Cazuri de notorietate in domeniul evaziunii si fraudei fiscale

Cazuri de notorietate in domeniul evaziunii Si fraudei fiscale

Fenomenul evaziunii si fraudei fiscale se manifesta cu predilectie in domeniile in care se inregistreaza un grad inalt de fiscalitate. Constatarile efectuate de inspectorii fiscali au relevat faptul ca sunt preponderente tentativele de evaziune si frauda fiscala in comertul en gros si c 626d32g u amanuntul, prestarile de servicii, precum si in productia si comercializarea produselor petroliere, acestea reprezentand diminuari importante pentru veniturile bugetare. In actiunile efectuate in perioada ianuarie-iunie 2005, inspectorii fiscali au apreciat ca sunt intrunite elementele infractiunii si au intocmit 1.027 sesizari/plangeri pentru suma de 2.638,3 miliarde lei, pe care le-au transmis institutiilor abilitate pentru continuarea cercetarilor. Cele mai frecvente practici constatate in fraudarea bugetului, care au condus la diminuarea obligatiilor fiscale, au fost sustragerea de la plata taxelor si impozitelor, nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului si a sursei impozabile, inregistrarea in evidente a unor cheltuieli fictive, fara a avea la baza documente justificative, distrugerea actelor contabile, mergand pana la
neconducerea evidentelor contabile, in scopul vadit de a cauza prejudicii bugetului.

Garda Financiara a estimat ca statul roman a fost pagubit cu circa 14 miliarde de lei vechi de clubul de fotbal Rapid prin neinregistrarea in contabilitate a intregii sume obtinute de pe urma transferului lui Florin Bratu la Galatasaray SK Istanbul. Agentia Nationala de Administrare Fiscala a si inaintat Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie actele intocmite de Garda Financiara cu privire la transferul lui Florin Bratu. Garda a efectuat controale atat la AFC Rapid, cat si la Gheorghe Popescu si Ioan Becali, cu scopul verificarii modului de inregistrare a sumelor rezultate din transferul lui Florin Bratu, precum si a modului de evidentiere si achitare de catre acesti contribuabili a obligatiilor fiscale datorate statului. In urma verificarilor a rezultat ca Rapid si Galatasaray au incheiat la data de 1 septembrie 2003 un contract prin care au cazut de acord sa-l transfere pe Florin Bratu, clubul turc urmand a plati catre partea romana 1,75 milioane de dolari. 'Pana in prezent AFC Rapid a inregistrat doar incasarea, prin transfer bancar, a sumei de 630.230,18 dolari (din care in 2003 a fost inregistrata la venituri doar suma incasata de 100.000 de dolari)', a raportat Garda Financiara. Comisarii spun ca Gheorghe Popescu a mai incasat 600.000 de dolari de la Galatasaray, iar Ioan Becali (presedinte al AFC Rapid la data incasarii sumei) 500.000 de dolari. Cei doi nu au virat catre AFC Rapid respectivele sume, ci le-au retinut cu titlu de imprumuturi acordate de AFC Rapid. Atat incasarea sumelor, cat si acordarea acestora ca imprumuturi nu au fost insa inregistrate in evidenta contabila a AFC Rapid. In momentul semnarii contractului de transfer Gheorghe Popescu a mai incasat un million de dolari de la Galatasaray. El a sustinut ca aceasta suma nu face parte din contractul incheiat de AFC Rapid cu clubul turc, ci reprezinta venituri pe care le-a obtinut in mod independent, ca si contribuabil, dar care nu au fost declarate aferente anului fiscal 2003. In timpul controlului, Gheorghe Popescu le-a prezentat comisarilor Garzii Financiare declaratia rectificativa de venit global pentru anul 2003, depusa la AFP sector 1 pe 23.02.2006 prin care si-a asumat obtinerea acestor venituri. De asemenea, a prezentat decizia de impunere emisa de autoritatea fiscala, precum si ordinul de plata prin care a achitat pe 24.02.2006 suma de 1.330.000 de lei noi (400.000 de dolari la cursul de schimb din 2003, respectiv 475.000 de dolari la cursul actual), cu titlul de Impozit pe venitul global - regularizari 2003.

