Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























AVALANSELE

Meteorologie




AVALANsELE

Avalansele fac, în fiecare an, numeroase victime (ex. 35 de morti pe an în Franta - în medie,

pentru perioada 1980-1990). Numeroase tari sunt afectate de acest fenomen, chiar în regiunile cu




munti mijlocii din Franta, Germania, Austria, Scotia, Elvetia, Spania, Italia, Suedia, Norvegia,

Slovenia. Serviciile meteorologice ale acestor tari efectueaza prognoze asupra riscului de producere

a avalanselor, pentru fiecare masiv muntos.

Sectoarele cu riscuri de producere a avalanselor sunt, de asemenea, cartografiate, 10310j913k pentru a

reglementa extinderea urbanizarii sau constructia autostrazilor. Lucrarile destinate luptei contra

avalanselor utilzeaza diferite mijloace: pentru a împiedica deplasarile de zapada (prin bariere, plase),

pentru a devia avalansele, a le frâna sau a preveni utilizatorii în cazul producerii acestora (prin focuri

rutiere etc). Este întrebuintata si metoda declansarii artificiale a avalanselor pentru a degaja anumite

culoare sau pante, de zapada instabila.

Transformarea stratului de zapada

Avalansele sunt provocate frecvent, de lipsa coeziunii dintre 2 strate succesive de zapada,

formate uneori, dupa un interval de mai multe saptamâni. De aceea, atunci când se determina riscul

avalaneselor, trebuie sa fie cunoscute pentru toate straturile care compun mantaua de zapada:

temperatura, densitatea si rezistenta zapezii, ca si natura cristalelor. Dificultatea în aceasta estimare

consta în faptul, ca acesti parametri variaza de-a lungul întregului anotimp de iarna. Cristalele de

zapada din stratul depus pe sol se transforma putin, câte putin. În acest proces se disting 4 tipuri de

metamorfoza:

Metamorfoza de gradient. În acest caz, temperatura nu este uniforma în interiorul stratului de

zapada. Daca zapada este suficient de groasa, fluxul geotermic si caldura înmagazinata vara de catre

sol, mentine baza stratului de zapada la temperatura de 0 C. Aceasta cantitate de caldura, care

provine din profunzimea scoartei terestre este redusa, însa zapada asigura o izolatie excelenta,

suficienta pentru a mentine o temperatura mai ridicata sub zapada, decât la exteriorul ei. Zapada

topita la temperatura de 0 C (la baza stratului de zapada), nu poate depasi aceasta temperatura.

Fluxul geotermic este foarte slab si, în mod practic, el nu poate topi zapada la nivelul solului. În

regiunile unde stratul de zapada are o temperatura exterioara foarte scazuta si o grosime redusa,

temperatura la contactul cu solul poate fi negativa, deoarece izolatia asigurata de acest strat este

insuficienta. În munti si în regiunile nordice, numeroase animale nu pot sa supravietuiasca decât

sapând o viziuna profunda în zapada, pentru a se adaposti în timpul noptii si unde pot beneficia de

temperaturi mai ridicate cu 10 , pâna la 30 C, fata de exteriorul stratului de zapada.

Gradientul vertical de temperatura din interiorul stratului de zapada provoaca transferul

vaporilor de apa între cristale: fiecare suprafata calda a unui cristal se va evapora, iar vaporii

rezultati vor îngheta pe suprafata mai rece a unui cristal vecin. Daca gradientul vertical de

temperatura este pronuntat iau nastere formatiuni de cristale mari, cu aspect de pahar (gobelet), care

constituie chiciura de adâncime situata formata adesea la oarecare distanta fata de sol. Ea alcatuieste

un strat fara coeziune, favorabil avalanselor.

Metamorfoza izoterma. În interiorul unui cristal exista, de asemenea, transferuri de gheata. La

vârful cristalelor gheata se desublimeaza, iar vaporii de apa rezultati se vor depune ulterior sub

forma de gheata, în partea scobita a cristalelor, care, în final devin granule fine, aproape sferice.

Stratul de zapada se taseaza si se consolideaza deoarece granulele se sudeaza partial între ele. În

absenta vântului aceasta metamosfoza se produce în cca o saptamâna la temperaturi usor negative.

Metamorfoza este mult mai lenta daca este foarte frig.

Metamorfoza sub efectul vântului. Vântul poate deplasa cantitatile mari de zapada, poaspat

cazuta, daca este uscata (non colanta). Transportul de zapada, prin vânt sparge cristalele de gheata,

care devin foarte mici, sudându-se unele, de altele, în câteva secunde. Astfel se explica formarea

corniselor, la un nivel inferior fata de creste. Placile de vânt se formeaza în general pe versantii

adapostiti de vânt. Vântul nu trebuie sa fie foarte puternic; daca are o viteza de 25 km/h (7 m/s) se

pot forma astfel de placi de zapada, în câteva ore.

Metamorfoza produsa de topirea zapezii. Insolatia diurna determina, uneori, topirea partiala a



stratului de zapada, care poate îngheta în noaptea urmatoare. Acest ciclu de topire/înghet transforma

rapid stratul de zapada, apreciat de alpinisti deoarece zapada se stabilizeaza progresiv, cu conditia ca

sa nu se circule pe suprafata ei în momentele cele mai calde ale zilei. Aceasta este asa numita

,,zapada de primavara". Totusi, daca o zapada proaspata cade peste un asemenea strat transformat,

ea se va putea prinde mai greu de vechiul strat de zapada, devenind o sursa de avalanse.

Tipuri de avalanse

Instabilitatea stratului de zapada care sta la originea avalanselor are mai multe cauze. O noua

cadere de zapada sau de ploaie, pot duce la cresterea greutatii stratului de zapada, insuficient de

stabil. În acest caz, coeziunea stratului de zapada poate fi diminuata, datorita metamorfozei

cristalelor de zapada atunci când exista un început de topire.

Avalansele zapezii proaspat cazute

Zapada proaspat cazuta poate sa stationeze pe pante destul de abrupte, însa, acest echilibru

este instabil, chiar la perturbatii mici sau când se produce îngreuierea stratului de zapada de catre

ninsoarea, care continua sa cada. Aceste conditii sunt suficiente pentru declansarea avalanselor. Se

considera ca stratul de zapada proaspata si usoara, cu grosimea de 30 cm constituie un risc de

declansare a avalanselor pentru pantele puternice. Daca acest strat depaseste grosimea de 90 de cm,

pericolul de declansare se întâlneste la toate categoriile de pante, iar avalansele pot fi catastrofale.

Când zapada este foarte usoara pot lua nastere avalanse pulverulente, foarte spectaculoase.

Atunci când se declanseaza avalansa, zapada se amesteca cu aerul si se scurge foarte rapid

sub forma unui nor. Pericolul rezulta din viteza de deplasare, care provoaca un gen de unda de soc,

care respinge aerul. Aceasta suprapresiune poate cauza pagube importante. Când aceste avalanse se

produc deasupra locurilor populate, ele pot ajunge foarte jos, provocând catastrofe, daca acumularile

sunt mai importante decât în mod obisnuit. Nu se poate apela totdeauna la analiza unor situatii

anterioare pentru a stabili o cartografie a teritoriilor cu risc de producere a avalanselor. Acest fapt a

fost demonstrat de avalansele din februarie 1999 care au fost dramatice în Alpii francezi, elvetieni si

austrieci. Un alt exemplu este avalansa din anul 1978, din Alpii francezi, care a deplasat o biserica

construita în sec. XV.

Avalansele în placi

Placile de zapada prezinta o buna coeziune interna, fiind rigide, însa ele pot glisa de fiecare

data, când sunt putin unite cu substratul. Declansarea unor astfel de avalanse poate fi provocata de

îngreuierea placilor de zapada (prin caderea unor ninsori noi, prin traseele create pentru alpinisti)

sau, prin taierea acestor placi de catre trecerile skiorilor. În asemenea cazuri, ansamblul placii de

zapada, care se deplaseaza, poate suferi o spartura cu grosimea de 50 cm sau 1 m. Pe masura ce

coboara pe pante, placa se fragmenteaza în blocuri mai mult sau mai putin, perpendiculare.

Avalansele în placi sunt periculoase deoarece placile sunt dificil de sesizat, ca pozitie si, pot

fi acoperite, uneori, de zapada proaspat cazuta. În plus, asemenea avalanse se produc pe pantele cu

înclinare medie cu unghi de 25 (adica cele frecventate de skiori), care sunt la originea a 3/4 din

accidentele mortale datorate avalanselor.

Avalansele determinate de topirea zapezii

Acest tip de avalanse este legat de straturile de zapada compuse din granulele rotunde,

rezultate din metamorfoza produsa la topirea zapezii si ele se dezvolta, în general, primavara, dupa

amiaza.

Daca vremea se încalzeste, zapada se topeste putin, însa apa ramâne în jurul granulelor. De

la un anumit continut în apa lichida, stratul de zapada îsi pierde întreaga sa coeziune. Atunci când

topirea este pronuntata, apa acumulata deasupra solului sau a unei cruste dure de zapada, joaca rolul

unui lubrifiant.

