Maniheismul
A) Din punct de vedere istoric, maniheismul a aparut în secolul
al III-lea d. Hr. Fericitul Augustin a fost maniheist. Maniheismul a
supravietuit în paulicianism în Asia Mica (secolul al VII-lea) si în
bogomilism în Balcani (secolul al X-lea).
B) Izvoarele maniheismului sunt cele sapte tratate care alcatuiesc
Canonul maniheist. Ele au fost redactate de Mani.
C) Doctrina religioasa cea mai pregnanta este dualismul. Acesta
trece de pe teren moral pe teren fizic. Binele si Raul sunt lumina si
întunericul, spiritul si materia. Din buddhism maniheismul a preluat teoria
reîncarnarilor, iar dogma trinitatii - din crestinism. Paulicienii i-au
marturisit lui Petru din Sicilia ca exista un Dumnezeu, tatal ceresc, care are
putere în lumea de apoi si un Dumnezeu, creatorul lumii, cu putere asupra
lumii acesteia. Bogomilismul contine credinta în caderea lui Satan din
pricina orgoliului sau, pentru ca a vrut sa imite puterea lui Dumnezeu creatorul
si sa domneasca peste univers. Ar trebui luate în considerare si alte doua
doctrine gnostice dualiste importante cum sunt marcionismul si catharismul.
Ioan Petru Culianu sustine ca cel mai impozant sistem gnostic si
cea mai puternica biserica misionara în secolul al III-lea erau reprezentate
de maniheism228. Hans Jonas distinge între gnosticismul sirio-egiptean
caracterizat printr-un dualism moderat si gnosticismul iranian sau
maniheismul, ilustrat printr-un dualism radical229. Hans Jonas afirma ca în
gnoza simbolul chemarii este atât de proeminent încât religiile
mandeeana si maniheista s-ar putea defini ca religii ale chemarii230. Hans
Jonas a caracterizat gnosticismul ca un tip special de viziune filosofica
asupra lumii231, în vreme ce E. R. Dodds l-a vazut ca o miscare ale carei
scrieri proveneau din experienta mistica232, punct de vedere împartasit si
de Gershom Scholem.
O analiza pertinenta a gnosticismului din unghiul dualismului
realizeaza Ioan Petru Culianu233. Declaratia ca lumea este rea nu
înseamna anticosmism. Hinduismul si buddhismul sunt prin excelenta
religii cosmice, iar daca hinduismul mizeaza pe monism în cele din urma,
în buddhism este binecunoscuta teoria vidului, asadar nici una dintre cele
doua religii nu este dualista.
D) Mani (215 d. Hr. - 273 d. Hr.) este întemeietorul. Se considera
trimisul divinitatii supreme. El s-a nascut în anul 216 d. Hr. A calatorit în
Iran si în India. A avut viziunea sau pretentia ca întemeiaza o religie noua.
Spunea ca adevarul este unul, dar a fost revelat prin Buddha, Zoroastru si
Iisus. Voia sa sintetizeze cele trei religii într-o religie universalista.
Potrivit lui Mani, predicatorul sau misionarul trebuia sa rataceasca
perpetuu în lume, propovaduind doctrina si calauzindu-i pe oameni spre
adevar.
E) Cultul avea la baza postul, rugaciunea si marturisirea pacatelor.
În maniheism existau doua clase de credinciosi: a) cei alesi si b) auditorii.
Nu se faceau sacrificii. Nu exista oameni buni. Nu exista decât cei
chemati. Ei primesc constiinta tragicului conditiei umane. Totodata, ei
stiu sa alunge singuri întunericul printr-o comportare ascetica. Aceasta
presupune abstinenta de la carne si vin, renuntarea la proprietatea
individuala, dar si respingerea casatoriei. Totusi, ascultatorii sau soldatii
se putea casatori, dar alesii nu. În maniheism mântuirea însemna a auzi
chemarea Mesagerului luminii.
|