Cert este ca pana la sfarsitul anului 2003 AFC Rapid trebuia sa declare, conform legii, venituri din activitati economice (impozabile) la nivelul intregii sume prevazute in contract, respectiv 1,75 milioane de dolari. Deoarece clubul a inregistrat pana la sfarsitul anului 2003 venituri aferente contractului doar in suma de 100.000 de dolari (incasata pana la inchiderea exercitiului), rezulta ca veniturile neinregistrate se ridica la echivalentul in lei al diferentei de 1.650.000 de dolari, respectiv suma de aproximativ 56 miliarde de lei vechi, la cursul de schimb din data de 1.09.2003. Comisarii au mai stabilit ca prejudiciul provocat de neplata impozitului pe profit pe diferenta a pagubit statul cu 14 miliarde de lei vechi. [1]
Un alt caz de evaziune si spalare de bani este cel al lui Florian Anghelescu. Florian Anghelescu facea afaceri in mai multe domenii, cele mai profitabile din ele fiind fabricarea si vanzarea de tigarete si distributia de produse petroliere. Florian Anghelescu era urmarit penal in doua dosare, sub acuzatiile de spalare de bani si evaziune fiscala, cu un prejudiciu creat statului de peste doua milioane de dolari. Controversatul personaj detinea si o fabrica de tigarete in comuna prahoveana Ceptura. In urma vizitei din luna aprilie 2005 a procurorilor, au fost confiscate din sediul firmei Industry SRL peste 100.000 de pachete de tigari si circa 300.000 de timbre cu aceeasi serie. Anghelescu mai era acuzat de concurenta neloiala si mai multe infractiuni prevazute de Codul Vamal, motiv pentru care avea interdictie de parasire a tarii. Cateva sute de mii de pachete de tigari cu timbre false au fost descoperite si confiscate si in noiembrie 2005. Atunci, Florian Anghelescu a fugit cu cateva dube cu tigari de la unul din depozitele din comuna Voluntari chiar in timpul unei descinderi a comisarilor Garzii Financiare. Numai in urma acelui control, ANAF a descoperit o evaziune de aproape 700 de mii de euro.

[3] Un alt cap de acuzare impotriva magnatului se refera la instrainarea activelor Rafinariei Petromidia catre grupul Rompetrol. De asemenea, procurorii mai sustin ca ar exista indicii potrivit carora Dinu Patriciu, in calitate de actionar majoritar la Petromidia, nu si-ar fi indeplinit obligatiile contractuale. Mai exact, Patriciu ar fi trebuit sa investeasca in primul an de la cumpararea firmei 15 milioane de dolari, dar nu a facut-o. Tot anchetatorii mai sustin ca omul de afaceri ar fi schimbat destinatia a 4.837 de miliarde lei, reprezentand taxa de drum, care ar fi fost utilizata in interesul grupului Rompetrol. La primul termen, din 30 martie anul curent, Dinu Patriciu a negat aceasta ultima acuzatie, spunand ca ar dori sa se faca un audit international, de catre o firma specializata, deoarece pentru anchetarea unei astfel de cauze este nevoie de oameni „cu stiinta“. Procurorii afirma ca, in anul 2003, Dinu Patriciu nu ar fi platit taxe si impozite catre bugetul de stat in valoare de 300 de miliarde lei.

Fenomenul firmelor-fantoma are la baza o serie de cauze care au dus atat la aparitia, cat si la dezvoltarea lui.

Printre acestea, cele mai importante sunt: lipsa unor prevederi legale bine definite care sa ingradeasca dreptul de a se putea infiinta la acelasi sediu un numar nedefinit de societati comerciale, neclaritati in procedura de instrainare a firmelor, lipsa obligatiei legale a bancilor de a comunica organelor fiscale toate conturile deschise de comercianti, permisivitatea cadrului legislativ prin omisiuni si ambiguitatea unor teze din continutul acestuia si disfunctionalitati in functionarea Oficiului Registrului Comertului.

Frauda fiscala nu se rezuma totusi numai la aceste sectoare de activitate si nu este savarsita numai prin intermediul “firmelor fantoma”. Incepand din anul 1999 s-a initiat un program de identificare si, ulterior, de sprijin a zonelor cele mai afectate de efectele negative ale procesului de reconversie economica, asa numite zone economice defavorizate.

Astfel, pentru a se crea locuri de munca si pentru a se incuraja utilizarea resurselor naturale ale respectivelor zone s-au acordat potentialilor investitori importante facilitati fiscale, impunandu-li-se, in schimb, un minim de conditii, cea mai importanta fiind desfasurarea activitatii in respectivele zone, cu forta de munca provenind din cadrul acesteia.

S-au infiintat, in aceste conditii, un numar important de societati comerciale, iar altele deja existente si-au constituit puncte de lucru in respectivele zone, dupa care, in multe cazuri, s-a organizat un sistem de import de utilaje si materii prime cu eludarea taxelor vamale. Motivand importul pentru amenajarea unor activitati productive intr-o zona defavorizata din nordul tarii, intr-un singur caz, s-au introdus in tara, cu scutirea de obligatii vamale, masini si utilaje pentru care, in conditiile unui regim vamal comun, se impunea plata unor obligatii bugetare de 13,2 miliarde lei - circa 500 mii euro - suma compusa din taxe vamale si taxa pe valoarea adaugata.

Dupa introducerea in tara, utilajele au fost livrate la diversi agenti economici, schimbandu-li-se destinatia, conditii in care valoarea facilitatilor acordate in vama s-au transformat intr-un prejudiciu pentru bugetul statului. Intr-un alt caz, s-a constatat ca importul de carne realizat pentru a fi prelucrata intr-o unitate amplasata intr-o zona defavorizata, era, in fapt, destinat livrarii catre macelariile, din diverse localitati, direct din calele frigorifice ale vasului cu care fusese carnea importata. Operatiunea determina o frauda fiscala de circa 6,5 miliarde lei reprezentand la acel moment mai mult de 200 mii euro.

O categorie aparte de ilegalitati se comit in banci in legatura cu acordarea de catre acestea a creditelor cu dobanda subventionata de catre stat. Schema utilizata de catre bancheri si beneficiarii acestor credite este simpla, in sensul ca bancile acorda credite unor societati comerciale care nu sunt indreptatite sa Ie primeasca, intrucat nu desfasoara efectiv activitati de natura celor ce pot fi subventionate. Pentru obtinerea acestora, in contractele de credit se stipuleaza in mod fictiv ca solicitantul desfasoara astfel de activitati (de regula in domeniul agriculturii si industriei alimentare), obtinand credite ce sunt utilizate in alte scopuri, total diferite de cele prevazute de lege. In majoritatea cazurilor aceste credite se obtin prin coruperea functionarilor bancari aflati in conducerea bancilor.

Cazurile cele mai semnificative descoperite in tari ale Comunitatii Europene si din afara acestora evidentiaza un complex de mijioace frauduloase utilizate pentru obtinerea creditelor subventionate si pentru justificarea lor.

Banca Agricola din Romania a dirijat in mod intentionat sute de miliarde de lei cu dobanda subventionata spre societati comerciale apartinand unor functionari proprii sau altor figuri reprezentative ale lumii afacerilor, care le-au utilizat nu pentru dezvoltarea productiei alimentare si agricole, ci pentru nevoile firmelor respective (importuri de tigari, alcool, exporturi de cherestea, ciment, laminate ).

Criminalitatea in domeniul institutiilor bancare netraditionale este infloritoare in aceasta perioada.

Devenit celebru in perioada 1991 - 1994 sistemul societatilor de intr-ajutorare tip CARITAS si MEGACARITAS au dezvoltat in Romania, Rusia, Ungaria, Bulgaria si, mai recent, in Albania, o veritabila nebunie a castigurilor multiplicate, sistemul economic in general si componenta sa bancara, in particular fiind cutremurate si dezechilibrate de imensitatea fondurilor banesti rulate prin aceste sisteme practic clandestine, in afara legii.

Dupa prabusirea acestor sisteme in statele mentionate, s-a dezvoltat un sistem ce s-a dorit mai rafinat, mai sofisticat, mai serios si la fel de generos: dezvoltarea fondurilor de investitii.

Fara sa fie supuse vreunui control aceste fonduri au atras, dupa o intensa publicitate, persoanele fizice dispuse sa depuna sume de bani in calitate de investitori. S-a produs, foarte rapid, o deplasare a interesului cetatenilor spre aceste fonduri de investitii, cel mai afectat fiind sistemul bancar vaduvit de o importanta masa monetara.

