ANATOMIA PIELII - STRUCTURA PIELII

ANATOMIA PIELII

Pielea îndeplineste si functia de homeostzie (echilibru interior), schimburi de substante cu mediul si functie imunologica, având o serie de mecanisme de adaptare la mediu, suportând cel mai bine pH-ul 5,5.

Veritabil învelis impemiabil, pielea este un organ compl 11111r173l ex, multistratificat. Ea contituie o bariera care se opune actiunii agentilor externi de natura fizica (lovire, taire, zgâriere, expunere la soare), chimica (produse toxice) sau bacteorologica (patrunderea bacteriilor).

Ea pastreaza de asemenea apa în organism. Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. La un corp adult suprafata pielii este de 1,5-2 m2 si reprezinta 15% din greutatea totala a corpului. Grosimea sa variaza de la 0,5 la 5 mm, în functie de regiunile pe care le acopera si în functie de solicitarile la care este expusa. Este foarte fina pe ploape si foarte groasa pe talpa picioarelor.

Rolul multifunctional al pielii este reflectat prin multitudinea de celule ce se gasesc în tesuturile ei. Un centimetru patrat de piele umana contine 200 de nervuri, 10 fire de par si muschi microscopici, 100 glande sudoripare, 15 glande sebacee, 3 vase de sânge, 12 receptori de caldura si 2 receptori de frig precum si 25 receptori sensibili la presiune. Împreuna cu parul si unghiile, pielea se mai numeste tegument, sau sistem tegumentar.

STRUCTURA PIELII

Pielea are o structura compusa din 3 straturi, fiecare în parte având rolul lui.
Cele 3 straturi sunt: Epiderm, derm si hipoderm.

Epidermul este alcatuit din cinci straturi de celule suprapuse, denumite din profunzime spre suprafata : bazal sau germinativ, spinos, granulos, lucidum si cornos.

Toate straturile provin din stratul germinativ, ale carui celule, pe masura ce se multiplica sunt impinse spre suprafata, schimbandu-si necontenit forma si structura.

Stratul extern cornos al epidermei este format din 20-30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate unele peste altele, asemenea unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurinta in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanenta cu altele noi.

Dermul este constituit dintr-un tesut conjunctiv lax, format din trei componente principale: substanta fundamentala, fibrele conjunctive si celulele conjunctive.

Substanta fundamentala are o structura amorfa si este formata dintr-un amestec de mucopolizaharide, proteine, saruri minerale si apa.

Fibrele conjunctive sunt de trei feluri: colagene, elastice si reticulare, dispuse sub forma de retea.

Celulele conjunctive situate in substanta fundamentala si in ochiurile retelei conjunctive sunt celule fixe si celule mobile provenite din vasele sangvine.

Ţesutul conjunctiv are rol de legatura, sustinere, hranire, depozit, reglare si aparare impotriva infectiilor. In derm se mai gasesc vase sangvine, formatiuni nervoase, foliculi pilosebacei si glande sudoripare.

Tot în derm se gasesc si foliculii pilosi si glandele sebacee care se dechid in foliculi. Cele din urma produc o substanta densa, grasoasa -sebumul, care se infiltreaza in permanenta la suprafata pielii, ca substanta lubrifianta a parului si pielii. Fara acest unguent, pielea s-ar usca si s-ar descuama, nu ar rezista mult timp la solicitarile zilnice. La fiecare folicul pilos se ataseaza cate un muschi horipilator. Daca ne este frig sau ne speriem, acesti muschi se contracta, iar firele de par si pielea se ridica; se formeaza asa-numita piele de gaina.

Hipodermul este constituit din tesut gras(tesut adipos)sub forma de lobuli delimitati de septuri fibroase provenite din derm. Aceste fibre conecteaza derma de organele aflate dedesubt, de exemplu muschii. Acest depozit de grasime este si un strat izolant ce functioneaza ca un termoizolator. In caz de necesitate, organismul poate folosi acest depozit de grasime si ca sursa de energie. Daca cineva manaca prea mult, excesul de grasime se depune sub piele. Sub stratul adipos, se gasesc muschii, ganglionii limfatici, precum si principalii nervi si vase sangvine.

Reînnoirea pielii

Cum am precizat anterior, sub epiderma, in stratul germinativ, celulele se afla intr-o continua diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incarcate cu o proteina rezistenta, cheratina, care determina cheratizarea celulelor. Pe masura ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. Timpul necesar unei celule sa ajunga din stratul bazal pana in stratul cornos si sa se elimine este evaluat la 26-28 zile. Aceasta fiind durata ei de viata. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceasta forma aproximativ 18 kilograme de piele.

