Cucii
Odata cu incalzirea
vremii, auzim din nou binecunoscutul cantec, rasunand dintre ramurile unui
copac: cu-cu! cu-cu! Pasarea care ne "vorbeste" asa este binecunoscutul cuc;
caci cine oare n-a auzit de el ?
Face parte din familia cuculidelor, ordinul cuculiformelor, iar cucul
intalnit in tara noastra (si, in general, pe continentul european) este denumit
stiintific cuculus canorus. Sau, mai pe intelesul tuturor, cucul gri.
Aceasta pasare este atat de cunoscuta in Europa, incat 242i89c cantecul ei a inspirat
numerosi poeti si compozitori, ba chiar si inventatori: sa ne gandim numai la
ceasul cu cuc!
Cucul gri (cuculus canorus) este o pasare foarte raspandita in Europa, unde isi
face aparitia primavara (prin luna aprilie, uneori si mai devreme), venind din
Africa, unde petrece lunile de iarna. El ramane pe continentul nostru pana prin
august sau chiar septembrie, cand isi ia din nou zborul catre sud, spre tarile
calde. Cucul este, deci, o pasare migratoare (calatoare). Si la dus si la
intors, masculul ajunge primul, zburand mai repede, apoi soseste si femela.
Silueta cucului seamana putin cu aceea a unui rapitor, avand aripile ascutite
si coada lunga. In schimb, coloritul sau este destul de neinteresant: gri pe
spate, alb cu negru pe burta, gri pe piept, cu pete albe pe coada. La unele
femele, culoarea gri a pieptului este inlocuita de o nuanta roscata. Oricum,
cucul nu este prea usor de observat, fiind o prezenta discreta, care se
manifesta mai mult prin sunete. Cine nu cunoaste cantecul lui caracteristic,
care i-a dat si numele?
"Cu-cu! Cu-cu!". De fapt, masculul este cel care emite aceste sunete,
leganandu-se pe creanga pe care se afla. Femela face un fel de "glu-glu".
Cucii se adapteaza la medii foarte variate, singura lor pretentie fiind existenta
unei vegetatii bogate (arbori, tufisuri) in care sa se poata ascunde si unde sa
gaseasca si hrana necesara. Ii putem intalni deci in paduri, in zonele
cultivate, pe tarmuri, in regiunile mlastinoase si chiar in zonele alpine. Se
pare ca, totusi, dintre toate acestea, cucul prefera padurile de foioase.
Cea mai mare ciudatenie a acestei pasari consta in felul in care isi creste
puii. Sau, mai corect spus, in modul in care nu si-i creste Este, din acest
punct de vedere, un "parazit", un "profitor", caci isi plaseaza ouale in
cuiburile altor zburatoare. Cucul nu isi construieste nici un cuib. Atunci cand
vine vremea sa faca oua (in jur de 10 - 13), femela cauta cuiburile altor
zburatoare (de obicei, de talie mica). Pasarelele fiind plecate, cucul-femela vine
la cuibul strain si isi lasa aici cate un ou, care seamana - in mod ciudat - cu
cele ale "gazdei". Pentru ca aceasta sa nu isi dea seama de siretlic, cucul
fura unul dintre ouale din cuib, pe care apoi il sparge si il mananca. Cand
este vorba despre cuiburi mai greu accesibile, unde nu poate intra decat
printr-un mic orificiu, cucul-femela face oul pe pamant, dupa care il ia in
cioc si il introduce cu grija in cuibul strain. La intoarcere, "proprietarii"
cuibului nu-si dau seama de ceea ce s-a petrecut si clocesc oul de cuc impreuna
cu celelalte, ca si cum le-ar apartine (au fost gasite oua de cuc in cuiburile
a circa 100 de specii diferite de pasari!). De obicei, puiul de cuc iese din ou
inaintea celorlalti pui si se dezvolta mai repede. Nu dupa multa vreme, desi
este inca orb si golas, incepe sa arunce din cuib, unul cate unul, ouale sau
puisorii pasarii-gazda. In final, micul cuc ramane singur, bucurandu-se de
toata atentia parintilor adoptivi si primind de la acestia intreaga hrana.
Consuma in cea mai mare parte insecte. Daca nimereste in cuibul unei pasari
care il hraneste doar cu seminte, cum ar fi ciocarlia, puiul de cuc nu va
supravietui acestui regim "vegetarian".