Avalansele determinate de topirea zapezii se deplaseaza frecvent pe trasee cunoscute

deoarece acestea depind, mai ales de topografie (versanti expusi spre sud sau spre vest, având o

înclinare suficienta a pantei). Ele sunt un factor de eroziune si, prin frecventa lor, împiedica

cresterea din nou a vegetatiei, aducând roca ,,la zi".

Prevederea avalanselor

Pâna la nivelul anului 1980, singurul mijloc de prognoza a avalanselor era cel de realizare a



unor sondaje saptamânale, prin saparea de transee în diferite puncte ale regiunii muntoase, în scopul

analizei caracteristicilor stratelor succesive de zapada.

Atunci când sunt cunoscute caracteristicile diferitelor straturi care compun învelisul de

zapada (densitatea, duritatea, natura cristalelor) pot fi precizate eventualele portiuni unde se

manifesta o slaba coeziune între straturi. În asemenea cazuri, stratul superior poate aluneca peste

stratul inferior, existând riscul producerii unor avalanse. Acest risc depinde de masivul muntos, de

altitudine, de ninsorile de diferite tipuri, cazute de la începutul iernii, de orientarea versantilor, de

înclinarea pantelor etc.

De cca 2 decenii s-au facut progrese enorme în modelarea transformarii stratului de zapada

permitând efectuarea unor prognoze de finete, mai ales acolo unde nu s-a putut realiza nici un

sondaj. În Franta prognoza operationala a avalanselor este efectuata cu ajutorul a 3 mari programe

informatice.

I. Primul program poarta denumirea de SAFRAN si el efectueaza analiza de zi, cu zi a

conditiilor meteorologice: temperatura aerului, nebulozitatea, cantitatile de precipitatii si modul în

care se produc (sub forma de ploaie, ninsoare etc). Aceasta analiza este facuta pentru fiecare masiv

mic din muntii Alpi, Pirinei si din ins. Corsica si, de asemenea, pentru fiecare altitudine. În acest

scop sunt analizate datele statiilor meteorologice montane, masuratorile efectuate de statiile radar

(printre altele, asupra precipitatiilor atmosferice) etc.

II. Al doilea program, numit CROCUS, calculeaza în fiecare zi evolutia si grosimea

covorului de zapada, coeziunea diferitelor straturi de zapada si natura cristalelor care le compun.

Toate aceste elemente sunt necesare pentru modelarea geografica, inclusiv altitudinala, pentru toate

punctele din cuprinsul regiunii muntoase. Aceasta modelare a covorului de zapada poate fi verificata

prin sondaje efectuate în teren.

III. Al treilea program numit METRA prevede riscul de producere a avalanselor, expertiza

specialistilor în prevederea avalanselor, supervizata de meteorologii profesionisti de la METEO

FRANCE. Informatiile obtinute asupra zapezii si avalanselor sunt puse la dispozitia publicului prin

intermediul posturilor telefonice.

Astfel de prognoze sunt efectuate în toate tarile europene în care exista masive periculoase:

Germania, Austria, Scotia, Spania, Italia, Slovenia, Elvetia.

Scara europeana a riscului de producere a avalanselor

Aceasta scara este destinata persoanelor care se deplaseaza în munti, în afara traseelor

deschise, prevazute cu balize.

Riscul 1 (redus): Învelisul de zapada este bine stabilizat pe cea mai mare parte a pantelor. În

general, declansarea avalanselor nu este posibila decât, prin supraîncarcarea puternica cu zapada, a

unor versanti abrupti.

Riscul 2 (limitat): Pe anumiti versanti suficient de abrupti învelisul de zapada este moderat

stabilizat. Declansarea avalanselor este posibila mai ales prin supraâncarcarea puternica a

versantilor, cu zapada. Nu este de asteptat o declansare spontana, de mare amploare, a avalanselor.

Riscul 3 (însemnat): Pe numerosi versanti, suficienti de abrupti, învelisul de zapada nu este

decât slab, sau moderat stabilizat. Declansarea avalanselor este posibila pe numeroase pante, chiar

printr-o supraîncarcare slaba a acestora, cu zapada. Sunt posibile avalanse spontane de talie medie

si, uneori, de talie destul de mare.

Riscul 4 (mare): Învelisul de zapada este slab stabilizat pe majoritatea versantilor, suficient

de abrupti. Declansarea avalanselor este probabila, chiar printr-o supraîncarcare slaba cu zapada a

numerosi versanti suficient de abrupti. Sunt de asteptat numeroase avalanse de talie medie si uneori,

mare.

Riscul 5 (foarte mare): Instabilitatea învelisului de zapada este generalizata. Sunt de asteptat

numeroase avalanse de talie mare care se produc spontan inclusiv pe versanti mai putin abrupti.










Document Info


Accesari: 4618
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )