Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































GENUL VIBRIO

biologie




GENUL VIBRIO


Vibrionul holeric sau vibrio commo, agentul cauzal al holerei asiatice apartine Genului Vibrio, Familia Vibrionaceae.




Cuprinde 2 specii cu importanta pentru patologia umana:

- vibrio cholerae

- vibrio para hemolyticus

Cunoscut se pare de pe vremea lui Hipocrate, europenii cunosc holera prin anii l498, cind au debarcat pentru prima oara in India, unde boala evolua endemic. In Europa boala apare prima daa in 1817 iar in 858b18i America 1832.

Agentul etiologic al bolii a fost descoperit si izolat de R. Koch in 1883. Pandemiile de holera care au impinzit globul in anii urmatori il determina pe BEARD sa declare ca ' holera a fost cel mai strasnic profesor, care a obligat intreaga lume sa ia masuri de sanitatie intr-o colaborare perfecta.' In 1894 Pfeiffer si Issaef descrie fenomenul de vibrioliza, iar Bordet citiva ani mai tirziu demonstreaza mecanismul acestui fenomen.


1. Habitat

Omul este singura gazda de V. cholerae. Totusi in anumite situatii epidemiologice poate fi intilnit in ape, sol, materii fecale

vomismente, zarzavaturi, etc. S-a izolat si din organismul animalelor de apa.


2.Caractere morfologice si tinctoriale

In culturi proaspete se prezinta ca un bacil drept sau usor incurbat,

ca o virgula, de 1-4 milimicroni lungime. In culturile mai vechi isi pierde morfologia caracteristica aparind formele filamentoase.

Este extrem de mobil, datorita unui cil unic (monotrich) aflat la una din extremitatile sale.

Este gram negativ, nesporulat, neincapsulat.

La microscop vibrionii apar aszati la fel ca bancurile de pesti in migratie.


3. Caractere de cultura

Nu este un germene pretentios, cresc bine la un Ph alcalin (9-9,2) si intr-un mediu cu mult oxigen. Deci in apa peptonata sau pe mediul solid alcalin BSA cresc in citeva ore. Coloniile sunt de obicei rotunde, usor bombate, albastrui, transparente cu un

diametru de l-3 mm.

Pe linga coloniile de tip S se intilnescsi colonii de tip R.

Sunt rezistenti in mediile cu bila de aceea acestea sunt utilizate ca medii selective.

In apa peptonata vibrionul holeric se dezvolta foarte repede ( in 5-6 ore) pe suprafaa mediului aparind un val discret.


4.Caractere biochimice

Vibrionul holeric este aerofil. Temperatura optima de crestere este la 37 gr. C si la un pH de 8,4- 9,2.

Este oxidazo pozitiv, produce indol.

Fermenteaza fara gaz glucoza, manoza, manita, zaharoza si arabinoza. Pe baza actiunii fermentative asupra manozei zaharozei si arabinozei, vibrionul holeric se poate clasifica in

8 grupe biochimice separate.

Vibrionul holeric clasic apartine grupului fermentativ I (manozo si zaharozopozitivi), nehemolitici si sensibili la clor.

Recent a apraut o varianta de vibrio denumita El Tor care hemolitica, rezistenta la clor si are caractere biochimice noi.

Cele mai cunoscute tipuri sunt:

- vibrio cholerae

- vibrio El Tor (Biovar altor)

iar ca si tipuri mai rare enumeram:

- NAG ( vibrionii neaglutinati)

- vibrio parahemolitycus

- vibrio fetus

- vibrio metschnikowi

- vibrioni anaerobi.


5. Rezistenta

Sunt putin rezistenti la conditiile mediului extern, mor rapid

in conditii de uscaciune, motiv pentru care transmiterea lor

in mediu inconjurator se face prin lichide.

Se distrug prin fierbere instantaneu si in 15- 20 de minute la 55 gr.C.Sunt sensibili la actiunea bacteriofagilor si a acizilor. In anumite conditii (pH corespunzator, lipsa antagonismului bacterian) se pot mentine in intestinul bolnabului sau in ape poluate timp de mai multe saptamini.

Dezinfectantele dintre care substantele clorigene ( var cloros, cloramina) au o puternica actiune virulicida.

Sunt sensibili la antibiotice (Streptomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol) si la sulfamide (Biseptol).


6. Structura antigenica

Prezinta antigene somatice O si H. Antigenul H flagelar este comun vibrionilor holerici si celorlalti vibrioni din natura. AgO de natura polizaharidica, termorezistent localizat in peretele celular confera specificitate de grup. Ag O prezinta mai multe



fractiuni (A,B,C.M) pe baza carora exista 6 grupuri serologice.(O1, O2,O6).

Grupul O1 este strict specific omului si determina holera. El are 4 grupuri serologice in functie de combinarea fractiunilor antigenice A,B,C ale Ag O si anume:

- tipul I Ogawa (A+B).

- tipul II Inaba (A+C).

- tipul III Hikojima(A+B+C)

- tipul IV fara nume (A).

Celelalte grupe - vibrionii neholerici apartin O2-O6 si determina diareile clasice acute, intilnindu-i frecvent in intestinul animalelor de apa.

Alte antigene intilnite la vibrionii holerici sunt:

- factorul exoenterotoxic cholerogen A si B,

- antigenul proteic termostabil

- factorul hemolitic (varianta El Tor).

- hemaglutinogene.


7.Caractere de patogenitate

Sunt datorate capacitatii de multiplicare si toxigenezei.

Este un germene lipsit de invazivitate, raminind cantonat la nivelul intestinului unde determina exfolierea epiteliului digestiv si aparitia granulatiilor riziforme (bob de orez), datorita exotoxinei eliberate.

Mobilitatea vibrionilor,echipamentul enzimatic (mucinaza, neuraminidaza) ca si prezenta unor factori neidentificati de aderare de suprafata celulei epiteliale sunt tot atitia determinanti cu rol in declansarea bolii.


8. Raspunsul imun.

Este slab infectia raminid cantonata la poarta de intrare.

La fostul bolnav se gasesc anticorpii (IgM), anticorpi vibriocizi, antitoxine, anticorpi locali IgA secretori, care-i confera fostului bolnav protectie pe o perioada de 6-18 luni.

Institutul I Cantacuzino Bucuresti Romania a preparat pentru prima

data vaccinul antiholeric pe care l-a folosit masiv, eradicind holera din tara noastra.


9. Infectia experimentala

Iepurii noi nascuti in virsta de 2-4 zile au fost folositi in experiente de Mecinikov. Ei , dupa administrarea unor tulpini de vibrioni holerici dezvoltau diaree deshidratanta, anurie si decedau.

Cobaiul poate fi si el utilizat in infectia experimentala.

Animalele neimunizate si infectate pe cale peritoneala sucomba ( intoxicatie cu endotoxina) iar cele imunizate nu( fenomenul Pfeiffer- Isaeff).


10.Boala la om.

Holera este o toxiinfectie specifica speciei umane. Vibrionii patrund in organism pe cale orala, localizindu-se in intestinul subtire (in mucoasa, submucoasa, membrana bazala) unde se multiplica intens

Intoxicatia organismului se datoreaza pierderilor masive de apa si electroliti care tulbura homeostazia. Aceste pierderi la rindul

lor sunt datorate exotoxinei termolabile (holeragen A) care

activata in prezenta endotoxinei termostabile (holeragen B) inhiba rezorbtia si transportul sodiului activ prin celulele epiteliale ale intestinului (pompa de sodiu este paralizata).

Prin pierderile masive de apa si electroliti prin scaunele diareice si prin varsaturi se realizeaza deshidratarea organismului, acidoza, hemoconcentratie marcata, colaps circulator si moartea bolnavului. Cazurile netratate mor intr-un procent 25%.


11 Tratamentul este antibiotic si pentru corectarea tulburarilor hidroelectrolitice.


12. Epidemiologie

Sursa este omul bolnav . In aceasta boala nu exista purtatori sanatosi.

Calea de transmitere este digestiva.

Receptivitatea generala. Cei rezistenti fac forme usoare.

Profilaxia specifica in zonele endemice da rezultate meritorii.




loading...











Document Info


Accesari: 6677
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )