Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























FORMA TRIPARTITA COMPLEXA IN CLASICISM

arta cultura




FORMA TRIPARTITA COMPLEXA
IN CLASICISM




Forma tripartita complexa


Aspecte generale:

Forma tripartita trebuie privita ca un tipar frecvent utilizat si universal valabil este preluat de clasicii primei scoli vieneze - direct din muzica barocului.

Mostenirea barocului preluata de compozitorii clasici se manifesta din plin si in alcatuirea formelor mari. Tiparul formei tripartite complexe a clasicilor este un exemplu de dezvoltare si perfectionare progresiva a vechilor piese de alcatuire tristrofica.

In epoca premergatoare clasicismului ( barocul si perioada de tranzitie), modalitatile principale de intruchipare a acestor forme erau :

v    uverturile (franceze: - lent - repede - lent; italiene : - repede - lent - repede), au fost intrebuintate si in mari lucrari simfonice :

Ex : G. Fr. Haendel : - uvertura din Concerto grosso op.6 nr.10;

v    ariile cu Da Capo

v    Cuplurile de dansuri

v    Dansurile cu Trio, in care, sectinunea mediana ( Trio), prin contrastul stabilit cu extremele, se dezvolta din strofa mediana a vechilor uverturi, mai ales din mijlocul lent al dansurilor italiene.

Dintre compozitorii " epocii de trecere"Ch. W. Gluck este cel care realizeaza mult in uverturile sale, vechile sale scheme tripartite - pe care le gasim in opera"Alcesta" si opera " Ifigenia in Taurida".

in miscari lente

cat si in cele cu tempo rapid

sau de dans.

, se reasesc la W. A. Mozart - Sonata pentru pian K.V. 282 in Mi b major, fara a fi abandonate , ele cedeaza tot mai mult locul formelor evoluate, in care se accelereaza tempii miscarilor, aparand si o simfonizare ampla , ceea ce duce la depasirea caracterelor dansante initiale.

La clasici unele forme dansante vor transcede caracterul dansant initial devenind muzica de concert :

Cele mai importante tipuri de forma tripartita complexa, mare se vor regasi la compozitorii clasici in urmatorele forme:

Forme cu Trio : - Menuet, Scherzo

Forme cu mijloc alcatuind o strofa mediana oarecare, fara carastere evidente de trio : - arii, lieduri, piese instrumentale, parti lente.

Forme cu mijloc episodic: - in piese de factura foarte diferite, parti lente, lucrari instrumentale, s.a.


I. Formele cu Trio


Accelerarea tempoului

Mutarea accentului de pe timpul trei pe unu, pentru ca in menuet si vals defapt se accentua pe timpul trei.

Dar adesea se produce si un balans intre cruzic si anacruzic ( menuet - accent pe anacruza; scherzo - accent pe timp principal)

In anumite cazuri este posibil ca unele scherzo-uri clasice, la L. v. Beethoven mai ales datorita accelerari pronuntate a tempoului, sa se produca gruparea unor masuri in jurul unui accent principal (cate 3,4 masuri care se reunesc intr-unaccent de baza)

Scherzo nedeclarat care poarta denumirea de Menuet (cu caracter de Schezo) : - Simfonia I-a - Menuet, cat si Scherzo-ul dansant din Sonata pentru pian op.28

Scherzo declarat intr-un stadiu incipient, unde cu tot caracterul glumet se mai pastreaza reminiscentele unui vechi menuet cu caracter de dans se intalneste si in : - Sonata pentru pian op.2, Nr.2 PIII. De remarcat, aici caracterul glumet provine din lumea barocului, unde denumirea de scherzo desemna o piesa de caracter, si adesea unele unele sonate ale lui D. Scarlatti, aticipau ritmica, metrica si expresia de scherzo.

Scherzo ca piesa de gen, ce depaseste atat forma tripartita, cat si ritmica ternara, ce adera la formele mari ca Sonata, Rondo-ul;

De asemmenea se abandoneaza metrul ternar in favoarea metrilor binari 2, 4 : - Sonata pentru pian op.31, Nr.3 PII (apropiata de sonata dar cu expresie de scherzo)

Probleme de constructie si morfologie a formelor cu trio.


Partile componente se pot inscrie ca forme bi, tripartite, pentapartite sau, amestecand uneoiri aceste tipare, insa existand anumite contraste , care aici devin mai accentuate decat in baroc.

toate strofele tripartite ca forma ( mici);

toate strofele bipartite;

se pot amesteca forme mici bi, cu tripartite si invers;

putem gasi amestecuri complexe, in cadrul carora intra si forme monopartite, episoade, tranzitii s.a.

caracter dansant - la caracter melodic

agitatie - la calmitate

inchis - la luminozitate

glumet - la cantabiletc

contrastul de tonalitate - cand trio-ul va fi intr-o tonalitate fata de partile extreme. Aceasta caracteristica se pastreaza si in creatia clasicilor tipica relatie de trio, deci trio-ul se situeaza la tonalitatea omonimei majore sau minore, dar mai poate declara si contraste privind relatiile tonale mai indepartate.



Trio la relativa minora:

Trio la subdominanta

Scherzo ( Sol major)----------Trio ( Do major)

Trio la dominanta

Menuetto (Re major)---------Trio (La major)

Relatii mai indepartate

Menuetto (do minor)---------Trio ( La b major)

contrastul de scriitura fiind cel care aduce diferentiere prin mijloace si modalitati de scriere si conceptie a partilor:

Allegro (cantabil)----- ----- ----Trio (figurat)

contrastul de registru este cel care aduce o diferentiere intre strofele externe si Trio, diferentiere evidentiata prin situarea in registre diferite:

contrastul timbral prezent mai ales in muzica simfonica, unde trio-ul poate fi intonat cu predominanta de un anume grup orchestral, fiind prezent si in piese pentru amsamble, evidentiind strofele cu ajutorul modalitatilor diferite de orchestratie, valorificad diferite timbre si culori contrastante :

Trio - culoarea de baza o dau cornii


contrastul tematic trio-ul iese in evidenta printr-un material nou tematic fata de prima strofa:

contrastul metric cel mai putin important si mai rar utilizat, scoate in evudenta strofele si cu ajutorul unor metrii diferiti. In cea mai mare parte a cazurilor, strofele raman insa in acelasi metru ternar de baza


contrastul de structura este cel care produce o individualizare a trio-ului datorita unor structuri specifice, mostenite inca din epoca barocului: simetria strofelor si cadentelor, constructii perioadice - frazeologice patrate, simetrii interne (perioadocitate structurala) severe. Este acea calitate vizibila in exemplele in care predomina cantabilitatea, dar si in cele de factura figurala:

Repriza formelor cu Trio

este de cele mai multe ori statica, prin citare cu Da capo.

Exceptii in acest sens sunt:

repriza incompleta -citarea numai a unei perioade din prima strofa, fara a mai repeta mijlocul si repriza :

repriza cu adaugarea unei code - Scherzo cu "da capo"



Ex : L. v. Beethoven - Sonata pentru pian op.2 Nr.3 PIII

aici mijlocul se intituleaza Maggiore, totusi el se va impune prin unele calitati de Trio, cum ar fi structura simetrica, contrastele de expresie si tonalitate.


III. Forma cu mijloc episodic

libertatea si instabilitatea tematica

structuri asimetrice si fractionate adesea

constructii deschise

instabilitate generala, dar mai ales armonico - tonala

incheierea episodului se efectueaza pe armonii instabile constituind adesea o cadenta deschisa cu rol de anacruza armonica

nu se poate repeta asemenea trio-ului, datorita tocmai acestei cadente finale.

Comparativ cu Trio-ul cu forma inchisa, adesea repetabil, episodul se inscrie ca o strofa instabila, deschisa, nerepetabila, pentru ca are calitatile de mai sus. Astfel imbogateste considerabil sfera expresiva si arhitectura tiparului formelor tristrofice complexe.


Utilizarile formelor tristrofice mari

Ca piesa    independenta, se intalneste in : arii, lieduri, compozitii instrumentale de intindere mijlocie, dansuri, contradansuri, bagattele.

( A - B - A)

Ca parte constitutiva, integranta dintr-un ciclu de sonata sau simfonie ( de obicei miscarea a III-a)

Sunt exemplele care se gasesc in miscarile a II-a si a III-a, in cazul ultim, mai ales in ipostaza formei cu Trio - Menuet, Scherzo - se pot vedea in exemplele amintite mai devreme.













Material de analiza

J. Haydn - Simfoniile Nr. 97, 93, 94 partile III

W. A. Mozart - Simfoniile Nr. 39 in Mi major

Nr. 40 in sol minor

Nr. 41 in Do major partile III

- Simfonia K. V. 385 "Hafner" in Re major,Menuet (ca forma tripartita complexa cu trio)

L. v. Beethoven - Simfoniile I, II, III, VII, partile III





Bibliografie :


Herman V. : Formele muzicale ale clasicilor vienezi Consevatorul "Gh.Dima" Cluj 1973

Herman V. : Bazele teoretice ale studiului formelor muzicale. Ed. Muzicala Bucuresti 1982

XXX Dictionar de termeni muzicali Ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1984

Hodeir .A Formele muzicii Ed. Casa de Editura Grafoart 2007

Teodorescu - Ciocanea Livia : Tratat de forme si analize muzicale Ed. Muzicala Bucuresti 2005







Document Info


Accesari: 5449
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )