Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Religiile mesopotamienilor

diverse




Religiile mesopotamienilor

A) Istoria Mesopotamiei a fost zbuciumata. Mesopotamia era




numita "tara dintre râuri" (Tigru si Eufrat). Existau doua popoare:

sumerienii, nesemiti, în sud si akkadienii, semiti, în nord. Mai vechi decât

ei erau protosumerienii. În ceea ce-i priveste pe sumerieni, Constantin

Daniel identifica similitudini interesante între civilizatia lor si cea de pe

Valea Indusului, fiind o mostenire a acesteia212. Subiectul a stat în centrul

preocuparilor lui Jean-Marie Casal213. Istoria regilor din Babilonia începe

cu imperiul din Akkad, la 2350 î. Hr. si merge pâna la stapânirea

kassitilor. Foarte importanta, însa, este dinastia lui Hammurabi. Acesta

pune bazele primului imperiu babilonean (1728 - 1.686 î. Hr.). Al doilea

imperiu babilonean era condus de Nabucodonosor al II-lea (605 - 62 î. Hr.).

În anul 330, Babilonul a fost cucerit de Alexandru cel Mare.

Asiro-babilonienii sunt si ei semiti. Apoi urmeaza invazia hittitilor si a

kasitilor pâna în 1150 î. Hr. Regii din Asiria au mai multe regate. Istoria

lor începe de la 2500 î. Hr., de la înfiintarea orasului Assur si pâna la

stapânirea arameilor. Asirienii aveau doua cetati celebre: Assur si Ninive.

Popor razboinic, asirienii pun stapânire pe Babilon. Asirienii erau temuti

pentru cruzimea lor. De pilda, reprezentari înfatiseaza p 111h75b rizonieri torturati,

dar si capetenii din Elam jupuite de vii de regele Asiriei. Cel mai

important conducator asirian era Assurbanipal (668 - 626 î. Hr.), care

avea palatul sau la Kalab. Razboinic, vânator, Assurbanipal era si iubitor

de cultura, o dovada fiind biblioteca sa de la Ninive, cuprinzând 20.000

de tablite de lut cuprinzând texte religioase sau stiintifice.

B) Izvoarele se împart în mai multe clase: a) texte istorice; b) texte

mitologice; c) texte cultice; d) texte sapientiale si e) texte juridice214.

Acestei diviziuni i se adauga si textele oraculare.

1) Marele poem epic al creatiei. Numele poemului este Enuma

elish, potrivit primelor cuvinte din text. Poemul era recitat de preoti. La

început se aflau haosul, Apsu, ca ocean al apelor dulci si Tiamat, ca

marea sarata. Marduk o învinge pe Tiamat si creeaza lumea. Este o

cosmogonie sumbra si o antropogonie pesimista, asa cum apreciaza

Mircea Eliade215. Tema este binecunoscuta: imaginea primordiala a unei

totalitati acvatice, din care se desprinde o prima pereche: Apsu si Tiamat.

Ca multe alte zeitati, Tiamat este perceput atât ca femeie, cât si bisexuat.

Dupa unele surse, Apsu este masa de apa dulce pe care pluteste pamântul,

iar Tiamat reprezinta apa sarata, marea. Din amestecul apelor dulci cu

apele sarate s-au nascut mai multe perechi divine. Lakhmu si Lakhamu

reprezinta a doua pereche divina sacrificata pentru a se naste omul. Cea

de-a treia pereche este a zeilor Anshar si Kishar care în sumeriana

înseamna "totalitatea elementelor superioare" si "totalitatea elementelor

inferioare". Prin cuplarea celor doua totalitati complementare se naste

zeul cerului Anu. Acesta îl va naste pe Ea sau Nudimmud în akkadiana.

Apsu este înlaturat ca zeu de catre Anu si Ea, prin uciderea lui. Enuma

elish era recitata în temple cu ocazia Anului Nou, cu scopul de a se reitera

cosmogonia.

Epopeea lui Ghilgamesh. Opera cuprinde 3000 de versuri

organizate în 12 cânturi si povesteste faptele de vitejie ale lui

Ghilgamesh, rege în prima jumatate a mileniului al III-lea î. Hr. si

salvator al orasului Uruk. El o respinge pe zeita Ishtar, care se

îndragostise de el. Ea îl blestema si se razbuna omorându-l pe Enkidu, cel

mai bun prieten al lui Ghilgamesh. Acesta ajunge în Insula fericitilor.

Calatoria initiatica a lui Ghilgamesh reprezinta cea mai importanta parte a

cartii. Eroul îi cere nemurirea lui Ut-Napishtim, care-i spune ca împotriva

mortii orice lupta e zadarnica. Ut-Napishtim, regele de dinainte de potop,

este singurul om devenit nemuritor împreuna cu sotia sa. Pentru meritele

din timpul potopului el a primit aceasta favoare de la zei. Din adâncul

marii, Ghilgamesh aduce planta care da viata vesnica, dar nu vrea s-o

manânce el, ci cu un gest altruist, o daruieste locuitorilor orasului Uruk.

Un sarpe îi fura planta miraculoasa, însa, si o mânanca întinerind pe loc.

Astfel, Ghilgamesh pierde viata vesnica. În Împaratia mortilor

Ghilgamesh va sta de vorba cu Enkidu. Prietenia dintre Ghilgamesh si

Enkidu se regaseste în Iliada lui Homer în prietenia dintre Ahile si

Patrocle. Epopeea lui Ghilgamesh este o ilustrare dramatica a conditiei

umane definite prin caracterul inevitabil al mortii. Se exprima

imposibilitatea, chiar si pentru un erou, de a obtine nemurirea.

Codul lui Hammurabi. Era închinat zeului Shamash sau chiar

considerat ca preluat de la el. Aceasta lucrare juridica reprezinta legile

civile ale babilonienilor, "legile dreptatii pe care Hammurabi, regele



înfaptuitor, le-a asezat si prin care el a facut ca tara sa apuce pe calea cea

buna si spre o guvernare fericita"216. Nerespectarea fidelitatii era

pedepsita cu moartea. Sotia era supusa sotului. Lipsa de respect a copiilor

fata de parinti era aspru pedepsita. Cel ce nu preda sclavul fugar era

osândit la moarte. În alta parte se scrie despre salariile zilnice în diverse

meserii, iar altundeva despre plata chiriilor.

Scrisorile de la Tell-el-Amarna. Acestea sunt documente istorice

despre relatiile dintre egipteni si popoarele Mesopotamiei.

Coborârea zeitei Ishtar în infern. Zeita coboara în infern pentru

a-i reda viata iubitului ei Tammuz, dar Ereshkigal, zeita infernului, o

loveste cu 70 de boli. Mircea Eliade comenteaza aceasta opera prin

prisma esecului zeitei iubirii de a aboli moartea. El povesteste si

interpreteaza mitul217.

Mitul lui Adapa. Eroul, numit "fiul omului", considerat Primul

Om, a trait în orasul Eridu, unde se gasea si un templu închinat zeului Ea.

Adapa refuza nemurirea simbolizata de apa vietii oferita de zei.

Mitul lui Etana. Acesta urca la cer pe un vultur pentru a obtine

nemurirea de la Ishtar, dar cade si moare.

Invocare catre zeul Marduk si sotia lui, Sarpanitum. Este un imn

de lauda închinata zeului glorificat al Babylonului.

Imn catre Inanna. Este închinat zeitei Ishtar venerata în cele

doua ipostaze majore ale sale: ca zeita a placerii si ca zeita a furiei.

Lamentatie despre sfârsitul orasului Ur. Un atac militar strain

nimiceste un centru înfloritor de cultura cum a fost Ur în antichitate. Pe

parcursul a 450 de versuri ce s-au pastrat, scrise în babiloniana veche,

autorul deplânge soarta orasului sau.

Dialogul despre mizeria umana. Este un text sapiential care

transmite suferintele unui babilonian lovit de soarta.

C) Cosmogonia este ilustrata de poemul Enuma elish. Conform

mitologiei sumeriene, zeita Mah l-a creat pe om din lut. La asirobablonieni

exista credinta ca zeii creatori au zidit cerul si pamântul.

Universul este creatia zeilor, cei dintâi fiind zeii primordiali si cosmici. Ei

vor da nastere zeilor creatori, iar acestia - tuturor fapturilor vii ale lumii.

Soarta oamenilor este aparata de zeii ce daruiesc viata vesnica prin:

a) iarba nemuririi; b) apa vietii lungi si c) saliva de viata fara de moarte218.

D) Din punctul de vedere al doctrinelor religioase, se constata

trasaturi astrale si cosmice, politeism, credinte htoniene si vegetale,

precum si credinte în demoni, iar, în special la protosumerieni, animismul

si antropomorfismul. Ovidiu Drimba sustine ca nu exista urme de

animism, totemism, fetisism sau zoolatrie în religia mesopotamienilor,

fara sa-i ia în considerare, asa cum se vede, pe protosumerieni, si

apreciaza religia mesopotamienilor drept "mai evoluata decât cea

egipteana" sub acest raport219. Religia tine de cultura si nu de civilizatie,

unde se pot face astfel de clasamente si se poate judeca din prisma

evolutiei si progresului. Ovidiu Drimba caracterizeaza, de asemenea,

religia mesopotamienilor ca în primul rând naturista, deoarece zeul

vegetatiei, al furtunii si al ploii era venerat în fiecare din cetati si o mare

însemnatate îi era acordata zeitei fecunditatii si fertilitatii, protectoare a

familiei220. Fiecare oras avea un zeu principal, care era fondatorul si

protectorul sau, regele fiind mesagerul acestui zeu si, deopotriva, marele

preot. La mesopotamieni zeii sunt nemuritori, în vreme ce oamenii, spre

deosebire de religia egipteana, sunt muritori, cu exceptia lui Ut-Napishtim

si a sotiei sale. În Sumer, divinul era definit ca forta sau ca transcendenta

spatiala. Zeilor le corespundea câte un astru. Ei sunt numiti responsabili ai

ordinii cosmice, care se întâmpla uneori sa fie tulburata. O idee

fundamentala în teologia sumero-babiloneana este exprimata de Mircea

Eliade: corespondenta dintre macrocosmos si microcosmos221. Ioan Petru

Culianu precizeaza ca în cultura mesopotamiana conceptia fundamentala

este omologia cer-pamânt-om, exprimata prin simboluri222. Suveranii

mesopotamieni îsi celebrau sacralitatea prin ritualuri si ceremonii, cele

mai cunoscute fiind zagmuk la sumerieni si akitu la akkadieni. Acesti regi



nu deveneau zei, spre deosebire de Egiptul antic unde faraonul era un zeu

viu, ci-l întruchipau pe zeu pe pamânt, fiind socotiti ca mijlocitori între

oameni si lumea divina. La mesopotamieni exista si credinta în demoni.

În fata acestora, omul era neputincios. El a ajuns în robia demonilor prin

pacat. Astfel, pacatuind, omul era parasit de zeu.

E) Pantheonul zeilor mesopotamieni se compune din zei principali

si zei secundari, împartiti pe functii. În frunte se gaseste o triada cosmica:

Anu, Enlil si Ea. De la credinta în cultul stramosilor se trece la aceea întrun

zeu al casei, protector al vetrei, iar apoi într-un zeu agrar, protector al

comunitatii si în cele din urma într-un zeu al cetatii. La sumerieni cei trei

zei principali erau: Mirsu (zeul irigatiei), Mush (sarpele) si Sumuquan

(zeul animalelor). Pantheonul era bine organizat si se constituia chiar

într-un sistem teologic. Odata cu unificarea Sumerului si Akkadului,

preotii s-au straduit sa creeze un sistem teologic. Religia astrala

babiloniana îsi avea originea în religia sumeriana. Anu (An în sumeriana),

socotit cel mai vechi dintre toti zeii, era cerul si tatal zeilor, domnind

împreuna cu sotia sa, Antu, nascuta din el. Mai avea o sotie numita

Ninzalli si o concubina Ninursalla, iar zeita Ishtar îi devine ulterior sotie.

Enlil era pamântul, dar si vântul si furtuna. Îsi avea salasul în muntele cel

mare ce facea legatura între cer si pamânt. El a creat pe balaurul Labbu

pentru a-i pedepsi pe oameni. Sotia lui era Ninlil. Zeita Mah era mama

oamenilor si a zeilor. Zeul Ea se mai numea Enki. Era zeul apelor. Era

favorabil oamenilor spre deosebire de Anu si Enlil. El a salvat lumea de

distrugere prin potop. Era si zeul învataturii, întelepciunii si stiintelor.

Zeul Enki era si stapânul lumii inferioare. Avea, totodata, si atribute

magice, fiind cunoscator al vrajitoriei, artei descântecelor si prezicator al

viitorului. A doua triada era formata de Sin (zeul masculin al lunii),

Shamash (zeul soare, lumina, zeul zilei si al dreptatii) si Ishtar (fiica lui

Sin, zeita dragostei, a fecunditatii si a placerii). Ea devine zeita razboiului

la asirieni. Ca stapâna a luptei, era reprezentata uneori si cu barba. Ea era

numita si Innana în sumeriana. Îi era atribuit astrul Venus, în vreme ce lui

Marduk - Jupiter. Animalul ei era leul. Templele ei aveau femei ca

preotese, iar acestea erau numite ishtaritu. Iubitul zeitei era Tammuz sau

Dumuzi în sumeriana, zeul naturii, al vegetatiei, identificat cu Adonis de

la fenicieni. Adad era zeul furtunii. El aducea ploaia. Era considerat si

stapânul oracolelor. Zeul Urash era al agriculturii, pe când zeul Zamama

al razboiului, la sumerieni zeul razboiului fiind Ninurta Gula era o zeita

vindecatoare a bolilor. Ea s-a identificat apoi cu zeita Bau si a reprezentat

aurora. În infernul numit Arallu domneau Nergal, fiul zeului Enlil,

identificat initial cu Shamash (zeul mortilor), si sotia sa Ereshkigal

Marduk, fiul lui Ea, aparea ca zeul Babilonului. Era un zeu solar, socotit

ziditorul lumii. Stapânul zeilor si al regilor, el a ajuns zeul suprem la

mesopotamieni. Puterea lui cea mai mare consta în ajutorul pe care-l

dadea oamenilor sarmani sau bolnavi. Ca si Hermes la vechii greci sau

Thot la egipteni, Marduk era scribul zeilor. La asirieni domnea

binevoitorul zeu Assur, asimilat lui Anshur, tatal lui Anu. Avea si

caracterele zeului soare si ale zeului pamânt deopotriva. A fost substituit



cu zeul Marduk. Tigrul si Eufratul, ca si Nilul la egipteni, erau zei. Aceste

popoare se rugau si unui zeu al casei, caruia îi era închinat adesea cultul.

F) Cultul se facea în temple, care erau construite cu mai multe etaje si

cu zigurate (turnuri foarte înalte), pe care le descrie în amanunt Herodot223.

Foarte însemnat era faptul ca templul nu reprezenta doar un lacas religios,

ci si un centru administrativ si economic. Ele aveau o importanta forta

economica. Se facea si comert în temple. Dar, ele erau si centre de cultura.

De asemenea, în temple unii sclavi îsi puteau rascumpara libertatea.

Menirea cultului era mijlocirea contactului dintre om si divinitate.

Templele babiloniene erau cele mai impresionante. Statuia zeului

avea un rol esential în cult. La sumerieni preotii se înfatisau complet goi în

fata altarului. Astfel, zeul îl putea privi în toata goliciunea lor, lipsiti de

întinare. Ulterior s-a trecut la vesmintele albe de in. Preotii erau împartiti pe

functii (rugaciunea, jertfele, muzica, curatirea, ghicirea, talmacirea si

bocitul). Ei aveau o mare importanta în civilizatia asiro-babiloneana.

Deosebirea dintre preoti si oamenii de rând se facea prin vesmânt. Existau

si preotese, surori ale zeului. Ele aveau dreptul sa se casatoreasca, dar sa nu

aiba copii. Constantin Daniel arata ca influenta preotimii era în strânsa

legatura cu puterea statului, în sensul ca daca statul era puternic, preotimea

era dezavantajata, iar în vremuri de restriste ea îsi impunea puterea224.

Sacrificiile omenesti se faceau nu în cadrul cultului vreunui zeu, ci

în rituri funerare. Mesopotamienii se distingeau prin piosenie, ca slavii

ulterior. Exista credinta la mesopotamieni ca zeii i-au creat pe oameni ca

acestia sa lucreze pentru ei si, astfel, zeii sa fie linistiti, sa traiasca în pace.

Mijlocul prin care oamenii intrau în legatura cu zeii era cel mai adesea

rugaciunea. Ea presupunea si ofrande. Împreunarea mâinilor, închinarea,

sarutarea vesmintelor sau a picioarelor reprezentarii zeului erau

componente ale rugaciunii. Se aduceau, de asemenea, jertfe de animale,

iar oamenii primii nascuti erau preferati din pricina inocentei lor. La

moartea regelui se sacrificau regina, la fel ca si slujitorii apropiati, asa

cum arata C. Leonard Wooley225.

În cultul religios limba folosita era sumeriana, care s-a impus ca

limba liturgica. Magia, inclusiv cea neagra, si mantica, în forma ei

haruspicina, în special redata prin cercetarea ficatului victimei de catre

preotii baru si explicarea viselor erau raspândite. Sumerienii credeau în

realitatea propriu-zisa a viselor. Ca si la etrusci, animalele de casa erau

considerate aducatoare de noroc si, de asemenea, asiro-babilonieni

interpretau zborul pasarilor. Foarte interesant si inedit era faptul ca

divinatia sau mantica se facea si din imaginea fetei unui individ. Nasterile

monstruoase, precum si diferite evenimente din viata omului aveau si ele,

desigur, o mare importanta în prezicerea viitorului. Asiro-babilonienii, ca

si romanii, practicau ordaliile în scopul divinatiei. Dintre acestea, cea mai

raspândita era aruncarea în apa pentru a se vedea daca se îneaca sau nu,

înecarea fiind interpretata ca vina. Apa si focul erau folosite deopotriva în

riturile de purificare. Descântecele erau fie verbale, fie prin gesturi si se

faceau noaptea la lumina tortelor.

Astrologia, prezenta înca din poemul Enuma elish, avea un rol

primordial. Originea astronomiei se afla, de fapt, în astrologia asirobabiloneana.

Preotii akkadieni urmareau din zigurate miscarile planetelor,

care erau apoi interpretate. Cea mai importanta în acest sens era luna, zeul

Sin. Aveau un calendar bazat nu pe soare ca la egipteni, ci pe luna.

Sarbatorile puteau fi: a) ordinare (lunare, tinute primavara) si

b) extraordinare (prilejuite de victorii). Ele erau legate de anotimpuri sau

erau ocazionate de inaugurarile unor temple.

G) Ritul funerar avea la baza înhumarea. Se remarca frica de

moarte. Doua simboluri marcheaza religia mesopotamienilor: a) Pomul

vietii si b) Insula fericitilor, unde se afla Ut-Napishtim. Mormintele erau

simple, fara podoabe, spre deosebire de practica religioasa de la egipteni.

Mesopotamienii cereau zeilor o viata lunga. Nu se bazau pe credinta în

nemurire, ca egiptenii. Viata îndelungata era privita ca un dar al zeilor

pentru o viata virtuoasa.

H) Exista credinta ca sufletul supravietuieste trupului si coboara sub

pamânt. Exista, de asemenea, credinta în cântarirea sufletului în balanta

dupa moarte, ca si la egipteni.











Document Info


Accesari: 3297
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )