Autonomie locala - Consideratii generale

Autonomie locala - Consideratii generale

  intrarii in vigoare a Constitutiei Romaniei din 1991, a existat o lege a administratiei publice locale , si anume Legea nr.69/1991. In art.1 al acestei legi era precizat faptul ca administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe patru principii:

Principiul autonomiei locale

Principiul descentralizarii serviciilor publice

Principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice

Principiul consultarii cetatenilor in problemele de interes deosebit

Legea nr.24/1996 a fost completarea adusa legii nr.69/1991. In forma republicata a legii 69/1991, din aprilie 1996, in textul art.1 a mai fost introdus inca un principiu, si anume, cel al legalitatii.

Orice stat, ca si putere publica ce este organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de catre celelalte state, are rolul atat de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, cat si de a rezolva interesele unei persoane sau alta sau unui grup sau altul. Zonele de interes pe care este impartit teritoriul unui stat, datorita criteriilor geografice, culturale, religioase, reprezinta unitati administrativ-teritoriale ale statului.

Potrivit art.3 alin.3 din Constitutie, “ 959j97j teritoriul este organizat sub aspect administrativ in comune, orase si judete ”.

In toate aceste unitati administrativ-teritoriale au fost create autoritati publice, cu scopul de a urmari si actiona pentru rezolvarea intereselor atat a statului, cat si a comunitatilor respective. Cu acelasi scop au fost   create si la nivel central, anumite autoritati, care au ca rol principal rezolvarea de probleme comune si generale tuturor zonelor de interese.

Potrivit profesorului Paul Negulescu, in orice tara exista doua categorii de interese, si anume, cele specific tuturor categoriilor de cetateni si a intregii colectivitati, si altele specific doar unei localitati.

Vorbim despre autonomie locala, centralizare, descentralizare, deconcentrare, tutela administrativa, in conditiile in care au fost create institutii speciale sau regimuri juridice, avand scopul principal de a aduce o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare situatiilor concrete.

Asa cum a fost precizat mai inainte, legea administratiei publice a suferit anumite modificari de-a lungul timpului. Astfel ca, in Constitutia revizuita si republicata din 2003, in art.120, precum si in Legea administratiei publice locale nr.215/2001, sunt prevazute ca si principii in baza carora se intemeiaza administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale:

Principiul autonomiei locale

Principiul descentralizarii

Principiul deconcentrarii serviciilor publice

Constatam astfel ca exista sase principii de baza cu privire la organizarea si functionarea in temeiul legii a administratiei publice. De precizat este faptul ca, punerea in practica a acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat national, unitar si indivizibil al Romaniei.

Atunci cand vorbim despre principiul autonomiei locale, trebuie precizat faptul ca, prin autonomie se intelege “dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in interesul legii” ¹⁹. Colectivitatea locala este reprezentata de totalitatea locuitorilor dintr-o anumita unitate administrativ-teritoriala.

19. Legea administratiei publice nr. 215/2001

Vom prezenta in continuare anumite caracteristici ale principiului autonomiei locale. Si anume:

a)     Autonomia locala este exercitata atat de consiliile locale si primar, cat si de consiliile judetene, autoritati ale administratiei publice alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

b)     Autonomia locala confera autoritatilor administratiei publice locale dreptul de a avea, in limitele legii, initiative in toate domeniile, exceptie facand doar acele domenii care sunt date expres altor autoritati publice

c)     Autonomia locala priveste organizarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor apartinand, in limitele legii, comunei, orasului sau judetului

d)     Cele mai recente reglementari comunitare in materie, au introdus noi articole privind cooperarea si asocierea autoritatilor administratiei publice locale. Aceste reglementari permit autoritatilor publice sa adere la asociatii nationale sau internationale, pentru promovarea, in limitele legii, a intereselor lor comune. De asemenea, le este permisa posibilitatea de a incheia acorduri intre ele sau de a participa la initierea si realizarea unor programe de dezvoltare regionala. In ceea ce priveste consiliile locale sau judetene din unitatile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontiera, acestea au dreptul de a incheia acorduri de cooperare transfrontaliera cu autoritatile similar ale tarilor vecine.

e)     Autonomia locala poate fi caracterizata de dreptul consiliilor locale de a hotari in privinta participarii cu capital sau bunuri, la constituirea de societati comerciale sau la infiintarea de servicii publice de interes local sau Judetean, in limitele legii

In opinia profesorului Anibal Teodorescu , autonomia locala, analizand evenimentele istorice, este anterioara statului, un principiu pastrat ca o realitate socio-psihologica, chiar in cazul in care au fost aplicate de catre puterea politica centrala, mijloacele directe si brutale de “guvernare locala”.

In ceea ce priveste realitatea juridica, constatam ca autonomia locala a variat de-a lungul timpului dupa mai multi factori, cum ar fi:

a)     Cadrul geografic

b)     Traditia istorica

c)     Gradul de instructie politica sau civila

d)     Resursele economice

e)     Stadiul in care se aflau reglementarile nationale si internationale

Daca vorbim despre spatiul European, constatam ca problemelor autonomiilor locale li se acorda o mare importanta, avand in vedere, in primul rand, mentinerea unei paci sociale si a unei stabilitati politice, iar in al doilea rand, prefigurarea unei urmatoare organizari politice a continentului. O importanta majora, daca ne gandim la asocierile tot mai dese care se fac intre autonomia locala si rezolvarea problemelor minoritatilor etnice, lingvistice sau culturale.

Ca o regula, la momentul actual, principiul autonomiei locale sau principiul descentralizarii, comporta doua forme, si anume, aceea a descentralizarii teritoriale, respectiv, a descentralizarii tehnice.

Nu ne vom opri foarte mult asupra acestor forme de descentralizare, urmand ca ele sa fie dezbatute mai pe larg in urmatorul subcapitol al prezentei lucrari.

Important de spus este faptul ca, descentralizarea teritoriala se refera la existenta unor interese comune ale locuitorilor unui anumit sector geografic, care conduc la anumite afaceri locale in diverse domenii de activitate, care sunt distincte fata de cele de la nivel national.

Pe de alta parte, descentralizarea tehnica presupune existenta unor persoane de drept public care presteaza anumite servicii publice, altele decat cele prestate de anumite autoritati statale. Descentralizarea teritoriala este cea care raspunde unor aspiratii politice, iar descentralizarea tehnica raspunde unor preocupari de eficacitate.

Oricat de larga ar fi autonomia locala, important de retinut este faptul ca, autoritatile locale isi desfasoara activitatea in cadrul unui stat unitar, nu in afara acestuia.

Doua lucruri apar aici, total distincte. Si anume, natura autoritatilor autonome, fata de stat al autoritatilor, unde apare descentralizarea administatiei si limita statala a activitatii acestora. In lipsa acestei limite, conferita de lege si Constitutie, am fi martorii unei transformari a autoritatilor locale autonome in autoritati politice, lucru care ar avea consecinte dramatice la nivel national sau international.

Intrebarea care duce la o dezbatere ampla din partea specialistilor vizati, este aceea daca exista administratie europeana sau daca este vorba doar de un mecanism care vizeaza cooperarea intre toate administratiile nationale europene.

Se constata ca, in cadrul mai multor comunitati, constructia incompleta a sistemului comunitar este reflectat si in administratie ²⁰.

Perimetrul European este dominat de trei modele administrative, care dispun de o mare diversitate in ceea ce privesc structurile lor ierarhice si maniera de organizare si operare. Aceste modele sunt cel englez, cel francez si cel german.

Institutiile europene au fost cele care au produs schimbari. Odata cu crearea lor, in ceea ce priveste directia integrarii sau reinternationalizarii, dar care nu fac parte din administratiile nationale si nu formeaza un corp supranational.

Reactiile specifice ale administratiei nationale la deschiderea negocierilor europene a facut ca cele mai importante tari europene sa isi organizeze politica comunitara in functie de trei modele de organizare, franco-englez, belgian sau cel in care organismele pentru afaceri europene sunt conduse de Consiliul de Ministri.

Victoria pentru Europa pare sa fie reprezentata de acea fragmentare care predomina si care reprezinta calea spre o mare implicare a structurilor europene. In ceea ce priveste integrarea in structurile europene, putem vorbi aici despre o insemnatate deosebita, care este reprezentata de fragmentarea politica si institutionala si absenta unei puteri centrale puternice.

In cazul tendintei generale, aceasta este reprezentata de descentralizare si integrare in structurile europene, asta la nivel national, si de “renationalizarea”²¹ ariei comunitare, la nivel international.

I.Alexandru, op.cit, p.601

21. Ibidem p.604

Propriile defectiuni de constructie au fost cele care au dus la prabusirea sistemului administratiei care era specific statelor totalitare, ceea ce a provocat o asezare a administratiei publice construite pe principiile democratice ale statului, pe un nivel superior.

Asemanarile dintre administratiile multor state europene constau, in primul rand, in interventia statului in mai toate domeniile vietii sociale, care a condus in cele din urma la o impovarare a vietii cotidiene a cetatenilor din cadrul asa-numitului Welfare State²² ( “Statul Bunastarii”).

In ceea ce priveste abordarea din prisma modelului European de administratie publica, constatam ca acesta doreste a fi una dintre variantele modelului occidental, care are ca esenta conceptia de raporturi intre administratie si politica, care presupune o apropiere de puterea politica, bazata pe democratia electiva si pe principiul separatiei puterilor in stat.

Subordonarea administratiei fata de politica, precum si separarea politicii de administratie, sunt doua principii antagonice, care se neutralizeaza si care conduc catre un echilibru relativ, care poate fi, in unele cazuri, chiar precar.

Administratia dobandeste o anumita autonomie in raport cu puterea politica, prin faptul ca este considerata un instrument de deservire al guvernarii, oricare ar fi majoritatea parlamentara din acel moment.

Prin continuitate, care este legata de cariera administrativa a functionarilor publici care dispun de anumite garantii pentru a rezista in fata presiunilor politice, aceasta autonomie a administratiei publice este intarita.

“ Relansarea autonomiei locale pare a fi unul dintre factorii importanti ai evolutiei institutiilor administrative contemporane”²³, o autonomie locala care era deja una destul de puternica.

^{22. I.Alexandru, op.cit., p.606}

^{23.Ibidem, p.610}

Aparitia sau stabilirea democratiilor face ca in unele state ale Europei sa existe reforme ale structurilor locale pentru a intari aceasta autonomie locala.

Ceea ce a contat pentru o dezvoltare a autonomiei colectivitatilor locale si a institutiilor locale, au fost schimbarile politice din statele Europei de Est.

Este bine cunoscut faptul ca Romania isi cauta o pozitie in cadrul sistemului international, lucru care a supus tara noastra la mari eforturi de adaptare.

Grija pe care Romania trebuie sa si-o asume, in primul rand, in ceea ce priveste necesitatea integrarii europene, este aceea de pastrare a identitatii nationale, chiar in cazul unei deschideri cat mai mari catre toate formele de cooperare.

Ceea ce trebuie avut in vedere, este locul pe care Romania si-l percepe si felul in care isi gandeste evolutia urmatoare, in contextul european sau mondial, care nu poate fi altceva decat o viziune coerenta asupra viabilitatii propriului nostru sistem politic.   “ Numai asa vom putea progresa intr-o Europa unita politic, dar care respecta istoria, cultura, capacitatile si identitatile celor care o compun. Este ceea ce se cunoaste indeobste ca <principiul unitatii in diversitate>” ²⁴.