Brusturele (Petasites officinalis)
Brusturele creste pe malui de riuri si piraie, in santuri si
liziere. Se mai numeste si broscalan, brustur, buedea-ciumei, captalan,
clococean, gula-de-balta, lipan, podval-mare,
smintinica. Este sensibil mai mare decit podbalul galben, din a carui familie
face parte. Frunzele sale devin mari cit palaria, sunt
usor dintate si acoperita cu un puf gri de partea inferioara. Florile, in
nuante de la alb murdar pina la un roz pal, au forma
unor cosulete si sunt dispuse des pe portiunea superioara a tulpinii.
Radacinile care au o actiune antitermica si au fost foarte cautate in timpul
epidemiilor de ciuma, se culeg inca inainte de
inflorire. Ceaiul sudorific se administreaza in caz de febra,
insuficienta respiratorie, atrita (guta), si epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, 1-2 cesti. Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu doar
la entorse, luxatii, si picioare ranite de prea mult umblat, ci si in orice fel
de arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare.
Mod de folosire:
-prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de radacini de brusture se pune peste
noapte la macerat in ¼
litru de apa, se incalzeste dimineata si se strecoara.
-comprese: Frunzele proaspete sunt spalate, zdrobite si
aplicate sub forma de compresa. Aceasta opreatie se
repeta zilnic de mai multe ori.