Glandele pielii

Pielea este inzestrata cu glande a caror secretie se varsa pe suprafata pielii. Acest glande indeplinesc functii importante

Glandele sebacee

La fiecare folicul pilos este anexata o glanda sebacee, situata in mai superficial fata de glanda sudoripara. Produsul lor, numit sebum, este format dintr-o substanta de secretie grasoasa, pe care celula o colecteaza din grasimile din sange si care face ca firele de par si epiderma sa fie impermeabile.
Sebumul se elimina prin spatiul dintre par si teaca lui. El are rolul de a lubrifia parul si tegumentele.

Cand secretia acestor glande ete insuficienta, pielea devine uscata, iar atunci cand este exagerata da nastere la seboree.

Glandele sebacee stau sub influenta glandelor sexuale. Aparitia seboreei coincide cu aparitia pubertatii.

Glandele sudoripare

Spre deosebire de glandele sebacee, acestea se gasesc pe toata suprafata pielii, in adancul dermei, formate dintr-o aglomerare de tubulete intortocheate (canale sudoripare), avand rolul indispensabil in reglarea temperaturii corporale fiind mai numeroase si mai dezvoltate in anumite regiuni. Secretia glandelor sudoripare poarta numele de sudoare.

Aceasta este un lichid limpede putin sarat, cu miros caracteristic, care variaza de la individ la individ. Este bogat in saruri minerale si acizi volatili. In cazuri de imbolnavire, poate contine uree si zahar. Secretia glandelor sudoripare se varsa continuu la suprafata pielii, totusi este imperceptibila. Transpiratia in timp ce se evapora, ne raceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 600-800 de ml de transpiratie. In zilele foarte calduroase insa, putem evapora chiar si 2 litri de sudoare.

Un om are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totala atigand 100 de grame. Exista destul de multe glande sudoripare pe fata, subrat, in palma, si in talpa. In palma de exemplu, gasim 350 glande sudoripare pe centimetru patrat, in timp ce in dosul palmei doar 200.

Transpiratia ne ajuta si la apucarea unor obiecte cu suprafata neteda. Terminatiile nervoase libere

Receptioneaza excitatiile tactile, termice, dureroase, presionale si vibratorii. Sunt situate în toate straturile pielii.

• Cropusculii Meissner(M) sunt stimulati de atingeri fine. Se gasesc la nivelul papilelor dermice.
• Cropusculii Ruffini(R) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald, tractiunile si deformatiile. Sunt situati în derm si hipoderm.
• Cropusculii Puccini(P) sunt stimulati de miscari slabe, rapide si de intensitate mica. Sunt situati în hipoderm, muschi, tendoane si articulatii.
• Cropusculii Krause receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece. Sunt mai numerosi la nivelulmâinilor si fetei (în derma).
• Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri puternice, se adapteaza lent si partial. Sunt situate în epiderma.

Corpusculii Meissner.

In derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase : acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dure a se gasesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase care se ramifica in epiderma. In portiunea superioara a dermei se gasesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi Meissner, care percep presiunile usoare.

Corpusculii Ruffini si Krause.

Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului.

Corpusculii Vater-Puccini

Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater-Puccini, care au rolul de a percepe presiunile puternice.

Daca aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor excitatii dureroase, presiune, sau caldura, acesta va actiona muschii corespunzatori, de exemplu pentru a retrage mana din apropierea unui foc.

Sunt muschi speciali, atasati la cate un folicul de par. Atunci cand se contracta firele de par se indreapta. Astfel intra mai mult aer, iar izolarea se imbunatateste(mai ales la animalele cu par, pene sau blana.

Muschii piloerectori

Sunt muschi speciali, atasati la cate un folicul de par. Atunci cand se contracta firele de par se indreapta. Astfel intra mai mult aer, iar izolarea se imbunatateste(mai ales la animalele cu par, pene sau blana.

Foliculii de par

Sunt tuburi lungi si inguste, fiecare continand cate un fir de par. Parul creste, pe masura ce se adauga noi celule la baza, din celulele care captusesc foliculul. Celulele mai vechi mor atunci cand se formeaza cheratina in interiorul lor.

Receptorii pentru durere sunt terminatii ale fibrelor nervoase din tesutul celor mai multe organe interne si din piele (in epiderma si in partea de sus a dermei). Ei sunt receptorii care trimit impulsuri atunci cand orice stimulare devine excesiva. Astfel se genereaza senzatia de durere.

Plexurile din par sau plexurile de la radacina parului sunt grupuri speciale de terminatii ale fibrelor nervoase. Fiecare formeaza o retea in jurul unui folicul de par si este un receptor, adica trimite impulsuri nervoase la creier, atunci cand se misca firul de par.