Descentralizarea administrativa pe baza principiului autonomiei locale
Constatand ca un factor important al dezvoltarii fenomenului administrativ este reprezentat de dezvoltarea civilizatiei, prezentul subcapitol isi propune sa evidentieze modul in care atat administratia unui stat, cat si viata politica a acestuia, in ceea ce priveste specializarea serviciilor publice, au necesitat schimbari majore, precum si felul in care societatea romaneasca a acceptat aceste schimbari.
Conceptul de descentralizare este formulat in Constitutia Romaniei ca principiu de baza, ce presupune existenta unor personalitati publice locale, cu atributii proprii, care intervin direct in problema gestionarii si administrarii tuturor treburilor colectivitatilor.
Doctrina interbelica sustine ca, ideea de descentralizare implica automat ideea de autonomie locala, aceste doua principii fiind folosite frecvent impreuna.
In art.120 alin.1 al Constitutiei din 2003 se prevede : “Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si cel al descentralizarii serviciilor publice”.
Facand o comparatie cu Constitutia din 1923 constatam ca aici legiuitorul se refera doar la “descentralizarea administrativa”, prevazand totodata si principiul alegerii de catre cetateni, prin vot universal, egal, direct si secret.
Vorbind la momentul actual, descentralizarea reprezinta un pilon de baza al democratiei, situandu-se exclusiv pe terenul administratiei. Nu putem concepe descentralizarea, un element esential al autonomiei locale, fara a exista un control din partea statului. Acest control este numit control de tutela. Constitutia Romaniei din 1991, preia solutia adusa de Franta, unde forumul controlului de tutela conduce in fata instantei de contencios administrativ.
In administratia publica, descentralizarea nu inseamna altceva decat un regim juridic in care problemele locale nu mai sunt rezolvate de catre functionarii numiti de la centru, ci de alti functionari alesi de corpul electoral. Unele autoritati publice au dreptul, conferit de stat, de a-si exercita puterea publica in anumite probleme.
Fundamentarea, in plan material, al acestui regim juridic, este facuta pe un patrimoniu propriu al unitatilor administrativ-teritoriale, nefiind identic cu cel al statului, care asigura mijloacele necesare satisfacerii intereselor locale.
Recunoasterea personalitatii juridice unitatilor administrativ-teritoriale, precum si existenta unor autoritati publice care reprezinta aceste unitati si nu sunt subordonate centrului, aceasta este ceea ce inseamna descentralizare administrativa. De asemenea, descentralizarea administrativa mai consta si in transferarea unor servicii publice din competenta autoritatilor centrale, catre cele locale.
Descentralizarea este mai mare cu cat exista un numar mai mare de servicii publice care sunt date in competenta autoritatilor locale, iar modul de realizare a acesteia depinde in mare masura si de raporturile autoritatilor locale cu cele centrale.
Descentralizarea este considerata mai mica, in cazul in care autoritatile locale sunt numite de cele centrale, iar mai mare atunci cand acestea sunt alese.
Forma in care este exercitat controlul special efectuat de autoritatea centrala, si anume, tutela administrativa, este aceea care indica gradul de descentralizare.
Avantajele unei descentralizari administrative pot fi urmatoarele:
Rezolvarea in conditii mai bune a intereselor locale, ca o consecinta a faptului ca serviciile publice nu mai trebuie sa se conformeze instructiunilor de la centru, ceea ce duce la o conducere mai buna a acestora din partea autoritatilor locale
Masurile si deciziile fiind luate operativ, resursele financiare si forta de munca sunt folosite intr-un mod mai eficient pentru rezolvarea problemelor prioritare
Fenomenele birocratice din autoritatea locala sunt inlaturate intr-o masura mai mare, prin alegerea sau numirea unor functionari publici pe termen limitat
Spiritul de responsabilitate si initiativa pentru viata publica a cetatenilor unei localitati sunt accentuate prin participarea acestora la alegerile pentru desemnarea autoritatilor publice
Profesorul E.D.Tarangul este cel care ne vorbeste despre doua tipuri de descentralizare:
Descentralizare teritoriala- apare atunci cand teritoriul unui stat este impartit in circumscriptii administrative in care functioneaza autoritati administrative locale. In acest caz, autoritatile locale dispun de o oarecare independenta fata de centru, iar unele servicii cu caracter local sunt scoase din competenta autoritatilor locale descentralizate, urmand ca acestea sa fie girate circumscriptiilor teritoriale de care depind
Descentralizarea pe servicii- consta in scoaterea unui singur serviciu public din competenta autoritatilor centrale sau locale, urmand ca acesta sa functioneze autonom
Autoritatile descentralizate sunt reprezentate de acele autoritati alese de cetateni (consilii locale, primarii, consilii judetene) si acestea sunt doar cele care realizeaza autonomia locala.
Deci, “serviciile din teritoriu ale ministerelor (altor organe de specialitate), deci serviciile statale, ne apar ca servicii deconcentrate, si nu descentralizate” .
1 Deconcentrarea administrativa in contextul reformei
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana
a fost momentul cel mai important cu care s-a confruntat
Solutia era, deci, existenta unei administratii moderne, eficace si eficienta. Reforma pe care sectorul administrativ o necesita, trebuia sa aiba la baza urmatoarele principii:
Cresterea autonomiei locale prin imbunatatirea calitatii serviciilor oferite cetatenilor
Depolitizarea administratiei
O conditie pusa Romaniei pentru indeplinirea criteriilor pentru aderarea la Uniunea Europeana in 2007, era aceea a unei reforme administrative. Din Strategia Guvernului pentru accelerarea reformei in administratie a facut parte deconcentrarea functiei publice, descentralizarea si elaborarea politicilor publice.
Pentru reusita integrarii in 2007, pentru a avea o transformare a administratiei intr- una moderna, eficace si eficienta, era nevoie de o strategie foarte bine pusa la punct si care sa functioneze totodata.
Romania tindea catre o administratie moderna, guvernata de principii clare, care sa fie foarte bine incorporate in toate actele normative ce reglementeaza domeniul administratiei publice, sa se regaseasca in toate procedurile administratiei, de la toate nivelurile si in institutii.
Principiile comune administratiilor statelor membre ale Uniunii Europene sunt:
Romania a facut pasi importanti in planul descentralizarii administrative si financiare, prin crearea si implementarea cadrului legislativ si institutional. Incepand cu anul 2004, au fost adoptate o serie de acte normative care au ca principal obiectiv consolidarea procesului de descentralizare / deconcentrare in Romania. Acestea sunt:
HG nr. 699/2004 pentru aprobarea Strategiei actualizate a Guvernului Romaniei
privind accelerarea reformei in administratia publica 2004-2006
Legea cadru nr. 339/2004 privind descentralizarea;
Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului;
HG nr. 2201/2004 privind functionarea si atributiile Comitetului Tehnic
Interministerial si a grupurilor de lucru organizate in conformitate cu dispozitiile
Legii cadru privind descentralizarea nr. 339/2004.
Aceste acte normative statueaza principiile si regulile de baza care guverneaza reforma
administratiei publice si continuarea procesului de descentralizare / deconcentrare in Romania
si reglementeaza cadrul institutional necesar derularii corespunzatoare a acestui proces.
|
