prezentata mai jos. Pentru a verifica  coerenta logica a arborelui, trebuie puse īn cazul fiecarui īmprejurari (fapt, eveniment) doua īntrebari:

-         daca X n-ar fi avut loc, ar fi aparut Y?

-         ca sa se īntample Y, trebuie ca X si numai X sa aiba loc?

c.         Alegerea mijloacelor de protectie si a actiunilor de prevenire

            Consideram ca fiecare fapt figureaza pe arbore si ne punem problema sa gasim mijloacele care īl neutralizeaza, fara a exclude īn acest stadiu nici o masura apriorica. Pentru fiecare fapt, mergand de la dreapta la stanga, vom cauta prevenirea cea mai buna posibila:

-           fie eliminand īmprejurarea (faptul) considerata;

-           fie considerand īmprejurarea (faptul) ca un lucru normal īn derularea muncii.

            Cu cat lista va fi mai mare, cu atat vor fi mai mari sansele de a fi obtinute masuri satisfacatoare pentru etapele urmatoare.

d.        Verificarea periodica a deciziilor luate

Pentru verificarea corectitudinii masurilor stabilite pentru evitarea unor evenimente similare se impune verificarea periodica a eficientei acestora si corectarea lor (daca se impune) pentru cresterea eficientei. Cu aceasta ocazie se verifica daca masurile stabilite sunt viabile, sunt bine aplicate si daca nu introduc riscuri suplimentare.

Fig. 1.2. Tipurile de legaturi logice utilizate īn analiza arborelui de cauze

1.7.3 Aplicatie la metoda de analiza a accidentelor prin metoda arborelui de cauze

(raport de cercetare īncheiat de CRAM Nantes)

·         Īmprejurarile producerii accidentului

            Un salariat sezonier a fost detasat īntr-o īntreprindere de fasonat piele, lucrand īn schimbul I, sarcina lui fiind de a pregati comenzile precum si unele operatii de manutanta. La īnceputul dupa amiezii, seful magaziei i-a īncredintat acestuia niste etichete pentru a fi micsorate cu ajutorul unei stante manuale; ocazie cu care i-a aratat, acestuia din urma, cum decurge operatia:

-         ridicarea manetei;

-         ridicarea protectiei cutitului;

-         pozitionarea etichetelor;

-         coborarea ecranului de protectie;

-         coborarea bratului masinii pentru taietura;

-         ridicarea bratului;

-         recuperarea etichetelor si a straifurilor.

            Nici nu a ajuns la postul sau de lucru, ca i s-a adus la cunostinta despre un accident, a carui victima a fost muncitorul sezonier. Un pompier de serviciu a recuperat degetele taiate īntr-o punga cu gheata. Au fost anuntati pompierii. La spital, degetele taiate au fost grefate cu succes victimei.

Arborele de cauze pentru acest accident este reprezentat īn figura 1.3.

Fig. 1.3. Schema arborelui de cauze al accidentului


Document Info


Accesari: 20357
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )