Ce intelegem prin administratie publica?
A.Iorgovan spunea ca “ Istoria omenirii, de altfel, este istoria guvernarii si administrarii popoarelor” ² .
Mai putem vorbi despre administratia publica, folosind un dublu sens.In primul rand, in sens formal, organic, administratia publica este acel sistem format din institutii si autoritati publice, ce cuprind anumite structuri ale administratiei si care realizeaza o activitate cu un anumit specific, ce permite organizarea executarii si executarea in concret a legii. In sens material, vorbim despre executarea anumitor prestatii catre populatie, o buna functionare a serviciilor publice,
1 I. Alexandru, Administratie publica, Bucuresti, 2001, p.66
executarea anumitor prestatii catre populatie, o buna functionare a serviciilor publice,satisfacerea intereselor generale, printr-o buna desfasurare a activitatii de organizare a executarii si executarea in concret a legii din partea autoritatilor componente din acest sistem.
Administratia publica este formata din:
Organele puterii executive (Presedintele, Guvernul si Ministerele)
Autoritatile administratiei publice locale (Consilii judetene, consilii locale, primarii)
Ca si activitate, mentionam doua componente ale administratiei publice:
Executiv – dispozitiva ( adoptarea actelor administatiei de autoritate pentru organizarea executarii si executarea in concret a legii)
De prestare de servicii publice (se iau tóate masurile pentru o buna functionare a serviciilor publice). Sunt incheiate acte juridice si executate anumite operatiuni tehnico- materiale.
Administratia publica se manifesta activ in tóate sferele vietii sociale, avand conexiuni si legaturi cu multe componenete ale societatii.
A. Principiul legalitatii. Actiunea administratiei publice este subordonata legalitatii si, de aceea, aceasta trebuie intemeiata in temeiul legii. “Actele administrative, care sunt acte individuale, trebuie facute numai in baza si in cadrul dispozitiilor stabilite mai inainte pe cale generala si impersonala de catre legiuitor ” . Actul administrativ este principalul instrument de realizare a administratiei publice si este un act unilateral. Incercand sa evite excesul de putere, decidentul nu poate face decat atat cat ii permite legea, in exercitarea competentei sale de alegere. Tot in baza acestui principiu, este pusa la dispozitie o actiune in justitie, pentru un mai bun control al legalitatii.
B. Principiul proportionalitatii. Incalcarea principiului reprezinta o libértate de actiune depasita, o utilizare excesiva a puterii politice. Trebuie, astfel, adaptate mijloacele de realizare la finalitatea urmarita.
C. Principiul permanentei si continuitatii in asigurarea interesului general. Prin satisfacerea intereselor generale, publice, este mentinut un echilibru social si o ordine publica. Reprezentand in totalitate statul, administratia publica trebuie sa fie continua, prompta si energica.
D. Principiul subordonarii administratiei interesului general
E. Principiul motivarii
F. Principiul transparentei
G. Principiul egalitatii in fata administratiei
Trebuie precizat ca administratia
publica este mai cuprinzatoare si nu se confunda cu
”adminstratia de stat” intrucat conceptul de administratie
publica se refera nu numai la Guvern si ministere, respectiv la
activitatea lor in domeniul aplicarii legii, ci si la activitatea
si structura organizatorica prin intermediul careia se organizeaza
aplicarea si se aplica legea la nivelul unitatilor
administrativ-teritoriale in conformitate cu principiul autonomiei locale
si al descentralizarii administrative, aplicabile intr-un stat de
drept.
Notiunea de
administratie publica este analizata si prin raportarea la
alte notiuni, cum ar fi: autoritatea administrativa, putere
publica, serviciu public, organ administrativ. Profesorul
Constantin Ranincescu utilizeaza notiunea de functie
administrativa precizand ca aceasta inseamna asigurarea
functionarii continue si regulate a serviciilor publice
administrative, care constituie, in totalitatea lor, administratia unui
stat.
Serviciile publice interioare reprezinta compartimentele de lucru ale autoritatilor publice , iar entitatile distincte ale administratiei publice care au sau nu personalitate juridica, dar dispun de o anumita autonomie, ce au o organizare de sine statatoare si o conducere proprie, reprezinta serviciile publice exterioare. Administratia publica centrala este cea care infiinteaza serviciile publice de interes national. Acestea apar sub forma structurilor interioare, regiile autonome sau institutii publice, in ceea ce priveste serviciile publice exterioare. Organismele private, precum si administratia publica centrala, care isi desfasoara activitatea doar la nivelul unei entitati administrativ- teritoriale, sunt cele care organizeaza serviciile publice de interes local. Potrivit Legii nr.215/2001, art. 38(1) lit.1, infiintarea de institutii publice, societati comerciale si servicii publice, revine consiliului local si totodata, consiliului judetean.
Vorbim de serviciul public atunci cand aveam de-a face cu necesitatea de satisfacere a unor nevoi umane, ce nu poate fi rezolvata decat prin activitatea autoritatilor statului, judetului, orasului sau satului, ducand, astfel, la beneficii pentru acea colectivitate. De asemenea, exista cazuri in care anumite necesitati publice nu sunt satisfacute. Doar in cazul in care exista o “ nevoie generala” , ce corespunde unei anumite colectivitati, un fenomen social amplu, recunoscut de sectorul politic, putem vorbi de organizarea unui serviciu public. Cele doua criterii care stau la baza formarii unui seviciu public sunt:
Interesul general (care il anima)
Vointa autoritatilor publice (decid asupra modului de rezolvare al problemei)
Pentru o buna organizare si functionare, serviciile publice trebuie sa fie conforme cu o serie de principii. Acestea sunt:
A. Principiul egalitatii tuturor in fata serviciului public. Acesta deriva din principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii, prezent in Art 16(1) al Constitutiei Romaniei din 1991, care ne spune ca toti cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari. Vorbim aici despre faptul ca toate persoanele care se confrunta cu o anumita problema, pot solicita si beneficia de satisfacerea acesteia , fara a exista o diferentiere sau discriminare de nici un fel. In cazul in care avem de-a face cu cazuri extraordinare, in care unele persoane se afla in situatii sociale dezavantajoase, se poate ajunge la situatia in care acestea beneficiaza de anumite facilitati, acordate prin lege (perceperea unor tarife mai mici sau acordarea de ajutoare banesti suportate ori de administratia publica sau de operatorul de servicii publice).
B.Principiul continuitatii. In esenta , se vorbeste despre faptul ca serviciul public trebuie sa raspunda nevoilor de interes general. Nu putem vorbi aici de o satisfacere descontinua a nevoilor generale, de aceea este importanta o legiferare detaliata privind dreptul la greva al salariatilor functiilor publice, deoarece trebuie asigurata continuitatea functionarii serviciului public, exceptie facand cazurile de forta majora.
C.Principiul adaptabilitatii serviciilor publice, ca urmare a modificarilor aparute in societate de-a lungul timpului. Avem de-a face cu o evolutie care isi pune amprenta, atat asupra domeniului tehnic, economic si juridic, dar in foarte mare masura asupra serviciului public. Ceea ce trebuie sa faca administratia publica pentru o buna functionare a serviciilor publice, este sa adapteze acestea in functie de noile nevoi aparute si de complexitatea acestora. Vorbim aici despre o perfectionare continua a activitatii agentilor angajati in cadrul serviciilor publice si de o adaptabilitate la noile preturi si tarife aparute.
|