Fondurile de investitii au ,,improprietarit' deponentii cu un certificat de investitor, i-a creat deponentului iluzia ca este de acum un investitor, si s-au transformat peste noapte in institutii cu atributiuni bancare. Adica, din banii investitorilor, bani cifrati la sume de ordinul zecilor de miliarde de lei, s-au acordat credite unor societati comerciale, unele cu ,,reputatie'. Paralel cu acordarea acestor credite, fondurile de investitii au dezvoltat o veritabila actiune de intoxicare a masei de ,,investitori', anuntand si garantand cresteri spectaculoase ale dobanzilor, sau mai bine zis ale valorii certificatelor de investitor.

Beneficiarii creditelor acordate de fondurile de investitii au utilizat valorile banesti primite pentru stingerea unor obligatii anterior contractate la unitati bancare, nerealizand plasamente investitionale care sa asigure dobanda anuntata de fonduri. Mai mult, la implinirea termenelor scadente pentru creditele primite, aceste societati comerciale au solicitat si primit din partea fondurilor de investitii alte credite pentru plata dobanzilor sau a ratelor scadente.

In alte cazuri, constatate in Rusia, Bulgaria si Albania, sumele de bani atrase de la populatie au fost schimbate pe piata neagra in valuta forte (dolari si marci germane) si apoi transferate in paradisurile fiscale, organizatorii disparand imediat si zeci de mii de persoane ramanand fara valorile depuse.

Fenomenele care se produc in lumea finantelor si bancilor nu sunt deloc intamplatoare. Se spune, pe buna dreptate, ca finantele si bancile sunt oglinda unei societati. Aceste fenomene nu fac decat sa exprime starea generala a societatii, in cea mai importanta componenta a sa: finantele si bancile.

Mediul afacerilor, populat cu actori falsi este guvernat de principii si reguli agreate doar de cei putemici financiar, care prea adesea spun: ,,riscul face parte din viata cotidiana a noastra'.

Gestionarea acestui risc se fundamenteaza pe o putemica dorinta de castig imediat, dublata de o teribila forta de a corupe, de a cumpara orice si pe oricine.

Mediul judiciar, creatie constienta a politicienilor corupti si dependenti de universul financiar - bancar, este cel ce ofera terenul ideal pentru initierea si finalizarea celor mai teribile afaceri ilegale, soldate cu pagube imense, pe care Ie plateste statul, pe spatele contribuabililor.

Statul este cel care construieste legi imperfecte si proceduri complicate care incurajeaza criminalitatea financiar -bancara.

Sistemul judiciar este peste tot in lume depasit de mediul afacerilor. Este evidenta sfidarea pe care mediul afacerilor o manifesta fata de mediul judiciar, o sfidare sustinuta tacit de autoritatile legislative si executive.

CONSIDERATII FINALE

Evaziunea fiscala a devenit un fenomen omniprezent in plan economic si social. Amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscala este ingrijoratoare, deoarece in lipsa masurilor de combatere poate atenta in viitor la stabilitatea economiei nationale.

In plan economic o situatie echilibrata a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea macroeconomica si la asigurarea conditiilor unei dezvoltari economice.

Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar sa se impuna niste sanctiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil si poate, in primul rand, o educatie fiscala a cetatenilor.

Legile fiscale trebuie sa fie simple, clare, precise si relativ stabile, sa se faca o deosebire intre cazurile cand legile sunt incalcate cu intentie de frauda sau cand sunt incalcate din culpa, din neglijenta, sau din cauze independente de vointa contribuabilului. Este necesar sa se reorganizeze controlul si verificarile fiscale, sa se elaboreze de catre B.N.R. norme clare cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite si documentele ce trebuie prezentate de persoanele fizice.

Tara noastra a avut unul dintre cele mai bune coduri de procedura fiscala, dar care a fost abrogat de regimul de dictatura instaurat dupa cel de al doilea Razboi Mondial.

