Capitalul uman

Capitalul uman

Prin conceptul de 'capital uman', oamenii sunt tratati ca unitati ale capitalului economic, iar castigurile lor compensari ale investitiilor.

Valoarea vietii unui individ este data de ceea ce nu ar mai produce, daca moare.

Beneficiile obtinute de societate daca aceasta persoana ar continua sa traiasca (ceea ce produce - ceea ce consuma) stau la baza acestei metode. Considerand remuneratia ca fiind un indicator al productivitatii, putem utiliza urmatoarea formula:

T

q Σ P_tn (W t - C )( 1+ δ)^{-(1- n)}

t=n

(5.12)

unde: q = costul suportat de societate, pe care l-ar implica moartea unui individ la varsta n

P_tn = probabilitatea ca in anul n persoana sa continue sa traiasca pana in anul t

W_t = salariul in anul t

C_t = consumul in anul t

δ = rata sociala de discontare

Dezavantajele metodei se refera la faptul ca pensionarii ar avea 'valoare negativa', ceea ce ar insemna ca societatea nu face eforturi pentru mentinerea lor in viata.

Tehnica de baza a acestei metode consta in urmarirea urmatorilor pasi:

identificarea acelor trasaturi ale mediului care pot sa produca boli;

determinarea relatiei precise dintre acestea si incidenta bolilor;

evaluarea numarului de indivizi expusi la risc;

calcularea pierderilor probabile din timpul productiv si a resurselor necesare pentru ingrijirea sanatatii populatiei;

exprimarea acestor doua marimi in valori economice.

Dar aceasta metoda nu ia in calcul faptul ca:

impactul calitatii mediului asupra sanatatii umane este nesigur pe arii extinse. In multe cazuri boala nu este bine stabilita;

in situatii tipice, exista un numar de factori cauzatori posibili. De obicei, este dificila izolarea unui agent ca fiind o cauza specifica pentru anumite simptome; exista multe variabile necunoscute sau interdependente;

capitalul uman nu este potrivit oamenilor considerati 'neproductivi', sau munci­torilor aflati aproape de sfarsitul vietii active;

capitalul uman trece cu vederea disponibilitatea oamenilor de a plati pentru evitarea sau reducerea expunerii lor la boala. De asemenea, este ignorat pretul psihic al suferintelor si, astfel, este furnizata doar o estimare minimala a costurilor pentru sanatate. Aceasta dificultate a estimarii disponibilitatii de plata reprezinta un obstacol serios;

este dificil de apreciat unde exista efecte pe termen lung ale bolii asupra producti­vitatii unei persoane;

datele medicale sunt adesea nesatisfacatoare si nu pot face fata cerintelor masive de date necesare unor studii epidemiologice serioase;

nivelurile predominant scazute ale sanatatii si sperantei de viata in comunitati le sarace au un numar de cauze interdependente, si este dificil de determinat o singura cauza.

Metoda capitalului uman estimeaza impactul pe care il produce calitatea mediului asupra sperantei de viata a populatiei afectate. Una din variantele acestei metode propune o ecuatie de urmatoarea maniera:

M = 3,3 + 6,675yo + 0,0204Y1 + 0,0557Y2 + 0,131Y3 - 0,365 log Y3 + 0,0082Y4 + 0,077y5

(5.13)

unde: M - rata de mortalitate a populatiei studiate (numarul de decese/100 locuitori).

Y_o - procentul populatiei> 65 ani Y I - procentul populatiei negre

Y 2 - procentul populatiei cu veniturile sub limita saraciei

Y 3 - densitatea populatiei

Y₄ -nivelul particulelor in suspensie din aer (microorganisme /m³ : μg/m³)

Y₅ - nivelul de S0₂ in aer μg/m³

Alti doi economisti, Lave si Seskin au folosit formula de mai sus pentru o analiza a

177 de orase, din SUA.^x Practic, acestia au obtinut rezultate interesante, considerand:

M = 9,022

Y₄= 95,58 μg/m³ Y_s = 3,462 μg/m³

Astfel, valoarea elasticitatii corespunzatoare^xx este: 

Interpretand rezultatele, cei doi economisti au ajuns la concluziile urmatoare:

q      scadere de 1 % a nivelurilor de contaminare a aerului ar reduce cu 11,6 % rata de mortalitate a populatiei afectate;

q      reducere de 88% in nivelul emisiilor de 802 din aer impreuna cu o reducere de 58% a particulelor in suspensie, ar reduce rata mortalitatii cu 7%.^xxx

Desi exista tendinta de a extrapola rezultatele obtinute in cazul schimbarii ratei de mortalitate si pentru nivelul morbiditatii, este convenabil sa se utilizeze functia 'doza' ­'raspuns' independent, avand in vedere faptul ca rezultatele tind sa difere substantial de cele anterioare (o inrautatire a mediului natural este in mod frecvent. o cauza a imbolnaviri lor, care insa nu presupun moartea).

Problema care apare este aceea de a defini variabila independenta, stiind ca posi­bilitatile sunt mult mai numeroase decat in cazul precedent, unde se estimau schimbari ale ratei mortalitatii.

Morbiditatea (boala de orice natura) poate fi acuta sau cronica, iar persoana bolnava se afla in imposibilitatea de a-si desfasura viata cotidiana. De aici putand aparea doua variabile ce influenteaza morbiditatea:

q      zilele cu randament scazut de munca - zile de lucru pierdute (DTP)

q      zile cu activitate restransa, zile cand persoana nu este bolnava, dar nici sana­toasa si randamentul nu este normal (DAR).^XXXX

O lucrare semnificativa in domeniu este si cea a lui Bart Ostre, care analizeaza datele privind sanatatea din 50.000 gospodarii nord-americane (cca 120.000 persoane) pe baza studiilor unor institutii de sanatate si de statistica a sanatatii.

Acestea cuprindeau date despre caracteristicile economice si demografice ale subiectilor (inaltime, greutate, varsta, loc de munca, consum de tigari); incidenta bolilor acute si cronice; utilizarea serviciilor de sanatate; zilele de lucru (scoala) pierdute din cauza starii de sanatate deficitara.

Aceste date au fost corelate cu nivelul partic.ulelor in suspensie, cu nivelul concentratiei de SOx, cu nivelul precipitatiilor si temperatura medie, regimul vanturilor, precum si cu date despre densitatea populatiei si alte caracteristici urbane.

x Desi nu au luat in calcul variabile precum: varsta, sexul, consumul de tigari etc. **Raspunsul in rata de mortalitate la o schimbare a calitatii aerului.

xxx Rezultatele (procentele) se traduc prin numarul de morti evitate, a caror valoare se va calcula in conti­nuare.

XXXX Aceste variabile sunt create dintr-un punct de vedere subiectiv (nu toate persoanele raspund la fel la acelasi simptom), dar arata de fapt metodologia de evaluare economica a schimbarilor produse.

Rezultatele obtinute pentru adultii intre 18-65 ani aplicand metoda celor mai mici patrate sunt prezentate in tabelul 5.3 , iar variabilele analizate au fost:

q      media anuala a particulelor in suspensie (μg/m³);

q      media bolilor cronice;

q      varsta persoanelor;

q      venitul familial (mii u.m.);

q      ,,1' daca persoana e casatorita si 'O' daca e singura;

q      ,,1' pentru populatia neagra, 'O' pentru populatia alba;

q      temperatura medie anuala;

q      densitatea populatiei (mii locuitori);

q      precipitatii anuale;

q      ,,1' pentru sexul masculin, 'O' pentru sexul feminin;

q      ,,1' daca munceste, 'O' daca nu munceste.

Urmatoarele prescurtari reprezinta:

F - coeficientul Fisher, valoare calculata care se compara cu o valoare tabelara corespunzatoare nivelului de semnificatie ales

R ² - coeficientul de determinatie

N - numarul de unitati

Rata de morbiditate - coeficienti de regresie

Tabelul 5.3

Utilizand valorile medii ale variabilelor prezentate in tabel, valoarea elasticitatii corespondente cu privire la particulele in suspensie (PS) este:

  (5.15)

Altfel spus, de aproximativ zece ori mai ridicate fata de mortalitate, ceea ce amplifica atentia acordata pericolului de extrapolare a unor rezultate concrete, in contexte diferite.

O alta metoda de tipul functie 'doza'-'raspuns' a fost propusa de Needleman, Geiger si Frank pentru morbiditate privind impactul pe care il provoaca plumbul din aer asupra dezvoltarii cerebrale a copiilor.

Acestia au comparat expunerea fiecarui copil la plumb* cu coeficientul de inteligenta verbala (CIQ) si alte variabile independente pe un esantion de 212 copii, concluzionand corelatia in urmatoarea formula:

CIQ = 0,27 PIQ + 0,62 MAB + 1,58 MED - 1,50 NLB - 0,18 LEAD - 0,41 FAB

(5.16)

unde:

q      PIQ - coeficientul de inteligenta al parintilor

q      MAB - varsta mamei

q      MED - nivelul de educatie al mamei

q      NLE - numarul de copii vii pe care i-a avut mama

q      LEAD - nivelul de plumb in organismul copilului (parti per milion)

q      FAB - varsta tatalui

O alta tehnica cunoscuta in cadrul metodei capitalului uman este cea denumita 'costul tratamentului'. Aceasta pleaca de la ideea ca pierderea sanatatii presupune pentru persoana afectata si pentru societate o pierdere de bunastare care are, printre altele, urma­toarele componente:

q      costul de diagnostic (spitalizare si tratament)

q      zilele de lucru pierdute (prejudiciu economic corespunzator)

q      neputinta de a se bucura de timpul liber

q      costul bolii pentru victima insusi

q      costul pentru familie si prietenii persoanei afectate

Dintre aceste costuri pot fi relativ simplu de cuantificat primele doua.**

Costul diagnosticului (vizita la medic, analize, costul medicamentelor si spitali­zarea) se calculeaza folosind modele unitare pentru fiecare caz.***

Aceste costuri se impart sub diferite forme, in functie de tipul de boala si caracteristicile institutionale in care se gaseste familia afectata.

Din punct de vedere al activitatilor de munca si scolarizare a persoanelor afectate,

exista mai multe variabile:

q      zile de munca pierdute - valoarea economica a acestora se calculeaza obser­vand salariul persoanei afectate, fie prin prejudiciul cauzat (ce pierde de-a lun­gul acelor zile) sau prin prejudiciul adus societatii si care de fapt se reflecta prin salariu^xxxx.

q      zile cu activitate redusa - practica obisnuita consta in a le atribui un procent din salariu, care sa indice pierderea de productivitate ocazionata de boala (=aprox 40 ­-50%)

q      cazuri particulare - persoanele care muncesc in gospodarii si nu primesc salariu pentru munca depusa. Cuantificarea acestora ar putea pleca de la salariul pe piata pentru prestarea de astfel de munci casnice.

q      zile de scoala pierdute - ele nu au o echivalenta productiva, dar se are in vedere faptul ca presupune ingrijirea de catre alta persoana, costul se poate deduce din salariul persoanei care are grija.

Metoda costului tratamentului consta in a calcula numarul de persoane afectate si caracterizarea incidentei (zile de lucru pierdute, zile cu activitate restransa, zile de scoala pierdute), pe baza functiei 'doza' - 'raspuns' si aplicand fiecarei categorii economice costul corespondent.

La aceste costuri se adauga costul de diagnosticare si tratament pentru fiecare caz si se obtine o prima aproximare a valorii economice, care reprezinta o schimbare in rata de morbiditate a populatiei afectate.

* Masurand cantitatea de plumb din primul dinte de lapte cazut.

xx De fapt, odata estimat numarul persoanelor care vor fi afectate de schimbarea produsa,

statisticile facute de serviciile de sanatate publica sau oprirea expertilor prin metoda Delphi pot

aduce informatii despre meca­nismele de diagnostic, in fiecare caz, tratament urmat si zilele de

spitalizare si/sau zilele de munca (scoala) cu randament scazut.

xxx In acest caz, trebuie sa se tina cont de faptul ca in realitate costurile sunt costuri marginale pe care le genereaza

prezenta unui nou bolnav, si nu costuri medii pe fiecare bolnav, cum prezinta de fapt statisticile medicale.

xxxx Se presupune ca salariul este egal cu productivitatea marginala a persoanei.

Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca sunt luate in considerare numai doua din cele cinci costuri prezentate si se ignora comportamentul defensiv al persoanelor***.

O alta tehnica, studiata de cercetatorii Gerkin si Stanley, este cea a junctiei de productie a sanatatii, care are la baza ideea ca fiecare persoana are o functie de utilitate de tipul:

U= U(X,H)

(5.17)

Se considera ca utilitatea oricarui om depinde de starea de sanatate (H) si de accesul sau la o serie de bunuri care produc satisfactie (X).

Functia de productie a sanatatii are urmatoarea formula in viziunea lui Gerkin si Stanley:

H = H(M,α,β),

(5.18)

unde: M - cheltuieli medicale

α - calitatea mediului

β - variabile exogene (varsta, educatie) 

Gerkin si Stanley au analizat comportamentul unui numar de 2.197 persoane care munceau in orasul St. Louis, din SUA, pe o perioada de trei ani, obtinand date privind:

q      consumul de ingrijiri medicale (MED), functie de vizitele la doctor efectuate de-a lungul unui an;

q      pretul ingrijirii medicale (PMED), care include nu numai costul consultatiei, ci si valoarea timpului necesar pentru deplasare, asteptarea si durata consultati ei (care s-a egalat cu salariul);

q      salariul orar perceput de persoana (SAL);

q      varsta (EDAD);

q      anii de scolarizare (ESC);

q      sexul (SEX);

q      rasa (RAS);

q      prezenta bolilor cronice (CRO);

q      durata bolilor cronice in ani (DUR);

q      calitatea aerului:

q      nivelul de distrugere al stratului de ozon (QZ)

q      concentratia de S02 (S)

q      concentratia de particule in suspensie (SP)

q      concentratia de NO_x (OXNTT)

Considerand cheltuielile pentru ingrijiri medicale ca o functie a pretului, a varia­bilei calitatii mediului si a conditiilor socio-economice ale indivizilor, cercetatorii au ajuns la urmatoarea expresie:

M = 54,11 + 9,95 0Z + 1,07 SP - 0,016 S + 0,169 OXNTT - 3,53 EDAD­- 0,116 ESC –19,5SEX+ 0,73 RAS + 2,01 CRO + 1,31 DUR

(5.19)

Cu ajutorul valorilor medii ale variabilelor mentionate, autorii studiului au ajuns la concluzia ca persoanele analizate erau dispuse sa plateasca pana la 25 $/an pentru o reducere de 30% a efectelor datorate distrugerii stratului de ozon.

*** Faptul ca unele persoane isi achizitioneaza un purificator de aer, un filtru de apa, sau consuma apa imbuteliata.