Achizitii de lucrari publice in constructii
Achizitia publica este definita prin lege ca „dobândirea, definitiva sau temporara, de catre o persoana juridica definita ca autoritate contractanta, a unor produse, lucrari sau servicii, prin atribuirea unui contract de achizitie publica.”
Atribuirea unui contract de achizitie publica a lucrarilor de constructii se înregistreaza numai pentru lucrarile de constructii finantate din fonduri publice.
Legea delimiteaza persoanele juridice care pot deveni autoritati contractante:
<a) oricare autoritate publica, dupa definitia acesteia din Constitutia României, inclusiv autoritatea judecatoreasca;
b) oricare institutie publica, de interes general sau local, autonoma ori aflata în subordinea sau sub controlul 11211e411l unei autoritati publice;
c) oricare persoana juridica, alta decât cele prevazute mai sus, care a fost înfiintata pentru a desfasura activitati de interes public fara caracter comercial sau industrial si care se afla cel putin în una dintre urmatoarele situatii:
- este finantata din fonduri publice;
- se afla în subordinea sau sub controlul unei autoritati ori institutii publice;
- în componenta consiliului de administratie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumatate din numarul membrilor acestuia sunt numiti de catre o autoritate sau o institutie publica;
d) oricare persoana juridica ce desfasoara activitati relevante în unul dintre sectoarele de utilitati publice apa, energie, transporturi si telecomunicatii - si care se afla, direct sau indirect, sub influenta dominanta a uneia dintre persoanele juridice prevazute mai sus, ori care beneficiaza de drepturi speciale sau exclusive pentru desfasurarea unor astfel de activitati.>(definitie si clasificare preluate din Ordonanta de urgenta 60/2001, art. 3 si, respectiv, art. 5).
Guvernul poate hotarî si stabilirea altor persoane juridice obligate sa efectueze achizitii publice, in special daca activitatea acestora se desfasoara pe piete cu concurenta exclusa prin lege sau in conditii de monopol.
In domeniul constructiilor, achizitiile publice se refera la lucrari.
Astfel, se va vorbi, in loc de „contract de achizitie publica” (contract cu titlu oneros, încheiat în forma scrisa, între autoritatea contractanta si contractant) de „contract de lucrari”, adica un „contract de achizitie publica, care are ca obiect executia sau, dupa caz, atât proiectarea, cât si executia uneia sau mai multor lucrari de constructii, asa cum sunt acestea cuprinse în clasificarile statistice oficiale, ori executia prin orice mijloace a oricarei combinatii a acestor lucrari de constructii, care corespunde cerintelor autoritatii contractante si care conduce la un rezultat menit sa îndeplineasca, prin el însusi, o functie tehnico-economica”.
Exista si notiunea de „contract pentru concesiunea de lucrari” , caz in care contractul de achizitie publica este de acelasi tip cu contractul de lucrari, cu deosebirea ca „în contrapartida lucrarilor executate contractantul, în calitate de concesionar, primeste dreptul de a exploata/administra rezultatul lucrarilor, în totalitate sau în parte, drept la care se poate adauga, dupa caz, plata unei sume”
Orice contract de lucrari se bazeaza pe principiile de libera concurenta intre executantii de lucrari, indiferent de nationalitate; eficienta utilizarii fondurilor publice din punct de vedere al criteriilor economice; transparenta in legatura cu informatiile legate de aplicarea procedurilor de atribuire a contractului; tratamentul egal, prin aplicarea nediscriminatorie a criteriilor de selectie si de atribuire a contractului; confidentialitatea prin protejarea secretelor comerciale si a proprietatii intelectuale a ofertantului.
Contractele de achizitie publica sunt atribuite numai printr-o procedura specificata de lege, adica:
licitatie deschisa – orice executant are dreptul sa depuna oferta
licitatie restrânsa – in doua etape: in prima se selecteaza candidatii si in a doua, acestia au dreptul sa depuna oferte
negociere competitiva (sunt consultatii si negocieri asupra clauzelor si pretului cu mai multi executanti) sau cu o singura sursa (acelasi tip de consultatii si negocieri, dar cu un singur executant)
cerere de oferta – sunt solicitate oferte de la mai multi executanti de catre autoritatea contractanta
De regula, atribuirea se face prin cele doua tipuri de licitatie.
Negocierea competitiva se aplica numai daca in urma licitatiei nu s-a primit nici o oferta sau ofertele nu au fost corespunzatoare si autoritatea contractanta nu a modificat substantial cerintele initiale, sau daca lucrarile nu permit o estimare initiala a valorii sau o elaborare precisa a caietului de sarcini datorita naturii lucrarii sau a riscurilor existente, sau in cazul unei activitati de cercetare stiintifica, experimentare si dezvoltare tehnologica in urma careia nu se urmareste rentabilitatea sau acoperirea costurilor.
In sectoarele de utilitati publice se aplica procedura de negociere competitiva, fara restrictii, in cazul in care finantarea contractului de achizitie publica nu implica utilizarea de fonduri publice.
Negocierea cu o singura sursa este admisa pentru achizitia de lucrari publice daca: lucrarile pot fi executate de un singur contractant din motive tehnice, artistice sau legate de protectia unui drept de exclusivitate asupra acestora; in cazul necesitatii unor lucrari suplimentare devenite necesare dupa semnarea unui contract si care nu pot fi separate de acesta fara sa produca prejudicii, iar valoarea noului contract trebuie sa fie maxim 50% din valoarea celui initial, caz in care contractul se încheie cu acelasi contractant; si in alte situatii stabilite de lege (60/2001)
Cererea de oferta este valabila pentru contractul de lucrari numai in cazul in care valoarea estimata a acestuia, ara T.V.A., este mai mica decât 100.000 €.
Autoritatea contractanta nu are dreptul de a diviza contractul in mai multe parti de valoare mica pentru a evita formele de licitatie deschisa si restrânsa.
Autoritatea contractanta este obligata sa estimeze valoarea contractului de lucrari pentru a o compara cu valoarea de 750.000 € (pentru a decide necesitatea publicarii intentiei de a atribui contractul de lucrari) si cu limita de 100.000 € pentru a decide daca este posibila cererea de oferta.
Procedura de atribuire a contractului este stabilita conform schemei logice anexate legii 461/2001.
Contractul este atribuit ofertei celei mai avantajoase pe baza criteriului „pretul cel mai scazut”, sau pe baza criteriilor stabilite „din punct de vedere tehnico-economic”, caz in care se acorda fiecarei oferte un punctaj obtinut in urma aplicarii algoritmului de calcul stabilit in documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei. Punctajul este media punctajelor individuale acordate de fiecare membru al comisiei de evaluare. In plus, se acorda si marja de preferinta interna.
Autoritatea contractanta este obligata sa precizeze in documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei criteriile de evaluare a ofertei prevazute in lege, in ordinea importantei lor pentru evaluarea ofertei, precum si algoritmul de calcul detaliat care va fi aplicat.
Algoritmul de calcul prevazut prin lege se stabileste prin luarea în considerare, alaturi de pret, a unor variate criterii de evaluare a ofertei, în functie de specificul contractului de lucrari, cum ar fi: termen de executie, costuri curente, caracteristici privind nivelul calitativ, estetic, tehnic sau functional, servicii de asistenta, conditii referitoare la aplicarea preferintei interne, alte elemente considerate semnificative pentru evaluarea ofertelor. Aceste criterii trebuie sa fie definite clar, sa aiba legatura concreta cu specificul contractului si, dupa ce au fost stabilite, sa nu poata fi schimbate pe toata durata de aplicare a procedurii pentru atribuirea contractului de achizitie publica.
Autoritatea contractanta este obligata, in cazul existentei mai multor oferte, sa încheie contractul cu acel ofertant a carui oferta a fost declarata câstigatoare. In cazul in care acest lucru nu este posibil, autoritatea contractanta are dreptul sa contacteze ceilalti ofertanti in ordinea descrescatoare a clasamentului ofertelor. De asemenea, exista si dreptul de a anula procesul de atribuire a contractului de lucrari.
Marja de preferinta interna se stabileste de comisia de evaluare. In cazul achizitiei publice de lucrari de constructii, marja se acorda pentru firme ce folosesc mana de lucru formata din cetateni români in proportie de cel putin 90% din totalul folosit pentru îndeplinirea contractului sau persoane juridice române care urmeaza sa îndeplineasca (in calitate de asociati sau subcontractanti) minim 65% din valoarea contractului.
Autoritatea contractanta nu are dreptul de a acorda marja de preferinta interna daca prin aceasta se încalca obligatii asumate de România prin acorduri internationale si nici in cazul atribuirii unui contract de achizitie publica a carui finantare este asigurata prin programe ale Uniunii Europene sau ale altor finantatori, cu exceptia cazului in care prin documentele convenite cu acestia nu se prevede altfel.
In documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei se prevede, in cazul licitatiei, constituirea de catre ofertant a unei garantii pentru participare, garantie pe care o va opri autoritatea contractanta in cazul in care ofertantul îsi retrage oferta dupa data limita pentru stabilirea ofertei. Aceasta garantie este restituita ofertantilor care nu au fost alesi.
Ofertantul ales pentru atribuirea contractului este obligat sa depuna o garantie de buna executie, in conformitate cu prevederile din documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei.
In cazul achizitiei de lucrari publice in constructii, autoritatea contractanta trebuie sa urmareasca dispozitiile legale din domeniul calitatii constructiilor.
Sistemul calitatii în constructii conduce la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare, în scopul protejarii vietii oamenilor, a bunurilor acestora, a societatii si a mediului înconjurator.
Pentru obtinerea unor constructii de acest fel trebuie realizate si mentinute, pe întreaga durata de existenta a constructiilor, urmatoarele cerinte:
a) rezistenta si stabilitate;
b) siguranta în exploatare;
c) siguranta la foc;
d) igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului;
e) izolatie termica, hidrofuga si economie de energie;
f) protectie împotriva zgomotului.
Obligatiile acestea revin factorilor implicati în conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor, precum si în postutilizarea lor, potrivit responsabilitatilor fiecaruia. Acesti factori sunt: investitorii, cercetatorii, proiectantii, verificatorii de proiecte, fabricantii si furnizorii de produse pentru constructii, executantii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu executia, expertii tehnici, precum si autoritatile publice si asociatiile profesionale de profil.
În contractele care se încheie, factorii acestia sunt obligati sa înscrie clauzele referitoare la nivelul de calitate al constructiilor, corespunzatoare cerintelor, precum si garantiile materiale si alte prevederi, care sa conduca la realizarea acestor clauze. În contracte nu se pot înscrie niveluri si cerinte de calitate inferioare reglementarilor în vigoare.
Legea care impune sistemul de calitate in constructii este legea 10/1995. Aceasta stabileste obligatii si raspunderi pentru fiecare dintre factorii implicati in conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor.
In cazul achizitiilor publice, statul si persoanele juridice care îl reprezinta in contract au si rolurile de investitori, proprietari administratori si utilizatori ai constructiilor. Daca proiectul este realizat de o institutie publica, aceasta aduce si obligatiile si drepturile proiectantilor.
Astfel, statul, prin reprezentarea institutiilor si autoritatilor implicate, poate detine numeroase roluri in cadrul asigurarii calitatii lucrarii contractate prin achizitie publica.
|