Desi in plan profesional a crescut gradul de pregatire si implicare a comisarilor in depistarea si instrumentarea unor cauze complexe, iar in plan normativ s-a incercat perfectionarea legislatiei, in sensul inaspririi sanctiunilor si a cuprinderii, practic, a tuturor domeniilor de activitate, totusi sunt destui agenti economici care, cu buna stiinta, ignora toate acestea de dragul acumularii unor averi imense in timp scurt. Mai mult, se pare ca sustragerea de la impozitare, sub o forma sau alta, le asigura o satisfactie sufleteasca, un confort psihic, aceasta cu atat mai mult cu cat unii platitori de impozite se pot sustrage mai usor de la plata obligatiilor fiscale, comparativ cu altii si as da ca exemplu aici salariatii, ale caror venituri se impoziteaza prin stopaj la sursa si unde este mult mai greu, daca nu imposibil, sa se sustraga de la asemenea obligatii fiscale. Evaziunea fiscala se manifesta pe toate treptele ierarhiei sociale, care este amplificat de lipsa unei educatii fiscale, dar si de unele deficiente legislative si administrative ale gestionarii impozitelor.

Omul, prin natura sa mentala, emotionala si eductionala, are inclinatia sa puna interesul individual inaintea celui al societatii.

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor si modalitatilor defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot asa de vinovata ca si cei pe care ii provoaca prin aceasta la evaziune. Cand sarcinile fiscale apasa prea greu asupra unei materii impozabile, acesta tinde sa evadeze. Este o specie de „reflex economic” care face sa dispara capitalurile pe care fiscul tine sa le impuna prea mult. „Un impozit excesiv pune pe fuga materia impozabila”.

In conditiile economiei de piata, organele fiscale se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proportii de masa, din cauza tendintei de a fi sustrase de sub incidenta legii venituri cat mai substantiale. Proliferarea faptelor ilegale, indeosebi a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinta a unor imperfectiuni ale legislatiei sau a lipsei unor reglementari.

In perioada tranzitiei la economia de piata, lacunele legislative sunt mai evidente.

Lipsa unor reglementari legale, in conditiile in care capitalul de stat a suferit modificari esentiale in favoarea capitalului privat, cresterea si diversificarea numarului de agenti economici, carora le revin obligatii fiscale, au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate statului, pentru majoritatea agentilor economici nou infiintati.

Cresterea alarmanta a cazurilor de neevidentiere corecta a operatiunilor economice, inregistrarile fictive in contabilitate, infiintarea unor firme avand ca scop efectuarea unei singure operatiuni comerciale de amploare neinregistrata in evidente, si apoi abandonate in totalitate, distrugerea intentionata de documente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evidente duble, intocmirea si prezentarea de date nereale in bilanturi si in balante, ascunderea unor activitati comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a depozitelor si magaziilor, prezentarea de documente false la operatiunile de import-export, au facut necesara luarea unor masuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscala.

In mod nemijlocit, aceasta este determinata de atitudinea agentilor economici si persoanelor fizice care activeaza pe teritoriul Romaniei, fata de indeplinirea obligatiilor de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate statului, ca urmare a activitatilor economice care genereaza venituri supuse impozitarii. Acestei atitudini a agentilor economici i se adauga si faptul ca in mod nejustificat, unele unitati bancare, prelevandu-se de secretul bancar, au refuzat categoric sa comunice organelor de control date privind disponibilitatile banesti apartinand agentilor economici controlati si dinamica acestora.

Evaziunea fiscala a devenit un fenomen omniprezent in plan economic si social. Amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscala este ingrijoratoare, deoarece in lipsa masurilor de combatere poate atenta in viitor la stabilitatea economiei nationale.

In plan economic o situatie echilibrata a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea macroeconomica si la asigurarea conditiilor unei dezvoltari economice.

Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar sa se impuna niste sanctiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil si poate in primul rand o educatie fiscala a cetatenilor.

Legile fiscale trebuie sa fie simple, clare, precise si relativ stabile, sa se faca o deosebire intre cazurile cand legile sunt incalcate cu intentie de frauda sau cand sunt incalcate din culpa, din neglijenta, sau din cauze independente de vointa contribuabilului. Este necesar sa se reorganizeze controlul si verificarile fiscale, sa se elaboreze de catre B.N.R. norme clare cu privire la conditiile ce trebuie indeplinite si documentele ce trebuie prezentate de persoanele fizice.

BIBLIOGRAFIE

Balaban Cosmin, „Infractiuni prevazute de legi speciale care reglementeaza domeniul comertului”, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004

Bica Gheorghe , Mihail Gheorghe, „Economia subterana si legea penala”, Revista de Drept Penal, Bucuresti, 1996

Birle Vasile, „Frauda fiscala”, Editura Teora, Bucuresti, 2005

Boicean Danusia, „Institutiile Uniunii Europene. Combaterea fenomenelor ilicite de economie subterana”, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 2004

Botea Ion, „Metode si tehnici fiscale”, Editura Somesul, 1999

Butticé Alessandro, „OLAF - European instrument for fight against cross border and fraud”, 2002

Butticé Alessandro, „Reteaua comunicatorilor anti-frauda OLAF”, aprilie 2003

Craiu Nicolae, „Economia subterana si disfunctionalitati generate de constituirea si consumarea veniturilor factorului public”, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 2003

Craiu Nicolae, „Frauda, evaziunea fiscala si veniturile statului”, Revista Finante, Credit, Contabilitate, Nr.3/2001

Craiu Nicolae, „Variante alternative de politica economico-financiara in raport cu frauda si evaziunea fiscala”, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 2002

Dictionar de relatii economice internationale, Editura Codecs, 1999

Hoanta Nicolae, „Evaziunea fiscala”, Editura Tribuna Economica, 1997

Lazar Augustin, „Ancheta antifrauda in mediul afacerilor”, Editura LuminaLex, Bucuresti, 2004

Legea nr.30, pentru organizarea si functionarea controlului financiar si Garzii Financiare publicata in M.O. al Romaniei nr.64 din 27/03/1991

Legea 87/ 1994 pentru combaterea evaziunii si fraudei fiscale

Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in M. Of. partea I nr. 672/27.07.2005

Lupu Corvin, „Teoria relatiilor internationale”, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 2003

Mosteanu T.,Catarama D., Tatu L., Campeanu E., „Politici fiscale si bugetare europene”, Editura Universitara, Bucuresti, 2005

Nita Vasile Gabriel, „Evaziunea fiscala”, InstitutuI pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii din cadrul Ministerului de Interne, Bucuresti 2000

Pestieau Pierre, „L économie souterraine” Editura Pluriel Inédit, Hachette, 1989

Popescu Dan, „Istorie economica - Istoria economiei nationale”, Editura Continent, Sibiu, 2002

Popescu Dan, „Istoria gandirii economice”, Editura Continent, 2002

Ratzel Max-Peter, „Europol, The European Police Office, Annual report 2004”

Vacarel Iulian, „Finante publice”, Editura Didactica si Pedagogica, 1999

Conf.univ.dr. Voicu Costica, lect. Florin Sandu, lect.univ.dr.Ioan Dascalu, „Frauda in domeniul financiar bancar si al pietei de capital”, Editura Trei, Bucuresti, 1998

Voicu Costica, „Investigarea criminalitatii financiar-bancare”, Editura Polipress, Bucuresti

Voicu Costica, „Spalarea banilor murdari”, Editura Sylvi, 1999

Studii:

„Conferinta interguvernamentala pentru aderarea la Uniunea Europeana – document de pozitie a Romaniei, capitolul 24, Justitie si Afaceri Interne”, 2000

Curtea de Conturi a Romaniei, „Raport privind rezultatele controalelor desfasurate in cadrul actiunii – Fraudarea bugetului de stat prin restituirea ilegala de T.V.A. „

Costescu Bogdan , Sava Cristian, „Patriciu, audiat pentru evaziune fiscala si spalare de bani”, revista Atac, 2006

Cristofan Claudia, Protopopescu Diana, „Firmele-fantoma au pagubit statul cu sute de milioane de dolari”, Gardianul, 2005

„Departamentul de Control Financiar – Fiscal - Directia Antifrauda Fiscala”

„Economia subterana in Romania”, Reporter special, mai 2006

Asist. drd. Florin Duma, „Rezistenta la impozite si evaziunea fiscala”

Informari privind rezultatele obtinute de organele cu atributii de control din Ministerul Finantelor Publice

Informari privind rezultatele obtinute de organele de control din Ministerului Finantelor Publice

Popa Daniel, „Gheorghe Popescu acuzat de evaziune fiscala”, ziarul Libertatea, martie 2006

Revista 22: „Economia subterana in Romania si rolul sistemului fiscal in relevarea si distrugerea ei”, 2004

Stanciu, „ Evaziunea fiscala si repercusiunea impozitelor”

Valimareanu Claudiu, „Anchetat pentru evaziune si spalare de bani”, ziarul Libertatea, mai 2006