Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























Religia romanilor

diverse


Religia romanilor

A) Istoria poporului roman cunoaste trei mari perioade distincte:



regalitatea (753 - 509 î. Hr.); 2) republica (509 - 31 î. Hr.) si

imperiul (31 î. Hr. - 476 d. Hr.). În timpul republicii s-a produs

elenizarea romanilor exprimata religios printr-un di 222c23c spret vadit fata de zei

si prin practicarea stricta a preceptelor morale. Arta si literatura, dar si

scepticismul contribuie la slabirea religiei. În timpul imperiului, Octavian

Augustus, conducator luminat, abil si întelept, a înteles ca religia

simboliza taria statului. Drept urmare, a restaurat puterea religiei, a readus

cultul public si particular si a ridicat temple. Cultul familial a fost

reintrodus de împaratul Augustus. Totodata, el a impus si cultul

împaratului. I s-au dedicat doua temple.

B) Izvoarele sunt numeroase, de la inscriptii, monede, basoreliefuri,

statui, picturi si pâna la scrieri ca: De re rustica (Despre lucrurile rustice),

de Cato, cuprinzând rituri si formule magice; De natura deorum (Despre

natura zeilor), a lui Cicero; De providentia (Despre providenta), scrisa de

Seneca; Ćneida lui Vergilius si Saturnalia lui Macrobius.

C) Cosmogonia avea drept cea mai cunoscuta varianta întemeierea

Romei. Romulus a tras brazdele unde aveau sa fie portile Romei.

Lupoaica a fost trimisa de Marte ca sa-i alapteze pe cei doi, pe Romulus

si Remus, astfel prefigurându-se vocatia de razboinici a romanilor. La fel

ca în multe traditii, întemeierea unui oras ilustreaza repetarea

cosmogoniei. Sacrificiul lui Remus este sacrificiul cosmogonic.

D) Doctrina religioasa dominanta era politeismul. Religia romana

se caracteriza prin spirit practic, accent pus pe viata comunitara si o

puternica tendinta spre laicizare. Nu mitologia si nici filosofia religiei se

gaseau în centru la romani, ca la vechii greci. Daca acestia înlocuiau

puterea religiei cu cea a filosofiei, romanii au introdus puterea legislativa.

Romanii nu aveau sensibilitate mistica, dar nici metafizica, ci un spirit

prin excelenta pozitiv si practic. Numen nu însemna mana

Georges Dumézil îi ataca pe cei ce au aceasta impresie. Nu era o forta

impersonala în univers, ci vointa exprimata a unui zeu. De asemenea,

Georges Dumézil remarca o triada preetrusca a zeilor în religia romana:

Jupiter, Mars si Quirinius381. Zeii nu erau umani, casatoriti, cu copii si

aventuri cum îi vedeau vechii greci. Existau, însa, divinitati

antropomorfice. În acord cu panteismul stoic, Seneca defineste divinitatea

ca "tot ceea ce vezi si ceea ce nu vezi" si explica diferenta dintre natura

umana si natura divina prin aceea ca în natura umana sufletul e partea cea

mai buna, pe când natura divina este numai suflet382. Religia romanilor a

crescut din animism. De asemenea, fiecare om îsi avea divinitatea

protectoare, fiecare actiune era pusa în slujba unei vointe divine. Ulterior

s-au infiltrat culte orientale în religia romanilor. Ele erau dedicate unor zei

ca: a) Isis si Osiris; b) Mithra, având la baza dualismul avestic si

c) Atargatis. Mithraismul era practicat de barbati si nu de femei. Barbatul

se aseza într-un sant. Era sacrificat un taur, iar sângele cald curgea pe om

pentru a-l purifica. Decadenta religiei romane a fost ilustrata prin topirea

politeismului roman într-un panteism solar, care i-a inspirat pe stoici, cei

ce asezau în centru focul ca principiu al existentei. În religia romana a

urmat un însemnat sincretism religios, înlocuit cu religia crestina.

E) Pantheonul zeilor era condus de Jupiter, ca zeu al luminii si

fenomenelor ceresti, al împaratilor. La început, el a fost zeul agriculturii,

apoi al ploii si al tunetului, pazitorul fidelitatii, al juramintelor si zeul

ospitalitatii. Jupiter era cel mai mare dintre zei si nu intra în osmoza cu

omenirea. Perechea sa era Junona, protectoarea femeii, zeita luminii. Ea

s-a contopit cu Diana, zeita vânatorii si a maternitatii. Vesta, zeita focului

vetrei, era foarte frumoasa si luminoasa. Ea proteja maternitatea.

Vulcanus era zeul traznetului si al focului, pe când Saturn era un zeu

agrar si simboliza abundenta. Minerva, Menerva de la etrusci, era zeita



întelepciunii si a mestesugurilor. Mercur era zeul comertului, echivalent

cu Hermes de la vechii greci, iar Neptun era temutul zeu al marilor,

identificat cu Poseidon din religia greaca, cu toate ca aveau caracteristici

diferite. Marte era initial zeul vegetatiei devenit apoi zeul razboiului. El

era tatal lui Romulus si al lui Remus. Quirinius era zeul multimii vazute

ca unitate si ca forta. Ianus era zeul intrarilor si al iesirilor. Faunus era

zeul animalelor padurii. Pales proteja turmele, Liber pater proteja

pamânturile si Silvanus proteja padurile si pajistile. Flora era zeita

plantelor, în timp ce Pomona - a fructelor. Venus era frumoasa zeita a

iubirii, asimilata cu Aphrodita de la heleni. Libitinia era zeita funeraliilor,

în vreme ce Orcus era zeul mortii. Daca Fortuna era zeita norocului,

Genius era protectorul poporului roman si Fides - al juramintelor.

Romanii credeau si în semizei: Hercule preluat de la heleni, Ćneas, erou

troian, ce întemeiaza orasul Lavinium, Romulus si Remus, precum si

dioscurii Castor si Pollux. Penatii vegheau asupra prosperitatii, geniile

protejau fiecare om, larii - locurile unde traiau grupuri de oameni si manii

- sufletele stramosilor.

F) Cultul avea mai multe forme la romani. Ei îsi construisera

temple dupa modelul celor de la etrusci si de la vechii greci. Preotii erau

divizati în trei mari clase conform cu functiile lor: a) flamen Dialis

(pentru Jupiter), b) flamen Martialis (pentru Marte) si c) flamen

Quirinalis (pentru Quirinius). Ei îndeplineau serviciile religioase ale

acestor zei si erau condusi de pontificii, care erau înteleptii. Existau

colegii sacerdotale. Vestalele erau preotesele zeitei Vesta. Daca în

procesiunea lor ele se întâlneau pe drum cu un condamnat la moarte,

acesta era gratiat. Sarbatorile erau grupate pe anotimpuri: Vestalia în

17 iunie, Liberalia în 17 martie si Opalia în 19 decembrie fiind cele mai

importante. La 14 martie se lepadau hainele de copil si era îmbracata toga

în ritualul de trecere la maturitate. Se aduceau zeilor ofrande de cereale si

de fructe. Sacrificatorul purta o toga alba. Se faceau sacrificii de cerere,

de consultare si de expiere. Pater familias (tatal familiei) jertfea si

îndeplinea ritualurile domestice la focul din vatra. Rugaciunea se numea

precatio si se rostea stând în picioare, cu glas tare si prin ducerea mâinii

la gura numita adorare. Prin vot (votum) se câstiga bunavointa zeilor. De

asemenea, un rol aparte îl aveau purificarile rituale prin spalari sacre, dar

aceste purificari nu erau morale, ci aveau în vedere spalarea de atingeri

impure de ordin sexual sau mortuar. Romanii erau superstitiosi. Aveau

ghicitori platiti cu salarii. Ca si etruscii, romanii practicau citirea în zborul

si în cântatul pasarilor.

G) Ritul funerar avea la baza îngroparea. Soldatilor li se aduceau

onoruri funerare. Cei morti mergeau la Orcus, zeul mortii si duceau o

viata ca pe pamânt, întocmai cum egiptenii mergeau la Osiris. Spre

deosebire de Osiris, Orcus nu era si zeul nemuririi, iar credinciosii nu se

identificau cu el.

H) Sufletul nu disparea dupa moarte. Exista credinta în viata viitoare.





Document Info


Accesari: 3990
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )