Religiile aborigenilor australieni si ale popoarelor din Oceania
A) Daca privim istoric, observam ca în Australia aborigenii erau
organizati în grupuri de 30-40 de persoane si se aflau adesea în cautare de
vânat si provizii. În 353f55d Oceania, melanezienii se ocupau cu tranzactii, comert
si diverse planuri de viitor. Schimburile comerciale ajungeau sa formeze
relatiile între oameni, fie de prietenie, fie de rudenie. Organizarea era în
comunitati satesti.
B) Cosmogonia juca un rol primordial în religiile Oceaniei si
Australiei. Despre zeii aborigenilor se stie ca au creat universul si omul,
vazut ca stramosul mitic al tribului. În trecerea lor pe pamânt, au revelat
misterele. Cea mai importanta cosmogonie în Noua Zeelanda se refera la
Tatal Cer si Mama Pamânt. La început, cei doi erau strâns legati. Ei au
nascut pe Tumata-nenga, Tanemahuta si alti zei. Acestia, dornici de
lumina, au taiat tendoanele ce legau cerul de pamânt. Cerul a fost împins
tot mai sus, pâna ce Rangi a fost aruncat în eter si a aparut lumina. Dar, în
mitologia Maori exista si ideea unei zeitati primordiale supreme numita
Io, creatorul zeilor si al universului. Creatorul fidjian al lumii este
Ndengei, închipuit sub forma de sarpe. În Timor, Usi-Nemo (Domnul
Soare) s-a unit cu Usi-Afu (Doamna Terra) si a dat nastere întregii lumi.
Mitologia melaniezienilor se remarca prin absenta aproape completa a
miturilor cosmogonice. Exista credinta ca lumea a existat dintotdeauna în
forma în care o gasim si astazi. Credinta aceasta se regasea si în
Philippine. În Indonezia, Micronezia si Polinezia se întâlnea credinta în
apa primordiala. Exista si credinta originii lumii dintr-o piatra aruncata
din cer (în Indonezia, Philippine, Tonga, Samoa, Micronezia si
Polinezia). De asemenea, în Polinezia se întâlnea si mitul originii lumii
dintr-un haos primordial. Triburile din Borneo de Sud-Est credeau ca la
începuturi existau cerul si marea, în care înota un mare sarpe, cu o
coroana de aur pe cap. În Papua exista credinta ca omenirea la începuturi
avea capacitatea de a reîntineri dupa modelul schimbarii pielii la serpi,
credinta existând si în Samoa într-o forma preschimbata.
C) În ceea ce priveste eshatologia (sfârsitul lumii), în Indonezia
mitul eshatologic este legat de simbolul sarpelui si de acela al tiparului.
D) Doctrinele religioase cele mai raspândite în Australia si Oceania
erau politeismul, tabuuismul si totemismul.
E) Pantheonul zeilor avea la baza politeismul. Toti zeii supremi
australieni îsi manifestau vointa prin diverse fenomene naturale, cum ar
fi: tunetele (Daramulun), traznetele (Pullyallana), vântul (Baiame
aurora boreala (Mungangaua) si, în sfârsit, curcubeul (Bundjil si
Nurrundere). Zeii australieni pastrau legaturi concrete cu cerul. Ei erau
buni. Erau numiti "Tatal nostru". Iho, zeu ceresc în Noua Zeelanda si
Tahiti, era mai degraba un concept decât un zeu propriu-zis. Tangaroa
era zeul suprem al pantheonului Maori. Populatia Maori din
Noua Zeelanda denumea cerul Rangi. Pamântul era Papa
F) Cultul la Maori era axat pe karakia sau invocatia adresata
spiritelor stramosilor. Lovirea umarului drept cu mâna stânga era unul din
elementele ritualului karakia, diferentiat pe triburi. La aborigenii
australieni se întâlneau ritualurile de initiere, în special cel de pubertate.
Legea era în centrul vietii. Baietii învatau legea, iar femeile nu. Batrânii
impuneau si vegheau legea. Vrajitorul era responsabil pentru orice boala
sau moarte. Dintre ritualuri la melanezieni cele mai însemnate erau
circumcizia si initierea baietilor. În acest sens, coliba barbatilor juca un
rol foarte important, dar si în ceea ce priveste planurile de viitor. Potrivit
melanezienilor, ziua este eterna, iar noaptea a fost descoperita si adusa de
omenire. Polinezienii erau autoritari si ierarhici. Aveau structuri sociale
bine determinate, iar încalcarea tabuurilor era pedepsita cu moartea. Ei se
sprijineau pe ideea de putere si pe tabuuri. Tabu este un termen provenit
din aria culturalǎ a Polineziei (ta=sacru, sfintit si bu=foarte). El semnificǎ
o interdictie cu caracter sacru, a cǎrei încǎlcare atrage automat sanctiuni
de ordin magic si social. Cuvântul va avea drept echivalent în religiile
altor popoare pe: sacer la romani, aghios la greci si kodansch la evrei.
Sigmund Freud, în lucrarea sa Totem und Tabu, dǎ termenului tabu sensul
de "sacru", "consacrat", pe de-o parte si "interzis", "dezagreabil" si
"periculos", pe de alta. De asemenea, el numeste tabu toate localitǎtile,
obiectele si persoanele purtǎtoare sau surse ale unei însusiri misterioase.
G) Ritul funerar la Maori avea specific ca cel mort sa fie legat de
un bat pentru a fi tinut într-o postura ferma si sa fie asezat cu fata spre
soare. Se cânta keka, dupa care urmau uhunga (lamentatiile). La Maori se
practica îngroparea.
|
