Abordari privind studiul Administratiei Publice

Abordari privind studiul Administratiei Publice

Definitii ale administratiei publice

Administratia Publica este componenta executiva a statului, mijloacele prin care scopurile si obiectivele statului sunt puse in practica

(Public administration is the action part or government, the means by which the purpose and the goals of government are realized )

Administratia Publica este preocupata in principal cu mijloacele necesare implementarii valorilor politice." (Public administration as a field is mainly concerned with the means for implementing political value 757h72h s)

Administratia publica se identifica cel mai bine cu componenta executiva a guvernamintului (Public Administration can be best identified with the executive branch of government.)

Administratia publica este:

a) un efort concertat de grup intr-un context public

b) acopera toate cele trei ramuri ale puterii in stat: executiva, legislativa, judiciara.

c) are un rol important in formularea proiectelor de politica publica si astfel face parte din procesul politic

d) difera de sectorul privat

e) dar are legaturi strinse cu grupuri si indivizi privati.

(Public administration (a) is a cooperative effort in a public setting;(b) covers all three branches - executive, legislative and judicial -    and their interrelationships; (c) has an important role in formulation of public policy, and is thus part of the political process; (d) is different in significant ways from private administration and (e) is colsely associated with numerous private groups and individuals.)

Dwight Waldo: "the art and science of management as applied to affairs of state"

Dwight Waldo: "the immediate effect of all one-sentence or one-paragraph definitions of public administration is mental paralysis rather than enlightenment and stimulation."

Notiunea de Stat. Relatia Stat - Administratie

Una dintre definitiile cele mai recente si cuprinzatoare privind Statul este cea a lui     Max Weber :

Entitatea ce poseda monopolul asupra folosirii legitime a fortei intr-un teritoriu clar delimitat.

'The agency making a successful claim to the monopoly of the legitimate use of violence within a given territory '

Putem extrage doua caracteristici primare ale statului din definitia lui Weber :

- monopolul asupra exercitarii legitime a fortei

- statul detine acest monopol doar asupra unui spatiu /teritoriu limitat

Am precizat ca statul este cel care detine monopolul asupra exercitarii legitime a fortei. Aceasta suprematie a statului se manifesta asupra unei populatii date care ocupa un anumit teritoriu limitat.

Avand in vedere aceasta caracteristica putem distinge 3 forme mari de organizare a statului (David Coombes,1997, p.20-40):

Forma statului unitar exemplificata istoric de Franta si Italia in care puterea centrala isi exercita autoritatea direct prin intermediul unor institutii si departamente deconcentrate (aceasta situatie e valabila pentru perioada dinaintea deceniului 6 al secolului XX. Dupa 1950 acest model a suferit schimbari structurale consistente).

Forma duala exemplificata de Marea Britanie, unde regasim doua sfere de putere, separate in teorie, dar care se suprapun in realitate. Forma locala este reprezentata de asa numitele Countyuri si cea centrala este reprezentata de ministere si departamente care pe plan local e reprezentata de diverse oficii .

Forma federala sau cvasi-federala exemplificata de Austro-Ungaria, Germania, Spania, care permit comunitatilor locale o autoguvernare aproape totala si prezinta doua nivele constitutionale.

Implicarea statului in cadrul societatii a fost initial redusa (sec XVIII-XIX) functiile sale rezumandu-se la (doctrina liberala da nastere conceptului de stat minimal):

functia legala - definirea limitelor in exercitarea puterii publice care implica raspunderea pentru actiunile intreprinse de autoritati

functia militara - implica crearea si mentinerea unui corp militar permanent; mentinerea ordinii publice

functia financiara - putin dezvoltata in aceasta perioada; implicare minima in economie, impozitare doar pentru sustinerea cheltuielilor statului in realizarea celorlalte functii .

Printre motivele acestei expansiuni a zonei publice putem mentiona (Wright V., 1984):

- reconstructia de dupa razboi

- organizarea corporatista a grupurilor de interese

- influenta curentelor politice social democrate

- amenintarea razboiului nuclear

Asistam la consacrarea unui noi viziuni asupra conceptului de stat - Statul Providenta (Welfare State) . (nota: expresia nu este chiar atat de noua, intr-adevar termenul de Walfare State apare in Anglia in anii 1940, insa expresii cu sens aproape identic sunt folosite deja din a doua jumatate a secolului XIX - Etat-Providence in 1865 este folosita de autori precum Emile Ollivier sau Emile Laurent, sau Wohlfahrstaat folosita de Wagner, Schaeffle sau Schmoller in anii 1870).

'Statul providenta este mult mai complex decat statul protector. Functia lui nu este doar aceea de a proteja un lucru dobandit (viata sau proprietatea) , ci si de a actiona intervenind pentru redistribuirea veniturilor, pentru reglementarea relatiilor sociale, pentru asumarea unor servicii colective. [] Trecerea de la statul protector la statul-providenta traduce, la nivelul reprezentarilor statului, evolutia in care societatea inceteaza sa se gandeasca pe sine ca un corp pentru a se concepe ca o piata. [] Statul-providenta exprima ideea de a substitui incertitudinii providentei religioase certitudinea providentei statale. In acest sens, el este statul care isi desavarseste secularizarea, transferand intre prerogativele sale obisnuite binefacerile aleatoare pe care pana atunci doar puterea divina era considerata apta sa le imparta. Statul-providenta isi fixeaza drept sarcina sa conpemseze hic et nunc inegalitatile de natura    sau nenorocirile sortii.'

(Pierre Rosanvallon, 1981)

Trei mari abordari in studiul Administratiei Publice

Abordarea Politica

are la baza modelul democratiei pluraliste -

Wallace Sayre

"Administratia Publica este in definitiv o problema a teoriei politice; problema fundamentala intr-o democratie este responsabilitatea in fata controlului popular, adica responsabilitatea intregului aparat administrativ in fata oficialilor alesi"

valori: reprezentare, responsivitate, responsabilitate, separarea puterilor prin constitutie. Includerea acestor valori in toate activitatile de guvernamint. Doctrina separatiei puterilor are ca scop eliminarea abuzurilor de putere - sistemul de "checks and balances". Administratia publica este o componenta a sferei politice (political endeavor) Sfera politica si cea administrativa nu pot fi si nu trebuie separate. Administratia trebuie sa reflecte diversitatea din cadrul populatiei pe care o reprezinta.

structura organizationala: porneste de la ideea separatiei puterilor in stat si constitutionalism, a legaturii inseparabile dintre administratie si politic. Administratia trebuie construita in jurul valorilor    de reprezentativitate, responsivitate si responsabilitate in fata cetatenilor.

" puterea executiva reprezinta un microcosmos al societatii. Inevitabil ea reflecta valorile, conflictele si fortele divergente care se gasesc in cadrul unei societati pluraliste. Ideea unei administratii structurata clar, perfect functionala,fara conflicte este iluzorie.

Structura ar trebui sa :

prezinte multiple centre de putere(diminuarea riscului concentrarii puterii intr-un singur pol)

facilitarea reprezentarii grupurilor de interese existente prin furnizarea de puncte de acces multiple

descentralizare puternica - subsidiaritate

deschidere si transparenta fata de cetateni

decizii prin negociere si consens

rolul individului: Legitimitatea intereselor si nevoilor individului.

Integrarea individului in grupuri sociale/economice/politice mai mari. Nu personalizeaza individul, nu il transforma     intr-un caz. Identifica interesele individuale si le integreaza intr-un anumit grup cu interese asemanatoare. Odata grupati, indivizii sunt vazuti ca beneficiarii servicilor publice.

aspect cognitive: cautarea consensului sau dezvoltarea unor coalitii pentru a determinare ce e corect; discutiile si dezbaterile publice sunt vazute ca metode eficiente pentru colectarea si dezvoltarea de noi cunostinte si "aflarea adevarului"; rol limitat al expertizei sau stiintei, rolul principal in dezvoltarea administratiei il au cetatenii.

Abordarea Juridica/Legala

rolul administratiei publice este aplicarea legii si supravegherea respectarii legii. tendinta de prelua tehnicile judiciare in procesele si procedurile administrative. Scopul supreme este protejarea drepturilor si libertatilor individului. sursa:actele administrative, legislatia, constitutia

valori: importanta procedurilor si regulamentelor - procedural due process, - se refera la corectitudine, adoptarea de procedure administrative care sa protejeze individual in contactul cu administratia de un tratament arbitrar,capricios sau malitios; protejarea drepturilor si libertatilor individului, protectie egala, integritate constitutionala, echitate si tratament egal in conflictele dintre parti (private sau publice). Costurile administrative ocupa un plan secund.

structura organizationala: proceduri contradictorii dupa modelul judiciar al proceselor, independenta celor care ocupa pozitii decizionale(se poate influenta alegerea cazurilor care vor fi discutate dar nu se poate influenta modul in care sunt judecate). Nivele administrative care sa permita mai multe cai de apel. Eficienta nu este prioritara.

rolul individului: individul este tratat ca o persoana unica aflata intr-un set de circumstante singulare. Caracteristicile fiecarei probleme in parte sunt de importanta maxima. Rezultatele variaza in functie de situatia fiecarui individ

aspecte cognitive: dezvoltarea de cunostinte noi prin metode judciare -proceduri adversare sau contradictorii, precedente administrative; Retinere in a face generalizari pe baza cazurilor individuale.