1. Dezvoltarea economica a unei tari. Etape si motivatii
Dezvoltarea economica a unei tari are loc in doua etape, in functie de motivatia acestei dezvoltari, si anume:
- intr-o prima etapa este necesara trecerea de la saracie la un nivel de trai decent generalizat. Acest lucru presupune ca fiecare familie sa reuseasca sa-si asigure veniturile banesti care sa-i acopere nevoile de hrana, imbracaminte, locuinta, educatie, ocrotirea sanatatii etc, adica a acelor nevoi care sunt comune tuturor indivizilor, indiferent de origine, cultura, sex sau rasa. Marimea acestor nevoi depinde, desigur, de la om la om, atat de nivelul de dezvoltare al societatii, cat si de nivelul de dezvoltare al individului;
intr-o a doua etapa este necesara trecerea la o completare calitativa a nivelului de trai asigurat in prima etapa, si prin satisfacerea altor trebuinte - in domeniul culturii, educatiei, transporturilor individuale, informaticii, al serviciilor de sanatate, turism, sport, distractii, odihna, intretinere, reparatii etc, precum si imbunatatirea climatului social, politic, de munca, familial etc. Toate aceste nevoi evolueaza desigur pe masura dezvoltarii societatii si a individului.
Avand in vedere cele de mai sus, putem afirma ca primul obiectiv al dezvoltarii economice a Romaniei este organizarea unei productii de masa a bunurilor de larg consum si a infrastructurii, care sa asigure ridicarea nivelului de trai al tuturor locuitorilor tarii.
2. Dupa 1989, Romania s-a orientat spre un capitalism salbatic, dependent si periferic
Idealul romanilor care au participat trup si suflet la evenimentele din 1989 a fost trecerea de la un sistem social de dictatura si planificat centralizat, la un sistem economico-social capitalist, caracterizat prin democratie si libertate deplina.
Acest obiectiv s-a inteles, in general, ca s-ar putea realiza prin trecerea de la economia bazata numai pe planificarea centralizata, la o economie bazata numai pe piata libera. Daca mecanismul economic socialist era bazat pe planificare, dar nu excludea piata, mecanismul economic capitalist se bazeaza pe piata, dar nu exclude planificarea. Neintelegandu-se acest lucru, in fostele tari socialiste, deci si in Romania, s-a renuntat complet la planificarea macroeconomica, adica s-a renuntat de fapt la un instrument modern si eficient de conducere a vietii social-economice, absolut necesar in perioada de tranzitie de la socialism la capitalism.
Strategiile din fostele tari socialiste si rezultatele obtinute de aceste tari au fost grav afectate si de faptul ca finalitatea tranzitiei la economia de piata a fost limitata la inlocuirea mecanismului economic centralizat, planificat, cu mecanismul economic centrat pe piata. Dupa parerea noastra, finalitatea tranzitiei trebuie sa fie inlocuirea sistemului social-economic socialist cu cel capitalist, lucru ce presupune modificari esentiale nu numai in mecanismul de functionare a economiei, ci si in constiinta si in comportamentul oamenilor, lucru desigur mai greu de realizat si mai de durata. Realitatea mondiala demonstreaza ca sunt tari ce au implementat mecanismul economic capitalist, dar se mentin de zeci de ani in randul tarilor subdezvoltate ale lumii. Actionandu-se dupa aceasta filozofie, fostele tari socialiste au devenit doar surse ieftine de materii prime si forta de munca, precum si piete de desfacere pentru tarile mai dezvoltate.
Noul sistem economico-social dorit de majoritatea romanilor presupune, in primul rand, existenta unei proprietati private dominante, puternice, care sa genereze un capital privat puternic, ce poate fi investit in tehnologii producatoare de marfuri competitive pe orice piata, care vor aduce profit pentru intreprinzatori, venituri pentru forta de munca si, ca atare, venituri la bugetul statului. Prin urmare, cand vorbim de capitalism, vorbim de profit pentru agentii economici si de nivel de trai ridicat pentru populatie.
In Romania, conducatorii care s-au perindat la putere au considerat ca este de ajuns sa se schimbe sistemul politic pentru a trece la capitalism, ca se poate construi capitalism fara capital, fara investitii, fara preponderenta proprietatii private, fara munca asidua, fara institutii corespunzatoare ale statului. Ca urmare, la debutul anului 2001, privatizarea in tara noastra s-a realizat intr-o proportie mai mica de 50%.
Privatizarea nu inseamna ca proprietatea statului sa fie cedata sau instrainata gratuit, ci vanduta la pret real, la pret de piata. De asemenea, privatizarea inseamna restituirea catre fostii proprietari a bunurilor si pamantului luat abuziv in timpul comunismului. In Romania s-a realizat, de exemplu, restituirea doar partiala, si uneori abuziva, a proprietatii funciare, dar nu si a celei tehnologice. Rezultatul acestui proces a fost faramitarea capitalului funciar in peste 40 milioane parcele, distrugerea capitalului tehnologic agricol, lipsa managementului performant si, in final, realizarea unei productii agricole de supravietuire in cadrul micii proprietati, in care peste 40% din teren este nelucrat, transformand Romania din exportator in importator de produse agricole. Nu mai vorbim de acest proces aberant de "privatizare prin lichidare', fara existenta unor studii serioase pentru a gasi posibilitatile de salvare partiala sau totala a unitatilor economice vizate. A avut astfel loc un proces bine regizat (atat dinauntru, cat si din afara) de distrugere a agriculturii, prin absorbtia capitalului agricol, fie de catre banci, fie de catre o puzderie de "firme-capusa'.
Toate cele de mai sus au dus la pierderea increderii in proprietatea funciara, care a inceput sa fie vanduta pe preturi de nimic sau chiar abandonata, in favoarea unor "pradatori' care nu urmaresc decat tezaurizarea pamantului, urmand ca apoi, cand se va reface piata acestuia, sa fie valorificat speculativ si nicidecum in folosul agriculturii si al tarii.
Nu trebuie sa se inteleaga de aici ca suntem pentru mentinerea unitatilor economice nerentabile, dar suntem impotriva unui proces artificial, bine gandit, de falimentare peste noapte a unor intreprinderi care au fost, ani de zile, cu adevarat rentabile, avand ca efecte zeci de mii de oameni disponibilizati si lipsiti 313j99d de dreptul la munca, deci si la viata. Haosul care s-a instalat in agricultura romaneasca dovedeste ca nimeni nu se ocupa serios de acest sector de importanta strategica, ca in acest sector nu exista capitalism, ci doar o product ie de subzistenta, bazata pe inapoiere tehnica.
Pentru a crea in Romania un stat capitalist cu adevarat, este necesar ca Guvernul sa ia toate masurile necesare pentru a-si crea cat mai multi capitalisti, deoarece capitalismul inseamna profit, iar statul capitalist trebuie sa traiasca, in special, din impozitul pe profit. Daca statul se bazeaza, in special, pe alte surse de venit, acest lucru va da nastere la crize, somaj si inflatie, adica va genera fenomene anticapitaliste. Este de ajuns sa amintim doar ca in Romania exista cele mai multe impozite si taxe din lume (87). Cand o tara nu este capabila sa genereze si sa inmulteasca capitalisti autohtoni, va trebui sa aduca capitalisti - investitori din afara, sacrificand astfel o parte din interesele sale si chiar suveranitatea nationala.
Romanul este intreprinzator. Dovada acestui fapt o constituie cei peste 600.000 de investitori romani existenti in 1995. inlocuirea profesionalismului cu algoritmul si a ratiunii cu ideologia in activitatea de guvernare, a facut ca in anul 2000 numarul investitorilor sa scada sub 100.000. De aceea, investitorii straini considera ca in Romania nu se pune pret pe afacerile private si deci ca aceasta tara este ostila formarii capitalismului modern.
Noul sistem economico-social dorit ar presupune, in al doilea rand, libera initiativa si competitie pe o piata libera, in care vor rezista agentii economici ce vor avea aptitudini manageriale, precum si capacitatea de a-si insusi cunostintele stiintifice necesare pentru a deveni cat mai competitivi prin calitatea muncii lor si prin bunurile sau serviciile pe care le creeaza. De fapt, pe piata capitalista se confrunta managementul cu tehnologiile cele mai avansate. Ca atare, capitalismul nu presupune egalitatea membrilor societatii, ci dimpotriva, diferentierea acestora pe criterii de competenta.
Se pune firesc intrebarea daca avem competitie in Romania si, daca da, ce fel de competitie este aceasta? Raspunsul este ca nu avem o competitie reala in economia romaneasca, deoarece mai exista un monopol al capitalului de stat asupra pietei, prin regii si societati cu capital de stat, care pe deasupra mai sunt inca puternic subventionate si de pe urma carora profita, deseori, o multime de "firme-capusa'. Asistam, de asemenea, la recentralizarea, in folos personal desigur, a unor activitati, in special comerciale, lucru ce se dovedeste a fi complet anticapitalist, dar foarte favorabil proliferarii coruptiei. Este imposibil sa se dezvolte democratia, libertatea, relatiile capitaliste atunci cand sunt promovate parazitismul, hotia si coruptia.
Noul sistem economico-social este, in al treilea rand, generator si stabilizator de echilibre naturale si sociale, bazate pe democratie si libertatea individului. Conditia esentiala pentru realizarea acestui deziderat este functionarea corecta a sistemului capitalist, pe baza legilor sale generale si specifice.
In anii '90 guvernele au actionat pentru realizarea echilibrelor "in jos', conform unei reguli a comprimarii. Astfel, in tara noastra s-a comprimat cererea la nivelul unei oferte in scadere, s-au comprimat productia, bugetul de stat, activitatile de creditare, asistenta medicala, cultura, arta, nivelul de trai si sanatatea. Toate aceste aspecte sunt caracteristice economiilor in care se face risipa de resurse, care nu au tehnologii competitive, care nu au un management performant si in care se generalizeaza hotia si coruptia, care se caracterizeaza printr-un haos generalizat si in care organismul economic si social incearca sa supravietuiasca in agonie si in speranta desarta a unor vremuri mai bune.
Legislatia romaneasca din ultimii ani tine cont mai intai de cerintele impuse de organismele internationale si mai apoi de cerintele dezvoltarii tarii, sub pretextul finantarii noastre de catre F.M.I. si Banca Mondiala sau al intrarii in Uniunea Europeana[1]. Ca atare, pentru a intra in normalitate, Romania are nevoie de legi noi, putine si bune, care sa serveasca mai intai interesul national si apoi cerintelor organismelor internationale si integrarii europene. Altfel, integrarea Romaniei in UE poate fi asimilata cu introducerea unui mar stricat intr-o lada cu mere bune.
Noul sistem presupune, in al patrulea rand, o relatie speciala intre capital si munca, in sensul ca locurile de munca sunt create prin efort investitional, in special privat, dar si public, iar apoi sunt oferite lucratorilor spre a le asigura nu numai existenta zilnica, dar si o stare de confort fizic si psihic.
In sfarsit, noul sistem presupune ca stiinta sa fie pusa in slujba competitiei, bazata pe calitate, eficienta si protejarea mediului inconjurator.
Sistemul politic romanesc a dezvoltat foarte mult conditiile construirii capitalismului salbatic, ajungandu-se ca putini sa se imbogateasca pe seama celor multi, care muncesc si saracesc continuu. Guvernele nu au reusit sa stopeze declinul productiei si sa limiteze pierderile din economie si datoriile restante la buget, nu au putut limita salariile din sectorul de stat si nici rata inflatiei, nu au putut limita coruptia si parazitismul.
Capitalismul salbatic presupune extinderea necontrolata a relatiilor de tip "rapitor - rapit', in care un numar de "rapitori' se imbogatesc peste noapte, iar "rapitii' sunt pe cale de disparitie. Ca in orice jungla, atunci cand prada dispare, dispar automat si rapitorii. Deci, un guvern care nu poate rezolva problemele mentionate mai sus, nu poate sustine dezvoltarea capitalismului in Romania, deoarece aceasta trebuie sa se bazeze numai pe munca, pe relatia normala capital - munca si nicidecum pe coruptie generalizata favorizata de institutiile statului si de ambiguitatile legislatiei in vigoare.
Analizand rezultatele tranzitiei spre economia de piata, observam ca tara noastra a fost impinsa in perioada 1990 - 2006 spre periferia Europei, afectandu-se grav interesele nationale in favoarea interesului unei minoritati autohtone infime, precum si unor interese straine.
In primul rand, constatam accentuarea dependentei economice, politice si militare a tarii. Acest lucru este demonstrat de faptul ca in perioada 1990 - 2006 soldul balantei comerciale s-a mentinut ridicat, dar negativ, iar gradul de indatorare externa a tarii, in scopul de a echilibra balanta de plati, a crescut nepermis de mult. Este de ajuns sa mentionam ca in 2006 gradul de indatorare al tarii, exprimat prin ponderea datoriei externe brute in P.I.B., s-a triplat fata de 1991, ajungand la aproximativ 22%. Ca urmare, in aceasta perioada, o mare parte din P.I.B. s-a scurs peste granita, facand ca Romania sa devina o sursa de acumulare de capital pentru unele tari dezvoltate.
In al doilea rand, procesul de privatizare, care avea drept scop reconstituirea proprietatii existente inainte de 1945 in agricultura, nu a reusit decat o superfaramitare a terenurilor fostelor C.A.P.-uri, fapt ce a anulat pentru mult timp de aici incolo posibilitatea realizarii unei agriculturi intensive moderne, transformand Romania dintr-o tara exportatoare in una importatoare masiv de produse agroalimentare. Si I.A.S.-urile au avut aceeasi soarta.
Populatia ocupata in agricultura si silvicultura, in 1989, scazuse la 28,6% din totalul celor ocupati, fata de circa 80%, cat era in 1938. Agricultura, vanatoarea si silvicultura ocupa 29% din total. Datorita faptului ca, dupa 1989, au fost suprimate multe locuri de munca din industrie, numerosi muncitori reintorcandu-se la munca pamantului, in prezent din agricultura si silvicultura traiesc cea. 40% din populatia ocupata.
Au existat si exista discrepante puternice intre natiuni. Este suficient sa mentionam ca, in 2005, venitul mediu al romanilor era de peste 20 de ori mai mic decat al danezilor!
Asa s-a intamplat si cu "gigantii industriali ceausisti' care, sub masca reducerii gigantismului si stimularii I.M.M.-urilor, au fost dezmembrati si divizati, creandu-se conditiile ca sa se reduca foarte mult posibilitatile de specializare si cooperare, sa scada incredibil de mult competitivitatea interna si externa a produselor noastre industriale. Rezultatul intregii filozofii a procesului de privatizare a fost realizarea unei structuri industriale in discordanta cu cerintele progresului tehnico-stiintifiic contemporan, ale eficientei si competitivitatii, structura pe care o aveau actualele tari capitaliste dezvoltate in secolul al XlX-lea.
Mutatiile puternice produse dupa 1989 in economia romaneasca ies in evidenta daca mentionam ca au fost reduse drastic, ori au incetat de tot, productiile (evident si exporturile) de centrale telefonice, planoare, avioane (inclusiv de avioane mici BN2), armament si tehnica militara, echipamente periferice pentru computere, instalatii de foraj petrolier, masini unelte, escavatoare, masini de teren, autobuze, troleibuze, vagoane de pasageri, cazane, utilaje tehnologice, generatoare si motoare electrice, produse chimice fine, mobila, sapun etc. Exportul de instalatii complexe si lucrarile de constructii montaj in strainatate (fabrici de ciment, rafinarii, porturi maritime, linii electrice de inalta tensiune) au incetat aproape complet. Multe din fabricile si uzinele construite in baza politicii (complet gresite) de dezvoltare cu precadere a industriei grele si constructoare de masini au fost lichidate si exportate ca fier vechi.
In al treilea rand, relevam accentuata polarizare a societatii romanesti, generata, in principal, de procesul intens al acumularii primitive de capital, inlesnit de masurile politico-economice luate de guvernele ce s-au succedat la putere dupa 1989. Aceste masuri nu au facut decat sa permita o privatizare in favoarea unei minoritati, dar in dauna majoritatii cetatenilor care, in perioada socialista, au contribuit cu efortul lor fizic si intelectual la dezvoltarea obiectului proprietatii. Urmare a acestui proces, un numar infim de persoane s-au imbogatit rapid, fara o justificare economica temeinica, chiar daca majoritatea au "acoperire legala', in timp ce majoritatea populatiei a cunoscut un proces de saracire continua.
3. Incepand din 2007 se simte nevoia reorientarii Romaniei spre un capitalism modern
Pe parcursul perioadei 1990 - 2006 s-a constatat ca rezultatele reformei au fost in continuare negative, confirmand faptul ca societatea este in continuare in criza. Ce este mai grav este faptul ca aceasta cadere nu este o situatie conjuncturala, ci o consecinta a nereusitei reformei economice, care a generat, in final, o degradare nebanuita a conditiilor de viata a majoritatii populatiei tarii.O reforma care duce in mod constant la inrautatirea indicatorilor de eficienta, la pierderi catastrofale de substanta economica, la diminuarea populatiei tarii si la extinderea nepermisa a saraciei intr-o tara bogata ca Romania este o reforma nereusita, Toate acestea au dus la instalarea sentimentului de neincredere a populatiei si la diminuarea considerabila a sperantelor acesteia spre mai bine[2].
Principala sarcina a oricarui guvern este aceea de a administra tara, de a organiza ordinea si apararea ei, de a lua toate masurile necesare unui trai decent pentru toti locuitorii tarii, creand conditiile functionarii normale a economiei de piata. Ca atare, este imperios necesara reorientarea Romaniei spre un capitalism modern, eficient economic, social si ecologic.
Se pune firesc intrebarea: cum este posibil acest lucru?
Trecerea de la un capitalism anacronic la un capitalism modern se poate face, in primul rand, prin castigarea adeziunii majoritatii cetatenilor tarii pentru aceasta optiune. Aceasta presupune difuzarea larga a programului adoptat de guvern si concretizarea lui adecvata pentru fiecare categorie socio-profesionala si pentru fiecare domeniu de activitate in parte.
In al doilea rand, este necesara obtinerea sprijinului extern pentru realizarea reorientarii tranzitiei preconizate, lucru ce se poate face in special prin imbunatatirea substantiala a activitatii diplomatice.
In al treilea rand, este necesara ameliorarea situatiei Romaniei in cadrul circuitului economic mondial, lucru ce nu se poate face decat prin reducerea substantiala a decalajelor economice fata de tarile dezvoltate, fapt ce ar face posibila integrarea cat mai favorabila a tarii in structurile europene. Ca atare, este necesara stoparea caderii economice, care are loc de peste un deceniu, si trecerea la o dezvoltare durabila si sustinuta a economiei, pe baza valorificarii cu eficienta maxima a resurselor materiale si umane disponibile.
In al patrulea rand, este necesara atenuarea discrepantelor sociale, in scopul formarii clasei mijlocii, a consolidarii statului de drept si a unei societati civile democratice. Acest lucru se poate realiza prin imbinarea adecvata a cresterii eficientei economice cu realizarea eficientei sociale si a celei ecologice.
Se pune problema: sunt de ajuns aspectele enumerate mai sus pentru a realiza capitalismul modern in Romania? Nu ar mai fi oare necesar si un factor de ordin politic?
Ba da. Este imperios necesara formarea unei puternice aliante a partidelor interesate in realizarea reorientarii adecvate a tranzitiei parcurse de Romania, pe baza unui program care sa nu cuprinda o multime de obiective, ci doar un numar redus de obiective de baza si realizabile, cum ar fi:
asigurarea unui tratament prioritar pentru stiinta, sanatate, cercetare si invatamant, singurele in stare sa propulseze modernizarea si eficientizarea intregii economii nationale;
cresterea gradului de valorificare a tuturor resurselor economice interne, atat prin stimularea investitiilor nationale, cat si prin atragerea investitorilor straini, desigur, in conditii reciproc avantajoase;
promovarea unor politici economice adecvate pentru realizarea unei cresteri economice sustinute si durabile care, pe de o parte, sa se bazeze pe un mecanism economic centrat pe piata si, pe de alta parte, sa presupuna si o serie de interventii necesare ale statului pentru corectarea acestui mecanism si realizarea unui nou raport de interese favorabile tranzitiei;
- reorientarea privatizarii spre crearea unui sistem de proprietate care sa asigure eficienta economica, sociala si ecologica a activitatilor desfasurate in economie.
4. Resursele de care mai dispune Romania
Pentru a vedea incotro ar trebui indreptata economia romaneasca in viitor, trebuie sa vedem de ce resurse dispunem in prezent. Se stie ca la ora actuala Romania este saraca in resurse naturale exploatabile economic. Nici in materie de petrol si gaze -la care in trecut am avut o situatie buna - in prezent nu stam prea bine. In cazul in care nu se investeste masiv in noi prospectiuni si in mijloace de exploatare a zacamintelor de la mare adancime, resursele de petrol si gaze se apropie de epuizare. In plus, zacamintele certe de petrol (de inalta calitate) si de gaze asociate ale tarii au fost cedate firmei OMV, in care statul austriac este actionar majoritar. intrucat timp de 10 ani primim redevente modice si fixe (peste tot in lume ele sunt legate de cotatia curenta a titeiului), OMV-Petrom obtine un profit net de 80% din valoarea productiei, in timp ce la bugetul Romaniei intra numai 8%. In alte tari, companiile petroliere achita taxe de 40% - 65% din valoarea productiei (in Libia lui Gadafi taxele sunt de 80%)! Pe langa concesionarea pana la epuizare a zacamintelor de petrol si gaze din tara, au fost cedate rafinarii, statii de benzina si un institut de cercetari, precum si campurile petroliere pe care Petrom le avea in Kazahstan! Avand in vedere ca se pot externaliza profiturile, faptul ca statul roman a ramas actionar (minoritar) la OMV-Petrom nu inseamna ca situatia este mai putin grava. De fapt, se poate spune ca avem de a face cu cea mai paguboasa 'afacere' cu strainatatea pe care au incheiat-o guvernantii nostri, de la intemeierea statului modern roman si pana astazi. Totusi, fostii guvernanti, care au mosit aceasta 'privatizare', sunt anchetati doar in niste cauze minore (termopane etc). Profitorii mai marunti de pe urma acestei escrocherii a secolului si-au rumegat si ei timp indelungat miliardele 'chivernisite'. intrucat marii faptasi n-au patit nimic, incepuse sa se puna la cale si instrainarea rezervelor de gaz metan. Asta, in situatia in care Romania a ajuns sa importe gaz la pretul cel mai ridicat din Europa (310 S/1.000 mc, fata de 240$ platiti de Germania). Anual Romania plateste in plus cca. 400 mii dolari, intrucat nu a incheiat contracte directe cu 'Gazpromul' rusesc, ci cu niste intermediari din Elvetia si din alte tari!
Teritoriul tarii noastre a fost bogat si in resurse aurifere. in trecut, imperiul roman si cel Habsburgic s-au infruptat copios din aurul extras de pe aceste meleaguri. in ciuda protestelor lumii academice si a dezacordului marii majoritati a romanilor, ultimul mare depozit de minereu aurifer din tara, respectiv cel de la Rosia Montana, a fost cedat unor straini. Puternica deteriorare a peisajului din Muntii Apuseni, pericolul mare ecologic reprezentat de procesul tehnologic cu cianuri care va fi folosit nu au impresionat pe decidentii nostri. Riscurile unei catastrofe ecologice la Rosia Montana ii ingrijoreaza mai mult pe guvernantii Ungariei vecine, decat pe ai nostri.
Singurele resurse minerale aflate inca din abundenta in tara sunt apele minerale (inclusiv cele destinate tratamentelor medicale ) si sarea. Dispunem de asemenea, de unul din cele mai manoase terenuri agricole din Europa; acestea ne-ar permite sa fim o tara exportatoare neta de produse agricole si alimentare. Din pacate, am ajuns sa importam mai mult decat exportam din aceste produse. Unele terenuri agricole au ramas in paragina, iar o buna parte din ele sunt folosite pentru o agricultura subzistenta. In satele noastre se mai pot vedea tari care isi ara ogorul cu plugul tras de vaci! Principala cauza care a creat aceasta situatie este faptul ca dupa 1989, Romania a fost singura tara in care marile exploatatii agricole anterioare au fost pulverizate in multe milioane de parcele minuscule, pe care nu se putea practica o agrotehnica moderna.
Consideram ca ar trebui sa ne bazam dezvoltarea economica viitoare pe principala resursa de care dispune tara, si anume pe existenta unei forte de munca capabila si relativ bine scolarizata. Datorita insa disparitiei multor locuri de munca (ca urmare a procesului de dezindustrializare), a salariilor mici si in special a lipsei de speranta, au fost nevoiti sa plece in lumea larga intre 3 si 4 milioane de cetateni romani. La inceput, au plecat tinerii cu inalta calificare (specialisti in software, ingineri electronisti, economisti, medici, premianti la olimpiadele de matematica si fizica etc.), pentru scolarizarea carora tara a cheltuit fonduri importante. In ultimii ani, a venit randul persoanelor destinate muncilor grele, evitate de cetatenii tarilor bogate (in constructii, gospodarie comunala, turism, alimentatie publica, agricultura - inclusiv la cules de capsuni etc.). Faptul ca in acest an sumele trimise in tara sunt in scadere marcanta, arata ca mare parte dintre ei nu se vor mai intoarce, ci se vor stabili in strainatate. Un studiu al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie (UNFPA) arata ca, daca actualul regim al emigrarii continua iar natalitatea ramane la nivelul celei din ultimii ani, in 2050 populatia Romaniei va ajunge la 16 milioane de locuitori. Peste jumatate din ei vor fi pensionari, noua romani fiind intretinuti de catre fiecare din cei angajati in campul muncii.
Inainte de a incheia referirile la resursele de care dispunem, mai trebuie sa aratam ca subsolul Romaniei este bogat in substante minerale cu continut sarac in substante utile (sisturi bituminoase, minereu de fier, bauxita, lignit cu continut caloric redus etc.), a caror exploatare este neeconomica.
5. Conditiile de trai ale populatiei
Dezvoltarea economica viitoare depinde si de actualele conditii de trai din satele si orasele noastre.
Cei care se incumeta sa calatoreasca la tara, nu pot sa nu observe, in comparatie cu satele din Occident, oamenii din unele din satele noastre traiesc intr-o saracie lucie. Aproape ca pe vremea evului mediu. Ulite innoroite, case din chirpici cu pamant pe jos, lipsa apei curente, fantani cu apa contaminata cu azotati ori pesticide etc. Raurile in care pe timpuri se scaldau ori isi spalau rufele, astazi au un debit scazut cu apa urat mirositoare si plina de poluanti.
In orasele noastre calatorului strain i se atrage atentia sa se fereasca de copii strazii, de haitele de caini vagabonzi, de faptul ca criminalitatea si coruptia sunt probleme la ordinea zile in Romania, de furturile din buzunare si schimburi valutare ilegale, de pericolul de a umbla noaptea pe strazi si a "maradonistilor" care se dau drept politisti, le cer actele si ii lasa fara bani, carduri si documente, de cultul sofatului foarte agresiv, de faptul ca fiecare sosea din Romania este un drum de tara; de 15 ani nu s-au mai bagat bani in infrastructura.
Pentru a trai mai bine nu-i suficient sa creasca numarul de autoturisme. Mai trebuie si drumuri! Doar in capitala, numarul autoturismelor inmatriculate fata de 1989 a sporit de peste trei ori, ajungandu-se la peste 950.000 de masini. Cu toate acestea au ramas cam aceleasi strazi, ele fiind napadite de gropi, hartoape, caini vagabonzi, precum si de cersetori pe la stopuri. Pe toate soselele si strazile exista gunoaie, mucuri de tigara, hartii, butelii si pungi de plastic.
6. Care este starea mediului ambiant
In 1989 in Bucuresti erau 34,7 milioane mp de spatii verzi, in 1995, scazusera la 22,8 milioane mp, in 2001, la 17,8 milioane mp, iar astazi se estimeaza ca au ramas doar 14 milioane de mp. De mentionat ca majoritatea defrisarilor au avut loc in nordul si nord-estul capitalei. Ori se stie ca vanturile vin cu preponderenta din aceste directii, zonele verzi respectiv servind ca un adevarat plaman pentru oxigenarea aerului. Avand in vedere ca marea parte a acestui "plaman" a fost deja extirpat de fel de fel de "descurcareti", nu-i de miorare ca in Bucuresti caldurile caniculare au devenit din ce in ce mai greu de suportat. Articolele din ziare si protestele de la TV nu-i vor impiedica pe care au acaparat - prin fel de fel de metode - terenurile respective sa defriseze in continuare si putinii pomi si copaci care au mai ramas. Plantarea de vie in locul spatiilor verzi de desfasoara cu succes si in orasele din provincie. Noua protipendada (les nouveaux riches) nu va fi oprita de simple considerente de decenta si nici de necesitatea stoparii deteriorarii mediului!
Multe s-ar putea spune despre jaful din padurile tarii. Codrul a incetat sa mai fie frate cu romanul! Una din principalele cauze ale tragediilor din acest an, cu morti si alunecari de teren, de la Tirlisua si Arbore sunt defrisarile salbatice din ultimii ani. Nu poti sa nu observi ca cele mai grave inundatii au avut loc in judetele care pe timpuri aveau suprafete mari de paduri (Suceava, Bistrita-Nasaud, Mehedinti, Caras-Severin, Harghita, Covasna etc.) si in care acum au ramas adevarati munti de rumegus. Specialistii spun ca, asa cum merg lucrurile acum, ar fi necesari 500 de ani pentru refacerea padurilor noastre! La finlandezi Codul penal pedepseste taierea neautorizata a copacilor. Ei sunt obligati sa amplaseze in asa fel cladirile noi, incat sa nu trebuiasca sa taie nici un copac. Mai toate vasele care pleaca din portul Constanta sunt incarcate cu busteni, cherestea si desigur, cu fier vechi. Retrocedarea padurilor a dus si va duce la amplificarea defrisarilor.
7. Privatizarile si coruptia.
Am vazut ca, in raport cu investitiile mari din perioada anterioara anului 1989 (circa 33% din PIB), dupa 1989 nu s-a prea investit nici in drumuri si nici in retehnologizarea sau dezvoltarea unitatilor industriale. Dimpotriva, o parte din uzine si fabrici, prin valorificarea terenurilor si am utilajelor ca fie vechi, s-au metamorfozat in vile, masini de lux( unele de 400.000 dolari bucata), precum si conturi bancare din tara si strainatate. Uniunea Europeana, o serie de alte organisme internationale, opinia publica si mas-media din tara si strainatate au atras mereu asupra coruptiei grave din Romania. Au fost afaceri rasunatoare de coruptie precum SAFI, FNI, Bancorex, Dacia Felix, Megapower, mostenirea matusii Tamara, manipularea bursei, privatizari cu comisioane ori "pe ochi frumosi", rambursari de TVA frauduloase, stergerea ilicita de datorii catre stat, cumpararile de energie electrica ieftina de la stat si revanzarea ei cu pret mai mare inclusiv catre firme de stat etc. Cu toate acestea, justitia si guvernantii s-au prefacut si se prefac doar ca lupta impotriva marii coruptii. Astazi in puscarii se afla doar plevusca si nu "marii corupti". Din miliardele jefuite nu s-a recuperat mai nimic.
O serie de monopoluri precum distributia de electricitate si gaze, alimentarea cu apa etc., au fost privatizate. Marele economist american de origine romana, profesorul Anghel Rugina atragea atentia asupra pericolelor pe care le reprezinta monopolurile in general si asupra faptului ca monopolul privat este mai periculos decat cel de stat. Cu mentiunea ca un monopol cedat unui stat strain este mai periculos, atat in raport cu cel privat cat si fata de cel al statului autohton. De fapt, fiecare roman isi da seama ce inseamna asta atunci cant primeste facturile la gaze ori cand isi alimenteaza masina cu benzina; atat benzina cat si gazele sunt mult mai scumpe decat in SUA. Mentionam ca "Distrigaz Sud" si Petrom au fost vandute catre "Gas de France" si OMV-ul austriac, iar "Distrigaz Nord" a fost vandut de catre actualul guvern catre "Rurhgas-ul" german. Avand in vedere aceste considerente, trezeste nedumerire intentia de ase privatiza Posta Romana sui Loteria Nationala. Pana si in SUA, "US Post" si loteriile sunt de stat! La fel se pune problema "privatizarii" monopolului telefoniei fixe (Romtelecom) catre OTE, in care actionar majoritar este statul grec. Ne-am obisnuit pana si cu umflarea exagerata a preturilor la telefonia fixa! Nu se mai stie nimic nici despre disparitia flotei comerciale (a saptea din lume) si acelei de pescuit oceanic.
Se cuvine sa pomenim si despre numeroasele privatizari oneroase. Astfel, C.S. Galati (practic, tot un monopol) a fost cedat indienilor de la " Mital Steel" cu un pret de 100 de ori mai mic decat cel obtinut de Ucraina pentru "Crivoi Rog" (un combinat cam de aceeasi marime si complexitate). "Mital" nu ne-a platit nici macar pretul materiilor prime existente in combinat, primind in plus scutiri substantiale la impozite si taxe. S-a vorbit mult si despre privatizarile paguboase "IPRS - Baneasa" (catre sirianul terorist care a organizat rapirea din Irak a celor trei jurnalisti romani"), "ARO" (fabricatia de masini de teren a incetat complet), "Autobuzul", "Republica"(cel mai vechi laminor din tara), "C.S. Resita" etc.
Produce uimire, nu numai la noi, dar mai ales in tarile democratice, faptul ca guvernantii si parlamentarii unei tari cu populatia saraca precum Romania au ajuns sa fie cu mult mai bogati decat omologii lor din tari foarte bogate precum Franta, Germania, Olanda, Suedia, Danemarca, Austria si Anglia.
In Occident marile averi s-au acumulat, de regula, in decurs de secole (Rockefeller, Rothshild, Morgan, Ford, Dupont, Krupp). Au existat si unii care s-au imbogatit rapid prin realizarea de noi produse si servicii (Bill Gates a creat "Windows-ul", acesta revolutionand modul de viata a oamenilor din lumea intreaga). La noi, multi s-au imbogatit peste noapte prin realizarea unor "produse si servicii" precum: jocul piramidal CARITAS, "Crescent", "creditele pe spranceana" date de Bancorex, Banca Agricola, Dacia Felix (miliardele respective - inclusiv cele "scoase in afara bilanturilor" - nu vor mai fi recuperate niciodata), "bidoanele " prin care4 s-au sifonat bani catre un oligarh fost condamnat de drept comun, BRS, BID, SAFI, FNA si FNI (contractul oneros de fidejusine/cautiune incheiat de fostul presedinte CEC cu FNI si SOV INVEST SA a reprezentat o premiera mondiala). In media s-a vorbit mult despre retelele rapide de imbogatire aplicate de noii nostri imbogatiti. Dintre acestea mentionam: manipularea si "insider trading", insusirea creantelor statului din Libia, falimentarea micilor actionari la banci in timp ce patronii lor s-au imbogatit, schimbul de terenuri cu MAPN facilitat de ministrul apararii din vremea aceea etc. Toate acestea au fost importante subiecte de presa si doar atat!
8. Polarizarea societatii romanesti
Sub toate guvernarile post-decembriste a avut loc un proces continuu de polarizare a societatii romanesti. Dupa introducerea cotei minime de impozitare de 16 % (din cele 25 de tari ale UE numai Slovacia, Letonia si Lituania aplica o cota unica de impozitare!) si a numeroaselor taxe si scumpiri adiacente, milioane de pensionari si salariati de rand au ajuns in situatia sa nu-si poata plati nici macar intretinerea. De mancare, imbracaminte si alte nevoi, ce sa mai vorbim! N. Chomsky spunea ca in tarile latino-americane" societatea este impartita intre o saracie cumplita si o elita infima extrem de bogata; aceasta nu numai ca are resedinte luxoase si in strainatate, dar tot acolo isi expediaza capitalurile acaparate si copiii la scolarizare". Parca la fel se intampla si la noi! Chomsky mai adauga ca in unele tari din America Latina au inceput deja sa se mai schimbe lucrurile. Pe cand o asemenea schimbare si la noi?!
&C (Tehnologia Informatiei si Comunicatiile). Contrar parerii larg raspandite, nu prea stam bine in acest domeniu. Cei mai buni specialisti in programare (software) si hardware au plecat in strainatate. Isi fac iluzii cei care spera mai multi din ei se vor intoarce. Cifrele de afaceri vanturate ca s-ar fi realizat de cei ramasi in tara, reprezinta un infim procentaj din valoarea sistemelor informatice importate. In realitate este vorba, in mare masura, de adaptarea sistemelor la limba romana si la conditiile specifice de la noi. Nu este vorba de un adevarat export. Pe viitor va trebui (invatand din exemplul Indiei) sa se dezvolte activitatea de elaborare de programe pentru export, nelegate de sistemele informatice importate.
Vezi M. Bacescu, Angajarea si raspunderea guvernamentala, Editura Global Lex, Bucuresti, 2000.
|
